Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4316/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4316
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr.210 din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții reclamanți, și intimata pârâtă Instituția Primarului Comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar recurenții reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 Cod proc. civ.
Curtea a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra cauzei de față:
Prin sentința nr.210 din 10 martie 2009, Tribunalul Olta respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Instituția Primarului comunei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din redactarea dispozițiilor art. din Legea l42/l998, privind acordarea tichetelor de masă, se constată că legiuitorul nu stabilește în mod imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichetele de masă, acestea acordându-se în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Potrivit art.39 (l) din Legea bugetului de stat nr. 63l/2002, pentru anul 2003, s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare inclusiv ale activităților de pe lângă instituțiile publice, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație, dispoziții ce au fost reluate și în Legea 207/2003, Legea 5ll/2004 și Legea 379/2005 - art. 24. privind legea bugetului de stat pe anul 2006.
Ca urmare, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului acordarea dreptului, condiționat de existența sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Astfel, s-a apreciat că nu poate fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2002- 2006, au interzis acordarea acestor tichete pentru toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, dispozițiile prohibitive aplicându-se fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
În cauza de față, intimata nu a făcut dovada că au fost alocate în bugetul local sume cu destinația de tichete de masă pentru perioada solicitată, situație în care această autoritate nu poate fi obligată să acorde aceste drepturi în lipsa fondurilor necesare - devenind incidente speței dispoz. art. 8 din OUG 226/30.l2.2008 privind unele măsuri financiar bugetare.
Astfel instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea 500/2002 privind finanțele publice și prin legea 273/2006 privind finanțele publice locale cu modificările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțe și de subordonare, inclusiv activitățile finanțe integral din venituri proprii - nu acordă tichete de masă în anul 2009 personalului din cadrul acestora.
Printre măsurile de protecția socială garantate de Constituția României nu se regăsește acordarea tichetelor de masă, care reprezintă o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.
Or, așa cum s-a arătat actele normative privind acordarea tichetelor de masă, nu instituie un drept al salariaților și respectiv obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii condiționat de existența fondurilor bugetare.
Împotriva sentinței Tribunalului Olt au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții reclamanții au arătat că sunt beneficiari ai tichetelor de masă, drept prevăzut de Legea nr.142/1998, toți salariații beneficiind de acest drept din anul 1998, însă din anul 2001 această prevedere legală a fost suspendată succsiv prin legile bugetului de stat și legile bugetului asigurărilor sociale de stat.
S-a susținut că acordarea tichetelor de masă reprezintă prin însăși natura sa o măsură de protecție privind securitatea locului de muncă a salariaților constând în desfășurarea activității în condiții optime, iar prin neacordarea acestor drepturi s-ar crea o discriminare în raport cu celelalte categorii de salariați din cadrul sectorului bugetar care primesc asemenea tichete de masă.
Recursul este nefondat.
Reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei comunei.
Statutul funcționarilor publici cât și actele normative de salarizare a acestora prevăd dreptul funcționarului public la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, prime și alte drepturi salariale fără a face referire la tichete de masă.
Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea acestora rămâne la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în cazul instituțiilor publice, în măsura în care asemenea cheltuieli, sunt prevăzute în bugetul de stat.
Din redactarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, se constată că legea stabilește categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă.
În plus menționează condiția unei prevederi în bugetul de stat a cheltuielilor corespunzătoare.
Potrivit rt. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordăîn limita prevederilor bugetului de statsau, după caz, ale bugetelor locale,pentru unitățile din sectorul bugetarși în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Ca urmare, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului acordarea dreptului, condiționat de existența sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Sunt imperative dispozițiile art. 49 din Legea nr. 733/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, potrivit cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 precum și în acte normative ulterioare.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2002-2006 care interziceau acordarea acestor tichete au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Mai mult, referirea la alte categorii profesionale nu poate fi reținută pentru că aceste categorii au situații juridice diferite și se bucură de alte drepturi și obligații, iar salarizarea se asigură din bugete distincte. Dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României nu se regăsește acordarea tichetelor de masă, care reprezintă o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.
Actele normative privind acordarea tichetelor de masă, nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii condiționat de existența fondurilor bugetare.
In concluzie, dreptul pretins de reclamanți nu este un drept rezultând exclusiv din lege și aplicându-se prin efectul legii astfel că, în aceste condiții, instanța urmează ca, în temeiul art.312 Cod pr. civilă, să respingă recursul reclamanților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr.210 din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn.2ex/ 12 2009
Jud. fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti
