Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 432/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 432
Ședința publică din data de 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Nițu Teodor Tănăsică Elena
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții -escu -, -, toți reprezentați prin -escu -, cu domiciliul ales la sediul Primăriei, jud. D împotriva sentinței nr. 73 din data de 25 ianuarie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, jud.D, prin primar.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum total de 22 lei, potrivit chitanțelor nr. -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -/20.03.2008 și timbru judiciar de 1,65 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă -escu -, în nume propriu și în calitate de reprezentant al recurenților-reclamanți, -, lipsind intimata-pârâtă Primăria comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și legal timbrat, după care,
Recurenta-reclamantă -escu - depune extras practică judiciară - copii ale sentinței nr.98/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea și 2074/13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Recurenta-reclamantă -escu - arată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu reținerea greșită a dispozițiilor pct.31.1 din Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de ministrul administrației și internelor, privind completarea ordinului nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, limitându-se la enunțarea paragrafului întâi, fără a avea în vedere paragraful doi, care face referire la categoria de personal de natura recurenților, respectiv personal civil din domeniul administrației publice.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 a fost introdus pct.9.2, care prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Se arată că personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative) beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr. 138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar. Se poate observa, totodată, că în paragraful 2 al pct.31.1. nu face distincție între personalul din administrația publică centrală și cea publică locală.
În ceea ce privește cuantumul indemnizației de dispozitiv, acesta este stabilit prin dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999, ca fiind de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, astfel cum este și situația recurenților.
Această indemnizație de 25 % din salariul de bază este solicitată de reclamanți retroactiv (pe perioada ultimilor 3 ani), până la încetarea raportului de serviciu.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii tuturor capetelor de cerere. Fără cheltuieli de judecată. Se solicită, totodată, analizarea cauzei sub toate aspectele ei, potrivit art. 3041Cod pr.civilă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții -escu -, -, toți reprezentați prin -escu -, funcțioanri publici în cadrul Primăriei comunei au chemat în judecată comuna, prin primar, solicitând instanței să fie obligată pârâta să aloce, să le calculeze și să le plătească drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară, conformLegii nr. 138/1999, în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu 1.09.2003-până la încetarea raporturilor de serviciu, sume care să fie actualizate, să fie incluse în bugetul local pe anul 2007, prin rectificare, sumele necesare plății, precum și obligarea pârâtei la plata drepturilor respective înaintea altor obligații bănești ale angajatorului.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții sunt funcționari publici în aparatul de specialitate al primarului comunei, iar dreptul solicitat le revine în baza dispozițiilor art. 9 pct.2 din Ordinul nr. 496/2003, art. 13 din Legea nr. 138/1999, art. 4 alin.1 din nr.OG 84/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 372/2002, în cadrul autorităților publice locale s-au înființat servicii publice comunitare de evidență a persoanei, prin reorganizarea compartimentelor de stare civilă, acestea funcționează în continuare cu funcționari publici din cadrul fostelor servicii de stare civilă, cu polițiști și personal contractual detașat la. situație
în care este firesc și legal ca și personalul civil din cadrul Primăriei să beneficieze de indemnizația de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr. 73/25.01.2008 a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, reținându-se că indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din solda de funcție, grad, merit sau salariu de bază este reglementată de art. 13 din Legea nr. 138/1999, iar beneficiari sunt cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili, iar Ordinul nr. 496/2003 nu face decât să detalieze categoriile de personal ce pot beneficia de acest drept salarial, dispozițiile legale în această materie nu pot fi extinse și pentru funcționari publici sau personal contractual din alte domenii de activitate decât cele strict prevăzute de aceste acte normative.
Împotriva sentinței nr. 73/2008 au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea acestei hotărâri, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că prin nr.OUG 63/28.05.2003, s-au comasat Ministerul Administrației Publice și Ministerul Internelor, creându-se, preluându-se drepturile și obligațiile patrimoniale ale celor 2 instituții publice centrale, prin nr.OUG 30/2007 s-a reglementat organizarea și funcționarea, prevăzând că personalul acestuia se compune din: funcționari publici, funcționari publici cu statut special-polițiști, cadre militare în activitate, personal contractual, astfel că și personalul civil ce își desfășoară activitatea în cadrul administrației publice beneficiază de sporul de dispozitiv conform punctului 9.2 din Ordinul nr. 496/2003, scopul acestui act normativ fiind acela de înlăturare a discrepanțelor de natură salarială între personalul aflat în subordinea celor 2 ministere reorganizat într-unul singur.
S-a mai susținut că acest text de lege nu face decât să asigure egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul administrației publice, înlăturându-se discriminările existente anterior emiterii Ordinului nr. 496/2003, iar principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor este consacrat prin art. 1 alin.2 din Legea nr. 137/2000, fiind inechitabil ca alte categorii de personal similar ce lucrează în alte instituții sau autorități din administrația publică să beneficieze retroactiv și în continuare de indemnizația de dispozitiv, iar reclamanților din prezenta cauză să nu li se acorde acest drept salarial.
Intimata Comuna nu s-a prezentat în instanță prin reprezentant legal și nici nu a formulat întâmpinare.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041Cod pr.civilă, constată că recursul este nefondat, urmând să-l respingă pentru considerentele ce succed:
Reclamanții sunt funcționari publici în aparatul de specialitate al primarului comunei, aflându-se deci în raporturi de muncă cu această autoritate ce face parte din autoritatea publică locală conform art. 23 din Legea nr. 215/2001, republicată, din aceeași autoritate făcând parte și consiliile locale, comunale, orășenești sau municipale, ca autorități deliberative, iar primarii ca autorități executive, toate fiind eligibile.
În cadrul autorităților publice la nivel local, județean sau central își desfășoară activitatea și personal civil ce a fost preluat urmare a reorganizarea prin nr.OUG 63/2003, potrivit căreia I și s-au unificat într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor, acest personal efectuând activități în executarea legii.
Salarizarea personalului militar și civil din cadrul a fost reglementată prin Ordinul nr. 275/2002, în care este prevăzut și sporul de dispozitiv de 25% din salariul de bază conform art. 13 din Legea nr. 138/1999, iar după unificarea celor 2 ministere prin nr.OUG 63/2003, s-a emis Ordinul nr. 496/2003, prin care s-au făcut precizări cu privire la beneficiarii sporului de dispozitiv în scopul asigurării continuității acordării acestui spor la salariul personalului contractual și funcționarilor publici ce își desfășoară activitatea în cadrul autorităților publice în conformitate cu pct. 92și pct.31.1 din acest act normativ.
Este adevărat că la pct.92se prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care desfășoară activitatea în cadrul administrației publice, categoriile de personal fiind cele enumerate de art. 31.1, respectiv funcționari publici și personal contractual din cadrul, astfel că de acest drept beneficiază personalul civil ce a lucrat în structurile, până la data reorganizării acestuia, ca urmare a demilitarizării unora dintre activitățile sale, cum ar fi cele de evidență informatizată a persoanelor, care prin nr.OUG 63/2003 au trecut la autoritățile publice.
A extinde aplicabilitatea acestor dispoziții legale și la alte categorii de funcționari publici aflate în raporturi de muncă cu o autoritate publică executivă este echivalentă cu adăugarea la lege și acordarea unor drepturi salariale pentru reclamanți, neprevăzute de actele normative, susținerile acestora potrivit cărora prin Ordinul nr. 496/2003, s-a unificat sistemul de salarizare pentru toți funcționarii publici din cadrul și administrației publice locale sau centrale, sunt lipsite de fundament și în neconcordanță cu actele normative prin care s-a reglementat salarizarea personalului din administrația publică, respectiv nr.OUG 92/2004, nr.OG 2/2006, OG. nr.3/2006.
În ceea ce privește susținerea recurenților potrivit căreia fac parte din pesonalul în conformitate cu art.17 alin.1 din nr.OUG 30/2007, situație în care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, Curtea constată că nu este întemeiată întrucât acest text de lege enumeră categoriile de personal din cadrul acestui minister, însă salarizarea este reglementată de legi speciale sau de Legea nr. 188/1999, neputându-se extinde acordarea unor sporuri cum este și cel de dispozitiv fără să existe o dispoziție expresă în acest sens, ori pct.92și 31.1 din Ordinul nr. 496/2003 nu prevede ca beneficiari ai acestui drept salarial funcționarii publici din cadrul aparatului propriu al primarului.
De asemenea, nici motivul de recurs conform căruia prin neacordarea sporului de dispozitiv se aduce atingere principiului egalității cetățenilor, existând discriminare, nu este întemeiat, întrucât persoanele ce au lucrat în structurile au beneficiat de sporul de dispozitiv în conformitate cu Ordinul nr. 275/2002 al. prin Ordinul nr. 496/2003 al s-a asigurat continuitatea acordării acestui drept salarial, urmare specificului activității desfășurate de persoanele în cauză, ce presupune disponibilitatea totală a acestora de a participa la activitățile specifice
reglementate prin nr.OUG 63/2003, sporul de dispozitiv fiind expres prevăzut de aceste acte normative, însă în ceea ce-i privește pe funcționarii publici din cadrul aparatului propriu al primarului, un astfel de spor nu este prevăzut în actele normative de salarizare, iar în lipsa unei astfel de reglementări nu poate fi acordat, atribuțiile și cele ale primarului sunt distincte, prevăzute de acte normative speciale, respectiv nr OUG 63/2003 și Legea nr. 215/2001, republicată.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Dâmbovițaa concluzionat că reclamanții nu sunt beneficiari ai indemnizației de dispozitiv, sentința nr. 73/25.01.2008 nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții -escu -, -, toți reprezentați prin -escu -, cu domiciliul ales la sediul Primăriei, jud. D împotriva sentinței nr. 73 din data de 25 ianuarie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, jud.D, prin primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Nițu Teodor Tănăsică Elena
- - - - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / -2ex./31.03.2008
Dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond -,
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Nițu Teodor Tănăsică Elena
