Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4325/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4325
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ O "" pentru membrii de sindicat, și împotriva sentinței nr. 329 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru intimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI S, lipsind recurentul reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ O "".
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează recurentul reclamant a depus concluzii scrise prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S și PRIMARUL MUNICIPIULUI S solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Prin sentința nr. 329 din 22 aprilie 2009, Tribunalul Olta respins acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ O "" pentru membrii de sindicat, și ca inadmisibilă.
La pronunțarea acestei sentințe, Tribunalul a reținut că potrivit art. 31 din OG nr. 2/2006 ce reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2006, s-a instituit o procedură specială în legătură cu stabilirea salariilor de bază, a sporurilor, premiilor și altor drepturi în sensul că, contestația funcționarului public se depune în termen de 5 zile de la data comunicării actului administrativ de stabilire a acestor drepturi salariale și sporuri, la ordonatorul de credite care este obligat să o soluționeze în termen de 10 zile.
Împotriva măsurilor dispuse de către ordonatorul principal de credite, funcționarul public se poate adresa instanței de contencios administrativ în condițiile legii nr. 554/2004.
Această dispoziție a fost menținută și în OG nr. 6/2007, cât și OG nr. 9/2008, ce se referă la drepturile salariale ale funcționarilor publici pe anii 2007 și respectiv 2008.
Reclamanților s-a pus în vedere să facă dovezi în sensul respectării procedurii menționate dar aceștia nu au prezentat înscrisuri din care să rezulte că au parcurs această procedură obligatorie și care este în concordanță și cu decizia nr. 441/2007 a Curții Constituționale, motiv pentru care cererea acestora de acordare a sporurilor salariale a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței Tribunalului Olta declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut că cele două suplimente sunt drepturi prevăzute de Legea nr.188/199 republicată și nu de nr.OG2/2006 pentru a se putea aplica prevederile art.31 din nr.OG2/2006, acesta fiind aplicabil doar salariilor de bază, sporurilor, premiilor și altor drepturi care se acordă potrivit acestui act normativ. Mai mult, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu fac parte din alte drepturi salariale, ci sunt componente ale salariului la care are dreptul orice funcționar public.
S-a mai arătat că art.31 din nr.OG2/2006 se referă la contestații în legătură cu stabilirea prin act administrativ a salariilor de bază, sporuri, premii, alte drepturi salariale prevăzute de această ordonanță, însă nu se contestă stabilirea, ci se solicită acordarea unor drepturi salariale prevăzute de Legea nr.188/1999.
Recurentul reclamant a mai arătat că pârâtul nu a comunicat niciodată membrilor de sindicat un act administrativ prin care să se stabilească drepturile salariale solicitate, pentru a putea fi contestat potrivit art.31 din nr.OG2/2006.
Examinând recursul formulat de reclamant, Curtea îl găsește nefondat, așa cum se va arăta în continuare.
Reclamanții - membri de sindicat au calitatea de funcționari publici, fiind salarizați în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 rep. prin Statutul funcționarilor publici, OUG 92/2004, OG 2/2006 și OG 6/2007 modificată prin OG 9/2008.
Dispozițiile art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În privința ultimelor două componente, prin art. 44 din OUG 92/2004 și art. 48 din OG 2/2006 s-a dispus suspendarea succesivă a acestora, suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a OG 6/2007 act normativ care nu a mai preluat dispozițiile legale anterioare ce privesc suspendarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
În acest context legal, se pune problema aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. la calculul salariului cuvenit funcționarilor publici.
Astfel, se apreciază că Statutul funcționarilor publici reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei funcționarilor publici, drepturile și îndatoririle acestora, context în care definește structura salariului cuvenit funcționarilor fără să stabilească, în concret, modalitatea de calcul a acestuia.
Faptul că, alin. 3 al art. 31 din 188/1999 stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilitatea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, determină instanța să aprecieze că, în concret, modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor se realizează prin lege organică în raport de cadrul legal general stabilit de Statut.
Mai mult decât atât, Statutul nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de reclamanți în petitul cererii lor fiind fără susținere legală.
Aceste aspecte conduc la concluzia că Statutul funcționarilor publici, prin art. 31 alin. 1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.
În atare situație, reclamanții sunt în imposibilitate de a realiza prin intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul său final - punerea în executare, și pe de altă parte o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituia României, conform căruia deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora.
În acest sens, prin Decizia nr. 820/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art. 1, 2 (alin. 3) și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților privind faptul că drepturile solicitate constituie "un bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța Europeană a decis în jurisprudența sa că atât timp cât acțiunile reclamanților se află "pendinte" pe rolul jurisdicțiilor interne, acestea nu făceau să se nască nici un drept de creanță, ci numai eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe. Astfel, s-a stabilit cu valoare de principiu că "o creanță nu poate fi considerată "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat" (decizia din 18 octombrie 2002, - și alții contra Spaniei).
Prin urmare, creanța invocată de reclamanți nefiind constatată printr-o hotărâre irevocabilă, nu beneficiază de protecția art. 1 din Protocolul l la CEDO.
În același sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești potrivit art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 (soluția de principiu pentru unificarea practicii adoptată la data de 6 aprilie 2009).
Astfel, deși jurisprudența Curții de APEL CRAIOVA în această materie a fost contrară soluției adoptate în prezenta cauză, necesitatea schimbării acesteia s-a impus atât prin prisma dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 cât și a jurisprudenței CEDO, care în Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în cauza Beian împotriva României a statuat că "divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței".
În raport de aspectele analizate, s-a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada că drepturile solicitate constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea, în baza art. 312 alin.1, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ O "" pentru membrii de sindicat, și împotriva sentinței nr. 329 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Ex.2/13.11.2009
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti
