Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 437/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 437
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Duma
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții recurenți Comuna, Consiliul Local și Primarul Comunei împotriva sentinței civile nr.1003/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei T și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliul Local al Municipiului T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar de către reclamantul intimat întâmpinare, iar reprezentantul acestuia precizează că acestea constituie concluzii scrise.
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părții prezente în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, depunând practică judiciară și nesolicitând cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 25 iulie 2008, reclamanții, a, G, din Sindicatul Liber al salariaților din cadrul Primăriei T și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului T, au chemat în judecată pe pârâții Comuna, Consiliul local și Primarul comunei, solicitând să fie obligați la alocarea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând " indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru perioada 01.06.2005 - și în continuare până la încetarea raportului de serviciu, și obligarea pârâtului Primarul Comunei să dispună serviciului personal din subordine consemnarea în carnetele de muncă a funcționarilor publici și ale personalului contractual a indemnizației de dispozitiv, retroactiv pentru perioada 01.06.2005 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu.
Prin sentința civilă nr. 1003 din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Sindicatul Liber al salariaților din cadrul Primăriei T și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului T, în numele membrilor săi; au fost obligați pârâții la alocarea, calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu data de 01.06.2005 până în prezent și în continuare până la încetarea raportului de serviciu, respectiv a contractului de muncă, sume ce urmau a fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății efective; a fost obligat pârâtul Primarul Comunei să dispună serviciului competent din subordine consemnarea în carnetele de muncă ale salariaților, a indemnizației de dispozitiv retroactiv, începând cu data de 01.06.2005 și în continuare; a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, Pagubă și, cu obligarea pârâților la alocarea, calcularea și plata către intervenienți a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Reclamanții, a, G, și intervenienții, Pagubă și, sunt angajați în cadrul aparatului de specialitate al Primăriei comunei și au calitatea de funcționari publici și personal contractual.
Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici sunt de competența instanței de contencios administrativ, iar pentru o mai bună administrare a justiției în baza art. 17 și art. 164 Cod procedură civilă se va soluționa cererea și pentru membrii de sindicat salariați cu contracte individuale de muncă.
Potrivit art. 16 din OUG nr 63/ 2003 personalul Ministerului Administrației și Internelor se compune din funcționarii publici polițiști - funcționarii publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, precum și militarii, jandarmii și polițiștii de frontieră angajați pe bază de contract de muncă.
Art. 17 alin. 3 din același act normativ stipulează că personalul Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de drepturile dobândite anterior conform legislației, precum și în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Urmare a reorganizării Ministerului Administrației și Internelor în Ministerul Internelor și reformei Administrative, a fost emis Ordinul nr. 496/28.07.2003 de modificare și completare a nr. 275/2002 care a introdus pct. 9.2 la care se prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Din analiza sistemică a dispozițiilor textului normativ citat, rezultă fără nici un echivoc că sfera de aplicare a indemnizației de dispozitiv a fost lărgită prin introducerea ca beneficiari și a personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, alături de cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract care beneficiau anterior de respectiva indemnizație.
Este de necontestat că legiuitorul a stabilit prin modificările survenite prin Ordinul nr. 496/2003 acordarea acestui drept salarial prevăzut de art. 13 din legea nr. 138/1999 și personalului civil, fără a distinge între administrația publică centrală și administrația publică locală și fără a aduce vreo altă limitare ori restrângere.
Este la fel de relevant și faptul că tot prin Ordinul nr. 496/2003 s-a modificat și pct. 31 din Ordinul MAI nr. 275/2002, care interpretează art. 47 din legea nr. 138/1999 astfel - pct. 31.1 " Prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor".
Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin legea nr. 138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar.
Dacă raportat la calitatea reclamanților este evident că toți reclamanții sunt fie funcționari publici, fie personal contractual, conform tabelului anexat la dosarul cauzei, este la fel de vădit și faptul că reclamanții ca personal civil din domeniul administrației publice beneficiază doar de dreptul prevăzut prin art. 13 din Legea nr. 138/1999 adică doar de indemnizația de dispozitiv definită de art. 13 prin stabilirea cuantumului acestui spor de 25%.
Prin această precizare, legiuitorul în mod neîndoielnic a făcut distincția între cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract care beneficiază și de alte drepturi salariale indicate în mod expres în Legea nr. 138/1999 pe lângă indemnizația de dispozitiv lunară de 25% care se calculează la solda de funcție, solda de merit, solda de grad și personalul civil care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
Din această perspectivă, a reținut prima instanță că este justă și interpretarea dată de către reclamanți dispozițiilor legale incidente reglementate de pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 respectiv conjuncția "și" utilizată în textul articolului menționat " și personalului civil din administrația publică", exclude orice altă interpretare, după cum este la fel de judicioasă și interpretarea dată acestor dispoziții legale de către reclamanți care contrar punctului de vedere exprimat de pârâți precizează că dacă indemnizația de dispozitiv ar trebui acordată numai cadrelor militare și personalului civil din cadrul fostului MAI, actualul MIRA, atunci într-adevăr Ordinul nr. 496/2003 și mai ales pct.9.2 din acest ordin nu ar fi fost necesar să fie emis.
În considerarea dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative conform cărora ordinele miniștrilor sunt emise în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor, instanța a apreciat că pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 se referă în mod incontestabil la domeniul administrației publice și că în cauză pârâtul este autoritate publică conform Legii nr.215/2001, astfel că art. 47 din Legea nr. 138/1999 modificată și completată prin Ordinul nr. 496/2003 este aplicabil speței deduse judecății.
Cum nici legiuitorul nu a făcut distincția între actul normativ citat între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice, nici instanța de judecată nu poate da o altă interpretare domeniului de aplicare pct.9.2 din ordinul nr. 496/2003 care nu ar fi fost emis câtă vreme este în vigoare art 13 din Legea 137/1999, în caz contrar aducându-se atingere principiului de drept " lex non distingnit, nee nos destingnere debemnus".
Prima instanță a făcut trimitere la prevederile constituționale, respectiv art. 20 din Constituția României, la practica judiciară a Curții de Apel Timișoara prin care în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile s-a dispus acordarea sporului de dispozitiv salariaților din peste 95% din administrația publică locală a Județului T, respectiv Decizia civilă nr.216/21.02.2008, Decizia civilă nr. 433/23.05.2007, Decizia nr. 951/02.10.2008, precum și la dispozițiile art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ținând cont că prin Decizia Civilă nr. 860/18.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr- a fost admis recursul împotriva Sentinței civile nr.554/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad și s-a dispus acordarea indemnizației de dispozitiv unor salariați ai aceleiași autorități publice care au calitatea de funcționari publici.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă instanța a respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate, întrucât acestea nu au fost dovedite, chitanța depusă la dosar neavând identificat vreun număr de înregistrare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Primarul comunei, Consilul Local și Comuna solicitând modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Ordinului nr.496/2003 întrucât personalul civil din cadrul A și personalul din cadrul structurii administrației publice locale sunt două categorii de personal distincte, fiind nerelevant faptul că ambele își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
A mai arătat recurentul că, așa cum rezultă din adresa nr.-/3/18.04.2008 emisă de Direcția Generală Juridică din cadrul A, personalului din aparatul propriu de specialitate a autorităților administrației publice locale nu îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului menționat, acesta aplicându-se exclusiv angajaților A și că reclamanții din prezenta cauză sunt angajați ai Primăriei Comuna iar nu ai
Intimatele reclamante au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și arătând în esență că: Ordinul nr. 496/2003 extinde domeniul de acordare a indemnizației de dispozitiv la întreg personalul civil din domeniul administrației publice, nefăcându-se nicio distincție între administrația publică centrală și cea locală; că este greșită interpretarea potrivit căreia indemnizația de dispozitiv s-ar acorda doar personalului din cadrul A întrucât, dacă aceasta ar fi fost intenția legiuitorului, atunci acesta nu ar mai fi introdus pct.9.2 din Ordinului nr.496/2003, existând deja art. 13 din Legea nr. 138/1999, care prevedea pentru personalul din cadrul A indemnizația de dispozitiv; că dispozițiile pct.31.1 și pct.31.2 din Ordinului nr.496/2003 sunt de asemenea în sensul acordării dreptului menționat și personalului public din domeniul administrației publice; că practica judiciară este în sensul admiterii acțiunilor având ca obiect indemnizația de dispozitiv și că în mod corect a invocat prima instanță principiul de drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", aplicarea diferențiată a unei legi aceleiași categorii socio - profesionale creând o situație de discriminare, așa cum Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, a statuat, în sensul că există discriminare atâta timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situația analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurenți cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041.pr.civ. care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții s-a prevăzut dreptul la plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradație, respectiv din salariul de bază.
Această lege nu se aplică personalului din administrația publică locală, așa cum în mod corect susțin recurenții și așa cum rezultă din însuși titlul legii menționate, fiind aplicabil exclusiv personalului la care se referă, concluzia impunându-se ca urmare a interpretării Ordinul MAI nr.496/28.07.2003, prin raportare la Legea 138/1999. Se reține astfel că prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr.1 la Ordinul MAI nr.275/2002, prin care au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Indemnizația de dispozitiv vizată de pct.9.2 din ordinul menționat este întemeiată și pe dispozițiile art.17 alin. 3 din OUG nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului, potrivit cărora personalul MIRA beneficiază de drepturile dobândite anterior conform legislației precum și în limita bugetului aprobat de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Interpretare juridică ce rezultă din dispozițiile legale precizate este în sensul că personalul civil din MIRA ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizația de dispozitiv potrivit pct. 9.2 din Ordinul MAI nr. 275/2002, modificat prin nr. 496/2002, este o categorie distinctă de personalul oricăror structuri ale administrației publice centrale sau locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Faptul că reclamanții își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice în general nu prezintă relevanță juridică întrucât Ordinul 496/2003 nu le este aplicabil, dispozițiile legale adresându-se exclusiv personalului la care face referire Legea 138/1999.
Ca atare, numai angajaților MIRA, respectiv doar personalului militar și civil din cadrul MIRA care într-un fel sau altul sunt angrenați în acțiuni operative în cadrul exercitării atribuțiilor de ordine publică și care trebuie să se afle în permanență la dispoziția conducerii sale operative, pot beneficia de drepturile stabilite, la care face trimitere Ordinul 496/2003. Nu pot fi reținute susținerile reclamanților intimați cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor pct.31.1 și pct.31.2 din Ordinul nr. 496/28.07.2003, întrucât acestea trebuie interpretate în spiritul dispozițiilor de ansamblu ale Legii nr.138/1999, fiind necesar ca personalul beneficiar să își desfășoare activitatea într-un dispozitiv militar, ori într-una din instituțiile prevăzute la art.1 din actul normativ menționat, activitatea acestora presupunând o disponibilitate la angrenarea în acțiuni operative în cadrul exercitării atribuțiilor de ordine publică, aflându-se în permanență la dispoziția conducerii operative.
Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât Ordinul nr. 496/28.07.2003 este dat în aplicarea Legii nr.138/1999, el constituie un act administrativ care nu poate modifica sau completa legea pentru a cărei aplicare a fost emis, pct 9.2 din ordinul menționat fiind introdus nu pentru a extinde sfera beneficiarilor peste limitele impuse de Legea nr.138/1999, ci în scopul unei mai bune aplicări a dispozițiilor acesteia.
Curtea reține și incidența prevederilor art. 91 din Legea 215/2001, potrivit cărora primăria este o structură funcțională a autorității publice locale, concluzionând că aceasta nu face parte din structura Ministerului Administrației Internelor și Reformei (MIRA). Curtea apreciază că, deși ministerul menționat are atribuții și în domeniul organizării administrației, ca și concept general, această situație nu plasează primăriile în subordinea MIRA, ele fiind organizate pe principiile descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice și eligibilității autorităților publice locale, potrivit dispozițiilor art.2 din legea nr.215/2001, principii care vin să confirme concluzia potrivit căreia reclamanților nu le sunt aplicabile prevederile Ordinului MAI nr.496/2003, având calitate de funcționari publici ai Primăriei Comunei și neaflându-se prin urmare în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Nu pot fi reținute susținerile reclamanților intimați potrivit cărora se creează o discriminare prin raportare la persoanele care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, întrucât acestea din urmă desfășoară o activitate specifică, ce implică o anumită strictețe și un anumit regim, specific unităților militare sau celor care asigură ordinea și siguranța națională, specific ce nu se regăsește în cadrul primărilor și consiliilor locale
Însăși trimiterea la practica ÎCCJ vine să confirme ideea că Legea nr.138/1999 și Ordinul nr.496/2003 nu se aplică și reclamanților, aceasta făcând referire la subiecte de drept aflate în situații analoage, neputându-se susține că reclamanții s-ar afla în aceiași situație cu personalul civil din unitățile militare sau asimilate acestora.
Rezultă din cele expuse mai sus că motivele de recurs invocate de recurenți sunt întemeiate, astfel că, în temeiul prevăzut de art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Totodată, Curtea va lua act că recurenții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâților Primarul comunei, Consilul Local și Comuna, declarat împotriva sentinței civile nr.1003/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Sindicatul Liber al salariaților din Primăria Municipiului T și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului T, în numele membrilor săi.
Modifică sentința civilă recurată în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red./01.04.2009
Tehnodact /2 ex./ 01.04.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Pokker Adina, Duma
