Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 439/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 439
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Duma
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți, (), Fostă, ușer, Vrsan., A, G, Marxa, a, Tot, G, împotriva sentinței civile nr. 803/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Orașul prin Prima, Consiliul Local,Primarul Orașului, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea reclamanților recurenți, avocat, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind formulate cereri instanța acordă cuvântul părții prezente în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr-, reclamanții, A, (), Fostă, A, G, A, Tot, G și A au chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pârâțiii Orașul, Consiliul Local și Primarul Orasului solicitând obligarea lor la plata indemnizației de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salarul de bază, începând cu data de 01.07.2005, actualizată cu coeficienții rate inflației și în continuare până la încetarea raportului de serviciu precum și obligarea Primarului Orașului să dispună serviciilor competente din subordin completarea în carnetele de muncă a acestei indemnizații.
Prin Sentința Civilă nr.803/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamanți împotriva pârâților Orașul, Consiliul Local și Primarul Orasului.
În motivarea sentinței atacate, se arată în esență următoarele:
Cu privire la cererea prin care reclamanții au solicitat alocarea și plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții s-a prevăzut dreptul la plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradație, respectiv din salariul de bază.
Prin Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr.1 la nr. 275/2002 cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Indemnizația de dispozitiv prevăzută la pct. 9.2 din actul normativ mai sus menționat este întemeiată și pe disp0zițiile art.17 alin. 3 din OUG nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului, potrivit cărora personalul MIRA beneficiază de drepturile dobândite anterior conform legislației precum și în limita bugetului aprobat de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Raportat la cadrul legal incident speței deduse judecății singura interpretare juridică ce rezultă din dispozițiile legale precizate este că personalul civil din MIRA ce își desfășoară activitate în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizația de dispozitiv potrivit pct. 9.2 din Ordinul MAI nr. 275/2002 modificat prin nr. 496/2002 este o categorie distinctă de personalul oricăror structuri ale administrației publice centrale sau locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Aspectul invocat de reclamanți în susținerea temeiniciei cererii de acordare a indemnizației de dispozitiv respectiv faptul că își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, nu prezintă relevanță juridică întrucât Ordinul 496/2003 nu le este aplicabil deoarece nu se aplică personalului din cadrul aparatului de specialitate al administrații publice locale, dispozițiile legale adresându-se exclusiv personalului la care face referire Legea 138/1999.
Ca atare, numai angajaților MIRA, respectiv doar personalului militar și civil din cadrul MIRA care într-un fel sau altul sunt angrenați în acțiuni operative în cadrul exercitării atribuțiilor de ordine publică și care trebuie să se afle în permanență la dispoziția conducerii sale operative, pot beneficia de drepturile stabilite, la care face trimitere Ordinul 496/2003.
În argumentarea acestei opinii instanța a reținut și incidența prevederilor art. 91 din Legea 215/2001 potrivit cărora primăria este o structură funcțională a autorității publice locale ceea ce înseamnă că aceasta nu face parte din structura Ministerului Administrației Internelor și Reformei, astfel că nici personalul din administrația publică locală nu beneficiază de dreptul prev. de art. 13 din legea nr. 138/1999, respectiv indemnizația de dispozitiv.
Reținând așadar concluzia legală ce se impune cu necesitate pe baza celor prezentate și anume că prevederile Legii 138/1999 privește drepturile personalului preexistent modificărilor survenite prin Ordinul nr. 496/2003 și se adresează strict personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților pentru acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salarul de bază, cărora în calitate de funcționari publici ai Orașului nu le sunt aplicabile prevederile Ordinului MAI 496/2003.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea în sensul admiterii acțiunii, invocând ca motiv de recurs art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv lipsa temeiului legal, hotărârea fiind dată, în opinia reclamanților, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului, recurenții reclamanți au arătat că Legea 138/1999 a fost modificată și completată prin Ordinul nr.496/28.07.2003, introducându-se în conținutul legii pct.9.2, care acordă indemnizația de dispozitiv și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, astfel încât susținerea instanței de fond potrivit căreia dreptul menționat s-ar acorda numai personalului militar și civil din cadrul MIRA apare ca fiind gratuită, dispoziția legală menționată fiind neechivocă, nefăcând nici o distincție între administrația publică centrală și administrația publică locală.
Au mai arătat reclamanții că textul de lege menționat nu aduce nici o limitare sau restrângere acestui drept, astfel încât instanța de fond nu avea posibilitatea să interpreteze într-un mod atât de personal o lege, aceasta dând totodată o interpretare greșită punctului 31.1 din Ordinul menționat, potrivit căruia prin personalul civil se înțeleg funcționarii publici și personalul contractual din cadrul MIRA.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurenți cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiat recursul, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Este de necontestat că Ordinul nr.496/2003, invocat de către recurenți, constituie un act normativ, însă trebuie precizat că acesta este un act administrativ și, chiar dacă are caracter normativ, el își păstrează natura de act administrativ care nu se confundă cu legea sau cu alte acte normative cu forța juridică a legii, cum ar fi ordonanțele de Guvern.
Prin urmare, recurenții se află într-o evidentă eroare în ceea ce privește clasificarea și forța juridică a actelor normative atunci când afirmă că prin Ordinul nr.496/2003 ar fi fost modificată Legea nr.138/1999, introducându-se în cuprinsul legii punctul 9.2, în primul rând din considerentul că un act administrativ, chiar și având caracter normativ, nu poate modifica o lege, și în al doilea rând din considerentul că, la simpla lecturare a cuprinsului legii menționate, ar fi putut observa că aceasta este structurată pe articole, iar nu pe puncte, actul menționat nefăcând corp comun cu Legea nr.138/1999.
Totodată, Curtea reține că interpretarea dată de Tribunalul Arad Legii nr. 138/1999 și Ordinului nr.496/2003 este corectă, însușindu-și în totalitate considerentele care au condus la respingerea acțiunii reclamanților.
Astfel, prima instanță a avut în vedere la soluționarea cauzei dispozițiile legale aplicabile în speță, conform cărora, pentru a beneficia de sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, se impune ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Este adevărat că potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare și salariați civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din soldă sau din salariul de bază, însă, aceste dispoziții se aplică, așa cum însăși denumirea Legii nr.138/1999 o exprimă, personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Nu pot fi reținute susținerile recurenților cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor pct. 31.1 din Ordinul nr. 496/28.07.2003 întrucât acestea trebuie interpretate în spiritul dispozițiilor de ansamblu ale Legii nr.138/1999, fiind necesar ca personalul beneficiar să își desfășoare activitatea într-un dispozitiv militar, ori într-una din instituțiile prevăzute la art.1 din actul normativ menționat, activitatea acestora presupunând, așa cum în mod corect a reținut Tribunalul Arad, o disponibilitate la angrenarea în acțiuni operative în cadrul exercitării atribuțiilor de ordine publică, aflându-se în permanență la dispoziția conducerii operative.
Deosebit de pertinente sunt și concluziile instanței cu privire la incidența prevederilor art. 91 din Legea 215/2001, potrivit cărora primăria este o structură funcțională a autorității publice locale, concluzionând că aceasta nu face parte din structura Ministerului Administrației Internelor și Reformei (MIRA). Curtea apreciază că, deși ministerul menționat are atribuții și în domeniul organizării administrației, ca și concept general, această situație nu plasează primăriile în subordinea MIRA, ele fiind organizate pe principiile descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice și eligibilității autorităților publice locale, potrivit dispozițiilor art.2 din legea nr.215/2001, principii care vin să confirme concluzia primei instanțe potrivit căreia reclamanților nu le sunt aplicabile prevederile Ordinului MAI nr.496/2003, având calitate de funcționari publici ai Orașului și neaflându-se prin urmare în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamanți sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul prevăzut de art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca fiind temeinică și legală.
Totodată, Curtea va lua act că intimații pârâți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de către reclamanții, (), Fostă, ușer, Vrsan., A, G, Marxa, a, Tot, G, împotriva sentinței civile nr. 803/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Orașul prin Primar, Consiliul Local și Primarul Orașului.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red./01.04.2009
Tehnodact /2 ex./01.04.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător G
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Pokker Adina, Duma
