Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 44/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.44
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare reclamantul formulat de Sindicatul Reșița în reprezentarea reclamanților, și împotriva Sentinței civile nr.1224/16.09.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr.1788/115/008, în contradictoriu cu intimata pârâtă Comuna prin Primar, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici-Legea nr.188/1999.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru Sindicatul Reșița președinte, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurentului depune la dosar împuternicire și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii pronunțate de Tribunalului C-S și admiterea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.1224/16.09.2008 Tribunalul C-S a respins acțiunea în contencios administrativ privind pe reclamantele, și, reprezentante prin Sindicatul "" Reșița, în contradictoriu cu pârâta Comuna prin Primar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantele au calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte și sunt membri ai Sindicatului,".
În susținerea cererii, reclamantele au arătat că sunt îndreptățite să beneficieze de drepturile bănești sub forma indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, în temeiul pct. 9.2 și 31.1 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/2003, conform căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr. 138/1999 și vizează cadre militare angajați pe bază de contract și salariații civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerului d e Justiție.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2007, emis de Ministerul Administrației și Internelor la pct. 9.2 s-a prevăzut că,indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct. 31.1 se arată că,prin personal civil în sensul prezentului Ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege (Legea nr. 138/1999) cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege.
Art. 13 din Legea nr. 138/1999, prevede ca indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Rezultă, așadar, din analiza textelor de lege precizate, că în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 138/1999, "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit prevederilor art. 47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin ordinul Ministerului d e interne nr. 275 din 5 iunie 2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul Ministerului Administrației de Interne nr. 496/28 iulie 2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus prin Ordinul modificator: "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Personalul din cadrul pârâtului face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
- așa este reiese și din punctul VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr. 215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
În aceste condiții, ministrul administrației și internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării funcționarilor publici din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul pârâtei și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr. 138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală.
- așa o demonstrează și denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar și la personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică al unităților militare), or, în mod evident, pârâtul nu are personal militar privind salarizarea.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 16 din Constituția României și nici cele privind Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind egalitatea de tratament, deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare, și o instituție publică, în care toate aceste reguli nu se aplică.
Față de cele de mai sus, instanța a respins acțiunea în contencios administrativ privind pe reclamantele, și, reprezentante prin Sindicatul "" Reșița reprezentat prin președinte, în contradictoriu cu pârâta Comuna prin Primar, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs Sindicatul Reșița, în reprezentarea reclamanților, solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, modificarea sentinței atacate în sensul desființării acesteia și rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunii și acordarea drepturilor solicitate.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că prin administrație publică se înțelege atât administrația centrală, cât și administrația locală, că prin OUG nr.63/2003 în cadrul aparatului consiliilor locale și județene o parte din personal care exercita atribuții de evidența populației în cadrul, iar prin Ordinul nr.496/2003 s-a creat un cadru unitar de acordarea a drepturilor salariale pentru personalul din administrație. S-a mai arătat că funcționarii publici și personalul contractual din cadrul beneficiază de acordarea acestei indemnizații și că, de asemenea, și personalul contractual din cadrul au acest beneficiu încă din anul 2005, că în țară la nivelul autorităților publice locale indemnizația a fost acordată în numeroase cazuri.
Recursul este nefondat.
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte. lor au solicitat obligarea Comunei prin Primar la plata indemnizației de dispozitiv
Temeiul acordării indemnizației de dispozitiv îl constituie art. 3 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia "cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
De asemenea, conform art. 13 din Legea nr. 138/1999, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Din aceste dispoziții legale rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili ai Ministerului Apărării.
Așadar, această indemnizație nu este acordată funcționarilor publici. Or, situația funcționarilor publici nu poate fi asimilată aceleia a personalului angajat în baza unui contract de muncă, existând diferențe evidente în privința regimului juridic aplicabil celor două categorii de personal.
Astfel, personalul contractual își desfășoară activitatea în temeiul contractului de muncă încheiat cu Ministerul Apărării, fiind, așadar, în derularea unor raporturi de muncă, în timp de funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, raporturi care, potrivit art. 4 alin. 1 din Statutul funcționarilor publici, "se și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii".
Or, administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor (respectiv a Ministerului Internelor și Reformei Administrative), iar primăria - ca și consiliul județean sau consiliul local - este o structură care funcționează în cadrul autorității publice locale.
În acest caz, refuzul organelor locale de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003.
Prevederile Legii nr.138/1999 se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii, respectiv în anul 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerul Apărării Naționale, și Ministerul Justiției.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări, în sensul că a devenit Ministerul Internelor și al Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context se emite Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt strict enumerate.
Pe de altă parte, stabilirea unor drepturi salariale ale funcționarilor publici printr-un ordin al ministrului este ilegală.
În acest sens, art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, prevede că "funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii", iar alineatul al treilea din art. 31 stabilește, de asemenea, "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Date fiind aceste reglementări, este evident că stabilirea drepturilor salariale prin acte normative inferioare legii este nelegală, chiar și în ipoteza în care aceste acte normative extinde aplicarea unor drepturi salariale altor categorii de personal decât celor expres enumerate în textul legii.
Pentru aceste motive, nu se poate reține legalitatea acordării indemnizației de dispozitiv altor categorii de personal în afara celor menționate în cuprinsul Legii nr.138/1999 sau al unor acte normative de forță juridică egală acesteia, astfel că potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Sindicatul Reșița, în reprezentarea reclamanților, împotriva sentinței civile nr.1224/16.09.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 21.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. -12.02.2009
Tehnored. /12.02. 2009/ 2 ex.
Prima instanță:Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Răzvan Pătru, Rodica Olaru
