Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 442/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMI9NISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 442
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Duma
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele recurente și împotriva sentinței civile nr. 1106/09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantelor recurente și avocat I și consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei intimate invocă excepția nulității recursului pe motiv că nu a fost motivat în termenul legal de 15 zile.
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părților asupra excepției nulității recursului și pe fondul cauzei..
Reprezentanta pârâtei intimate consilier juridic, solicită admiterea excepției nulității recursului conform motivelor invocate în întâmpinare și respingerea recursului pe această excepție, iar în cazul respingerii excepției, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe.
Reprezentanta reclamantelor recurente solicită respingerea excepției invocate a nulității recursului conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă care prevede că recursul nu este limitat la motivele de casare instanța putând examina cauza sub toate aspectele și admiterea recursului formulat, fără cheltuieli de judecată, depune concluzii scrise.
Reprezentanta pârâtei intimate avocat I precizează că își însușește punctul de vedere al reprezentantei pârâtei intimate solicitând admiterea excepției invocate și respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 10 noiembrie 2008 reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A, să fie obligați pârâta,să le plătească drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art. 31 alin. 1 lit. c)-d) din Legea 188/1999, republicată, de câte 25% din salariul de bază fiecare spor, actualizat cu rata inflației până la data plății efective, pentru perioada 03.01.2008 până la zi pentru reclamanta și pentru perioada 01.05.2008 până la zi pentru reclamanta, precum și obligarea pârâtei la înscrierea în cartea de muncă a acestor sporuri.
Prin sentința civilă nr. 1106/9.12.2009, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele și, împotriva pârâtei Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A pentru obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare calculată în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 03.01.2008 până la zi pentru reclamanta și pentru perioada 01.05.2008 până la zi pentru reclamanta, sume actualizate cu indicele de inflație, precum și obligarea pârâtei la înscrierea în cartea de muncă a acestor sporuri, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărâri prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției de Dezvoltare și
Asistență Comunitară A și au formulat prezenta acțiune întrucât nu au beneficiat și de drepturile salariale potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:" a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Reglementarea din art.29 a Legii nr.118/1999 reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Deși reclamanții solicită acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment al postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici acest și nici vreun alt procent.
La solicitarea instanței să precizeze temeiul legal al solicitării procentului de 25%, reprezentantul reclamanților nu a indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25% instanța reține ca inadmisibilă cererea reclamanților și va da eficiență Deciziei nr. 820/2008 a Curții Constituționale care a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Instanța de judecată nu se poate pronunța cu privire la stabilirea cuantumului acestor sporuri întrucât nu are nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege și cu privire la care legea nu reglementează modalitatea de calcul cu atât mai mult cu cât salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și nicidecum în mod arbitrar de către instanțele judecătorești.
acestor drepturi salariale impune o valorificare, o corectă și justă apreciere a nivelului salarial raportat la atribuțiile și responsabilitățile fiecărui funcționar public în parte, or,aceste aspecte exced competenței legale cu care este investită instanța de judecată.
Ca atare, cererea reclamanților privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța urmează să o respingă întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de serviciu dintre părți.
Având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporul cerut de reclamanți, instanța va respinge acțiunea reclamanților pentru plata suplimentelor salariale cerute ca fiind în procent de 25% fiecare din salarul de bază, ca fiind lipsită de temei legal.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal recurentele și solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în întregime a acțiunii cu privire la acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în cuantum de câtre 25 %.
În motivare se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică de vreme ce a respins acțiunea reclamantelor cu motivarea că în nici un act normativ nu este prevăzut cuantumul drepturilor bănești solicitate prin prezenta acțiune.
Plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare este prevăzută în art. 31 aliniatul 1 litera c și d din Legea nr. 1881/1999, republicată, dispoziții ce au fost suspendate pe perioada 2004 - 2006, dar care au devenit incidente începând cu anul 2007.
În ceea ce priveșt4e cuantumul acestor drepturi bănești se arată că este sarcina statului prin instituțiile sale să stabilească acest cuantum, iar lipsa reglementării cuantumului drepturilor bănești solicitate a avut ca rezultat lipsirea nejustificată a reclamantei de un drept recunoscut de lege. Cuantumul de 25 % pretins de reclamante reprezintă o creație a jurisprudenței care a ținut seama de cuantumul altor drepturi salariale de aceeași natură.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară din cadrul Consiliul Local a invocat excepția privind nulitatea recursului pentru nemotivare arătând că acesta nu a fost motivat în termenul legal de 15 zile.
Pe fondul cauzei se arată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică întrucât deși Legea nr. 188/1999 face referire la drepturile funcționarilor publici la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare dar nu sunt prevăzute procentele sau sumele ce ar trebui acordate funcționarilor publici cu titlul de suplimente și ca atare instanțe de judecată nu-și poate depăși competența și nu se poate substitui puterii legislative din moment ce în lege nu sunt prevăzute astfel de procente. Se mai arată că Guvernul României a reglementat în fiecare an în mod unitar drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici iar câtă vreme aceste sume se plătesc din bani publici în bugetul instituției nu au fost prevăzute sume cu astfel de destinații.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.188/1999, Legea nr. 554/2004 nr.OUG 92/2004, nr.OG 2/2006 și nr.OG, 6/2007.
În analiza excepției privind nulitatea recursului pentru nemotivarea în termen invocate de intimată prin întâmpinare și ținând cont de dispozițiile art. 137 aliniatul 1.pr.civ. potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac de prisos cercetarea în fond a pricinii instanța urmează a respinge excepția nulității recursului reținând că hotărârea a fost comunicată la data de 24.12.2008 iar prezentul recurs a fost motivat prin însăși cererea de recurs la data de 7 ianuarie 2009.
Chiar dacă în cuprinsul recursului nu s-au individualizat temeiul de drept al acestui demers aceasta nu echivalează cu neindicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și a căror prezentare este obligatorie conform art. 3021aliniatul 1 litera c pr.civ. Aceasta deoarece recurentele și- au motivat recursul și au indicat pe larg considerente de fapt și de drept pentru care au apreciat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041.pr.civ. instanța apreciază că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Reclamatele și au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară a Consiliului Local a Municipiului A calitate în care raporturile de serviciu ale reclamantelor intră sub incidența Legii nr. 188/1999 în ceea ce privește drepturile funcționarilor publici. Printre drepturile prevăzute la art. 31 aliniatul1 din Legea nr. 188/1999 se numără și suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/2003 fără a se indica însă cuantumul sau criteriile în funcție de care funcționarii publici vor beneficia de aceste drepturi. De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG 192/2002, nr.OUG 92/2004, nr.OG 2/2006 nr.OG 6/2007 sau nr.OG 9/2008.
Cu toate acestea faptul că legiuitorul nu a stabilit cuantumul în care se pot acorda aceste sporuri sau criterii pentru determinarea cuantumul nu poate conduce la soluția respingerii acțiunii reclamantelor cel puțin în ceea ce privește acordarea generică a acestor drepturi salariale. O atare soluție ar echivala în fapt cu nerecunoașterea drepturilor reclamantelor ca și funcționari publici la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, drepturi care sunt prevăzute indubitabil în Legea cadru nr. 188/1999 art. 31 aliniatul 1 litera c și Este adevărat că instanța de judecată nu-și poate depăși competența și nu se poate substitui legiuitorului prin determinarea cuantumului acestor sporuri în condițiile în care ele nu sunt prevăzute de lege dar instanța de recurs va proceda la recunoașterea acestor drepturi în mod generic urmând ca ulterior ordonatorul principal de credite să stabilească cuantumul acestor sporuri sau criterii de natură a determina acest cuantum.
Sub acest aspect instanța de recurs nu-și poate însuși motivarea reclamantelor potrivit cărora cuantumul de 25 % este o creație a jurisprudenței care a ținut seama de cuantumul altor drepturi salariale de aceeași natură întrucât hotărârea judecătorească trebuie să reflecte fidel dispozițiile legale pe care se întemeiază ori în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut cuantumul acestor drepturi salariale nici instanța nu le poate determina fără ca prin aceasta să se substituie astfel puterii legislative.
Aceasta nu împiedică însă admiterea în parte a acțiunii reclamanților referitor la recunoașterea dreptului la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare începând cu 1.03.2008 pentru recurenta și cu 1.05.2008 pentru recurenta, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective pentru a se asigura astfel repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamante ca urmare a neachitării la termen a drepturilor salariale cuvenite. Faptul că în bugetul instituției publice nu sunt prevăzute sume alocate pentru plata drepturilor pretinse nu reprezintă un motiv pentru respingerea acțiunii reclamantelor ce ar echivala cu însăși nerecunoașterea unui drept prevăzut expres de lege, iar ulterior ordonatorul principal de credite va putea solicita în baza titlurilor executorii reprezentat de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă alocarea acestor sume în bugetul propriu.
Ca o consecință a admiterii acțiunii privind recunoașterea acestor drepturi, instanța de recurs va obliga pârâta și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantelor.
Totodată pentru considerentele anterior menționate se va respinge capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi salariale în cuantum de câtre 25 % din salariul de bază.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus menționate, instanța de recursa apreciază că soluția Tribunalului Arad de respingere în întregime a acțiunii a fost dată cu aplicarea greșită a legii și astfel, fiind în prezența modului de modificare prevăzut de art. 304 punctul 9.pr.civ. și văzând și art. 312 aliniatul 1 și 3.pr.civ. va admite recursul declarat de reclamante și va modifica în tot sentința recurată în sensul că va proceda la admiterea acțiunii reclamantelor în ceea ce privește recunoașterea drepturilor acestora referitoare la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective precum și obligarea pârâtei la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al acestora urmând a respinge cererea în privința stabilirii cuantumului de 25 %.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea recurentelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentele și împotriva sentinței civile nr. 1106/9.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară
Modifică sentința recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâta Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A și obligă pârâta la plata către reclamante a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
Obligă pârâta la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantelor.
Respinge capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi salariale în cuantum de câte 25 %.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red./6.04.2009
Tehnodact / 2 ex./6.04.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Pokker Adina, Duma
