Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 443/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 443/2008
Ședința publică din 18 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII C, împotriva sentinței civile nr. 2427 din 14.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se reține că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin memoriul de recurs.
În data de 12.02.2008, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, la dosar, există suficiente înscrisuri pentru justa soluționare a cauzei, prezenta cauză fiind în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 2427/2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prime de vacanță pe perioada 2001-2006 actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
Prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 37 alin (2) din OG nr. 38/2003 funcționarii publici statutari primesc o primă de concediu egală cu salariul din luna anterioară plecării în concediu drept care ulterior a fost suspendat prin dispoziții legale iar, potrivit dispozițiilor art. 64 alin (2) din Legea nr. 24/2000 după expirarea duratei de suspendare dispozițiile afectate reintră în vigoare.
Considerentele enumerate și dispozițiile art. 1165 Cod civil, art. 139 din Codul Muncii și art. 34 alin (2) din Legea nr. 188/1999 precum și art. 37 alin (2) din OG nr. 38/2003 au determinat instanța să admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
Hotărârea pronunțată a fost atacată prin promovarea căii de atac a recursului, de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C care a arătat că raportat la dispozițiile art. 38 din Codul Muncii și cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 3 din OUG nr. 33/2001, art. 4 din Legea nr. 743/2001 și Legea nr. 631/2002, art. 10 din Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004 hotărârea primei instanțe apare ca nelegală.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041pr civ și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrative, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999, "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Prin prevederile art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001 și ulterior prin legile anuale ale bugetului de stat, respectiv art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/ 2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 precum și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, dispozițiile legale amintite mai sus au devenit inaplicabile, ulterior anului 2002, fiind prevăzute suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Prin urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative amintite anterior.
Prevederile art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii iar dreptul la concediul de odihnă plătit face parte din această categorie; conform art. 53 din același act normativ, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
În speță, însă, se poate conchide că suspendarea succesivă la plata primei de vacanță nu echivalează cu înlăturarea dreptului la aceasta ci doar cu suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare, dreptul la plata primei fiind îngrădit în mod nepermis.
Înalta Curte de Casație cu prilejul soluționării recursului în interesul legii (decizia nr. XXIII/2005) a statuat că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care exercițiul lui a fost suspendat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea; se susține, de asemenea, că prelungirea valabilității dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui, ar fi de neconceput și inadmisibil.
Prescripția extinctivă a fost instituită de legiuitor ca o măsură de sancționare a creditorului care nediligent și care nu își realizează drepturile în termenul prevăzut de lege. În speță, însă, reclamanteinu li se poate imputa o stare de pasivitate, prevederile legale arătate anterior privind suspendarea exercitării dreptului la primele de concediu vizând implicit și suspendarea mijloacelor legale pentru realizarea acestuia.
Alegațiile pârâtului referitoare la prescripția extinctivă nu pot fi primite întrucât prescripția extinctivă a fost instituită de legiuitor ca o măsură de sancționare a creditorului care nu își realizează drepturile în termenul prevăzut de lege iar, reclamantei nu i se poate imputa o stare de pasivitate, prevederile legale arătate anterior privind suspendarea exercitării dreptului la primele de concediu vizând implicit și suspendarea mijloacelor legale pentru realizarea acestuia, termenul de prescripție începând să curgă de la momentul încetării suspendării în raport de care drepturile asimilate celor salariale.
Unul din principiile fundamentale ale reparării prejudiciului este repararea integrală a acestuia în conținutul său intrând prejudiciile directe și previzibile iar prejudiciul creat reclamantei prin neacordarea sumelor reprezentând echivalentul primelor de concediu pentru perioada 2001 - 2006 nu poate fi considerat ca fiind reparat decât prin reactualizarea sumelor în raport cu rata inflației de la data scadenței fiecăreia și până la data efectuării plății.
De altfel prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 146 din 19 decembrie 2007
pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reținând că dreptul unor categorii de salariați din sectorul bugetar de a li se acorda o primă cu ocazia plecării în concediul de odihnă a fost instituit în baza prevederilor <LLNK 11996 50 11 202 41 41>art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale <LLNK 11999 188 11 212 35 40>art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, ale <LLNK 12003 38130 302 37 54>art. 37 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin <LLNK 12003 353 10 201 0 18>Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, ale <LLNK 12004 495 10 202 21 30>art. 21 din Legea nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, și ale <LLNK 12004 293 10 202 34 38>art. 34 lit. f) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor referitoare la acordarea primei respective din alte acte normative privind salarizarea unor categorii de personal.
bugetare din perioada 2001-2006, impuse anual de organismele financiare internaționale, nu au permis acordarea primelor de concediu de odihnă, prevederile din actele normative prin care au fost aprobate fiind suspendate prin legi bugetare anuale succesive și acte normative anuale de salarizare.
Prin majoritatea hotărârilor instanțelor de judecată ordonatorii de credite au fost obligați să acorde primele de concediu de odihnă pentru perioada cât acestea au fost suspendate. În acest sens s-a pronunțat inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție Secțiile Unite prin Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, Decizia nr. XII din 5 februarie 2007 și Decizia nr. LXXVII din 5 noiembrie 2007.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ și de asemenea Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dis part 312 pr civ va respinge recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 2427 din 14.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 2427 din 14.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - G - - - - -
Red./
2 ex./22.02.2008
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
