Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 445/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 445/
Ședința publică din 16 Mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în municipiul Târgu - M,--3,prin reprezentanți legali,în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva Sentinței civile nr. 644/14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor s-a consemnat în Încheierea ședinței publice din 13 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru data de 16 mai 2008.
CURTEA,
Prin sentința civila nr. 644/14.12.2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, C, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Târgu -M, Tribunalul Mureș, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP M și în consecință a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Târgu -M, Tribunalul Mureș, în solidar, să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prima de vacanță aferentă anului 2001, în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se vor impozita separat; sume actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești și a obligat pe pârâtul Ministerul Finanțelor publice să aloce și să includă în bugetul pe anul 2007, sumele necesare plății primelor de concediu restante.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 33 alin.2 din Legea nr. 188/1999, reclamanții au dreptul la o primă de vacanță anuală, pentru anul 2001, primă calculată în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă.
Această prevedere legală a fost suspendată succesiv, până la data de 31 decembrie 2006, prin: art. 12 alin.4 din Legea nr. 743/2001; art.10 alin.3 din Legea nr. 631/2002; art. 9 alin.7 din Legea nr. 507/2003; art. 8 alin.7 din Legea nr. 511/2004 și art. 44 din OG nr. 92/2004.
Normele legale de suspendare mai sus menționate, contravin prevederilor art. 41 și art. 53 din Constituție. Astfel, dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă. Ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituție.
În consecință, tribunalul a apreciat ca lipsită de efecte suspendarea nelegală a acordării primei de vacanță aferentă anului 2001 și a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești cuvenite cu aplicarea ratei inflației.
Deși s-au invocat prevederile Decretului nr. 167/1958 privitoare la prescripția extinctivă, prima instanță a menționat că respinge excepția prescripției, deoarece suspendarea dispusă prin Legea nr. 379/2005 s-a prelungit până la data de 31.12.2006 și de la această dată curge termenul de prescripție.
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs DGFP
Prin recurs s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii și respingerea acțiunii.
În motivare s-a susținut nelegalitatea hotărârii primei instanțe de fond pe considerentul nesocotirii de către aceasta a împrejurării că MEF nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor și în consecință nici calitate procesuală pasivă.
S-a menționat faptul că instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de plată.
Analizând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că urmează a fi admis în baza următoarelor considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând primă de vacanță aferentă anului 2001. Drepturile pretinse de reclamanți au fost recunoscute prin dispozițiile art. 33 alin.2 din Legea nr. 188/1999, conform cărora funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea acestor prevederi legale, astfel cum a reținut și instanța de fond, a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006 prin disp. art. 3 alin.1 din OUG nr. 33/2001, iar apoi prin disp. art. 12 alin.4 din Legea nr. 743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin.7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin.5 din Legea nr. 379/2005.
Potrivit susținerilor recurentului aceste suspendări întrerup cursul prescripției.
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul prescripției este de 3 ani.
Art. 7 alin.1 din decretul nr. 167/1958 prevede că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Pentru fiecare primă de concediu, dreptul se naște în fiecare an în parte.
1 al art.12 din Decretul nr.167/1958 prevede că atunci când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Acesta este și cazul nostru, deoarece prestațiile vizează fiecare an în parte.
Art. 16 din Decretul nr. 167/1958 prevede limitativ cazurile de întrerupere a prescripției.
Acestea vizează recunoașterea dreptului, introducerea unei cereri de chemare în judecată sau efectuarea unui act începător de executare.
Situația din cauză nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri, astfel că prima instanță trebuia să rețină că acțiunea este prescrisă.
Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză se regăsesc motive de nelegalitate a hotărârii primei instanțe, din cele reglementate de art.304 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul dedus judecății, va modifica hotărârea și va respinge ca prescrisă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DGFP, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr. 644/14.12.2007 Tribunalului Mureș,
Modifică integral hotărârea atacată, în sensul că respinge ca prescrisă acțiunea introductivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 Mai 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.ML
Dact.
2 ex
24.05.2008
Jud.TM
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
