Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 448/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 448
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
- - -- JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
GREFIER -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții, și pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Laboratorul Central Pentru Fitosanitară, împotriva sentinței nr.4736 din data de 25 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurenții reclamanți și, lipsind recurenții reclamanți, recurenții pârâți Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Laboratorul Central Pentru Fitosanitară și intimatul pârât Inspectoratul de Fitosanitară Vamală.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursurile au fost declarate în termenul legal, că s-au depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și sunt scutite de taxa de timbru.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Avocat pentru recurenții reclamanți și, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și acordarea primei CO pe anii 2001-2006 actualizate la data plății, întrucât în mod greșit instanța a respins cererea pentru perioada 2001-2003 neaplicând corect dispozițiile legale cu privire la modul de calcul al prescripției, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra recursurilor de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinți la data de 8 mai 2007 și înregistrată sub nr-, reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Laboratorul Central Pentru Fitosanitară și Inspectoratul de Fitosanitară Vamală, acordarea primei de concediu de odihnă egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, cuvenite pe perioada 2001-2006, conform art.34 din legea 188/1999 privind statutul funcționarilor public, precum și actualizarea acestor drepturi cu indicele de inflație până la data plății efective.
Prin sentința nr. 4736 din 26 octombrie 2007, s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru plata primelor de concediu de odihnă aferente anilor 2001-2003.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contractoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Laboratorul Central Pentru Fitosanitară și Inspectoratul de Fitosanitară Vamală.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților prima de concediu de odihnă pe anul 2004 și 2006, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, iar reclamantei prima CO aferentă anilor 2004 și 2006.
Au mai fost obligați și la 1250 lei, cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate anual prin legea bugetului de stat și că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Referitor la perioada 2001-2003, s-a reținut că dreptul pretins de reclamanți pentru această perioadă este prescris, avându-se în vedere prevederile art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958.
Cu privire la reclamanta, s-a reținut că în anul 2005 aceasta s-a aflat în concediu medical, așa cum rezultă din adresa nr.7104/19.09.2007, emisă de Laboratorul Central de Fitosanitară depusă la dosar și deci nu poate beneficia pentru acest an de prima CO.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Laboratorul Central Pentru Fitosanitară, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs, reclamanții au arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, că în mod greșit s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata primei de concediu de odihnă aferentă anilor 2001-2003.
Au susținut recurenții reclamanți că data începerii curgerii prescripției dreptului la acțiune coincide cu momentul încetării suspendării legale, respectiv 31.12.2006, când practic se naște dreptul la acțiune.
Recurenții pârâți au susținut că neacordarea primei de concediu a avut la bază o succesiune de acte normative prin care dispozițiile art.33 alin.2 din Legea 188/1999 referitoare la prima de concediu au fost suspendate.
Recursul pârâților este nefondat.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare a dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată, sunt neîntemeiate.
Raportul de serviciu al funcționarului public este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale funcționarului public, înscriindu-se în prevederile art.34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale funcționarului public.
În conformitate cu art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Ca urmare, funcționarii publici trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Recursul reclamanților este fondat, după cum se va arăta în continuare:
Cu privire la cererea reclamanților de acordare a primei de concediu de odihnă aferentă anilor 2001-2003, se apreciază că în mod greșit prima instanță a apreciat că pentru această perioadă acțiunea nu a fost exercitată în termenul legal de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din 167/1958, fiind prescrisă.
Astfel, prin OUG nr.146/2007 publicată în Monitorul oficial nr.877/20.12.2007, pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 s-a prevăzut pentru personalul din sectorul bugetar, inclusiv pentru funcționarii publici acordarea primelor de concediu pentru perioada 2001-2006 (art.1 din OUG 146/2007).
Art.4 alin.5 din actul normativ menționat anterior stipulează că plata drepturilor prevăzute de art.1 se face la cererea beneficiarilor acestor drepturi de către instituțiile la care persoanele îndreptățite au fost angajate în perioada respectivă.
Având în vedere dispozițiile legale precitate, se apreciază că în mod nelegal prima instanță a apreciat că pentru perioada 2001-2003 operat prescripția extinctivă.
În consecință, în baza art.312 Cod pr.civilă, se va respinge recursul pârâților și se vor admite recursurile reclamanților.
Se va modifica sentința, în sensul că se va admite acțiunea.
Vor fi obligați pârâții să plătească reclamanților, și primele de concediu de odihnă pe anii 2001-2006, actualizate la data plății.
Vor fi obligați pârâții să plătească reclamantei primele CO pe anii 2001-2004 și 2006, actualizate la data plății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Laboratorul Central Pentru Fitosanitară, împotriva sentinței nr.4736 din data de 25 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Admite recursurile formulate de reclamanții, și, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința, în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâții să plătească reclamanților, și primele de concediu de odihnă pe anii 2001-2006, actualizate la data plății.
Obligă pârâții să plătească reclamantei primele CO pe anii 2001-2004 și 2006, actualizate la data plății.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2008
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 3 ex/27.03.2008
Jud.fond:
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
