Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 455/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.455/R/CA-. Dosar nr.1936/119/R/CA-./2008
Ședința publică din data de: - 16 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr.69 din data de 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 9 iunie 2009, când partea prezentă a pus concluzii conform celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 iunie 2009.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 02.12.2008, reclamanta a formulat acțiune în contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean C, Președintele Consiliului Județean C și Județul C, solicitând obligarea pârâților la calcularea, acordarea și plata efectivă suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, de câte 25% din salariul de bază lunar pentru fiecare supliment, începând cu data de 01.08.2005 și până la data de 30.11.2006, sume reactualizate cu rata inflației, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Covasna.
În acest dosar, instanța de fond a pronunțat Sentința civilă nr.69/22.01.2009, prin care a dispus următoarele:
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Președintele Consiliului Județean C și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului Președintele Consiliului Județean C, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins acțiunea aceleiași reclamante împotriva pârâților Consiliul Județean C și Județul C, pentru plata suplimentului postului și al treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept, următoarele:
Referitor la excepția invocată, așa cum a arătat și reclamanta, aceasta a avut raporturi de serviciu cu Consiliul județean Împrejurarea că președintele consiliului reprezintă județul, conform art. 102 din Legea nr. 215/2001 republicată, nu îi conferă acestuia calitatea de a sta în nume propriu în procesul de față, motiv pentru care excepția fiind întemeiată va fi admisă ca atare.
În ce privește fondul, în fapt, reclamanta a avut calitatea de funcționar public în perioada 01.08.2005 - 30.11.2006 în cadrul aparatului Consiliului județean
Conform art. 31 din Legea nr. 188/1999 - republicată în anul 2007 - pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin același articol, la alin. 3 se prevede că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici"
Norma referitoare la compunerea salariului a fost introdusă prima dată prin art. 29 al Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004 - 2006 aplicarea prevederilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate prin art. 44 din nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr. 75/2005, art. 48 din nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
În Legea nr. 251/2006, la art. XIII s- prevăzut că "prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 58^1 și ale art. 60^1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".
De asemenea art.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșteri salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 prevedecă "gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobat de lege".
De principiu, suspendarea acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin actele normative sus menționate contravine prevederilor art. 41 și prevederilor art. 53 alin. 2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Prevederile art.15 alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
Instanța de fond a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 (devenit art. 31 în forma republicată a legii), nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Dispozițiile art. 38 din Codul muncii prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Dreptul ca atare, la plata suplimentului postului și al treptei de salarizare, subzistă.
Prin suspendarea repetată, Guvernul a încălcat normele constituționale și cele ale codului muncii.
În actele normative prin care s-a dispus suspendarea acordării drepturilor de natură salarială, nu s-a dat nici o explicație și nu s-a făcut nici o referire la situația care ar fi impus- Ca urmare nu putem trage o altă concluzie decât aceea că Guvernul a urmărit practic să aducă atingere însăși existenței dreptului.
Conduita Guvernului poate fi apreciată în acest context ca fiind puțin responsabilă și de natură a aduce o atingere serioasă principiului încrederii în statul de drept, principiu care impune aplicarea efectivă a actelor normative adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive cu consecința obstacolării titularilor drepturilor de a se bucura efectiv de acestea.
Cu toate considerentele mai sus menționate, în ce privește acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază - pe perioada suspendării acestor drepturi și ulterior, cu începere de la 01.01.2007 - instanța este pusă în situația de analiza în ce măsură procentul solicitat de reclamantă, de 25%, este fondat sau nu.
Deși a fost legiferat ca parte componentă a salariului funcționarilor publici, suplimentul postului și al treptei de salarizare, nu fost cuantificat (calculat) în niciuna din legile ori ordonanțele de completare și modificare a Legii nr. 188/1999.
Pentru a fi posibilă cuantificarea este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.1 lit.c și d (actualmente art.31) din Legea nr. 188/1999, atribuție care revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor legii.
De principiu, obligarea Guvernului la promovarea unui act normativ cu forță juridică, în sensul menționat, nu este posibilă.
Sub acest aspect, astfel cum a Statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 1257/28.02.2007, în Jurisprudența Secției pe anul 2007 - semestrul I, p. 17-20), este inadmisibilă în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, cerere de chemare în judecată a Guvernului pentru emiterea unui act normativ cu conținut special.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi ar presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, cuantificarea de către instanță - indiferent de criteriile abordate - ar reprezenta o nesocotire a Deciziei nr. 820/2008 a Curții constituționale.
Prin decizia respectivă - cu toate că a fost pronunțată într-o altă materie - s-a reținut în mod expres că"instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative"
Decizia Curții Constituționale este obligatorie potrivit art.31 din Legea nr.47/1992 republicată.
Prin decizie se stabilește o regulă de principiu și anume aceea că instanța nu are competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Împrejurarea că practica instanțelor este neuniformă și că unele instanțe au dispus plata efectivă a unor astfel de drepturi nu poate constitui un temei de drept al acestei acțiuni. Sub acest aspect, în practica judiciară, în afară de considerațiunile generale privind încălcarea normelor constituționale și cele ale codului muncii - care de altfel sunt adevărate - nu s-a adus nici o precizare la modul în care suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost cuantificate la procentul de 25%.
În speță nu se poate face analogie nici cu situația litigiilor, având ca obiect plata primelor de vacanță deoarece există o deosebire fundamentală. Astfel, în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr.188/1999 sunt fără echivoc:"funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Ca o concluzie, față de cele expuse, instanța de fond a reținut că fără existența unui act normativ, dat de legiuitor ori de Guvern, ori a uni act administrativ dat de ordonatorul de credit prin care să se cuantifice drepturile salariale pretinse, acordarea suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare de 25% din salariul de bază nu poate fi dispusă.
În consecință, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termenul legal, recurenta reclamantă, criticând sentința Tribunalului Covasna pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei, astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea criticilor de recurs, se arată următoarele:
În fapt, a arătat că avut calitatea de funcționar public pe perioada 01.08.2005 - 31.11.2006, iar conform prevederilor art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, beneficia pe lângă salariul de bază și de suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de câte 25% din salariul de bază.
Se susține existența unui tratament inegal față de funcționarii publici din alte localități, județe, consilii locale, unde unii funcționari publici beneficiază de aceste suplimente, iar alții nu beneficiază de aceste drepturi legale.
Se invocă faptul că aceeași instanță a admis în anul 2008, acordarea suplimentelor pentru unii funcționari prin Sentința nr.1631/2008, definitivă și irevocabilă.
unei diferențe de tratament juridic este inechitabilă și nu se poate îmbrățișa teza primei instanțe, conform căreia aceste drepturi există în lege, dar instanța nu le poate acorda, pentru că nu se precizează în lege cuantumul suplimentelor, motiv pentru care instanța de fond, în mod nelegal, i-a respins acțiunea reclamantei și că hotărârea atacată este discriminatorie.
Se invocă în acest sens și practica Curții de Apel Craiova și faptul că unii colegi de la Consiliul Județean C, funcționari publici, beneficiază de aceste suplimente.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului și acordarea suplimentelor solicitate.
Recurenta a timbrat legal acțiunea (filele 4-5 dosar).
Față de recursul declarat în cauză, Județul C, Consiliul Județean C și Președintele Consiliului Județean C au formulat întâmpinare (filele 12-13 dosar), prin care au solicitat respingerea recursului reclamantei și menținerea sentinței civile a Tribunalului Covasna, ca legală și temeinică.
În cauză, recurenta a depus concluzii scrise (filele 16-17 dosar), la care a anexat o copie de pe Decizia Curții de Apel Brașov nr.54/27.01.2009, pronunțată în dosarul nr- (filele 18-20) și copie de pe Sentința civilă nr.1631/2008 a Tribunalului Covasna (filele 22-25 dosar).
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, Sentința civilă nr.69/22.01.2009 a Tribunalului Covasna, prin prisma criticilor de recurs, constată ca fondat în parte recursul declarat de recurenta reclamantă, pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Președintele Consiliului Județean C, aceasta urmează a fi respinsă, având în vedere calitatea acestuia de conducător al autorității publice unde își are raportul de serviciu reclamanta, în calitate de funcționar public.
Cât privește acțiunea pe fond a reclamantei, se constată că este în parte întemeiată și legală cererea sa privind obligarea pârâților Consiliul Județean C, Președintele Consiliului Județean C și Județul C la calcularea, acordarea și plata efectivă a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, calculate la salariul de bază, reținând aplicarea dispozițiilor art.31, alin.1, lit.c și d din Legea nr.188/1999.
Aceste suplimente i se vor acorda pentru perioada cât reclamanta a avut calitatea de funcționar public 01.08.2005-30.11.2006, perioadă necontestată de nici un pârât în cauză.
Cât privește sumele aferente celor două suplimente, ele vor fi actualizate la valoare cu indicele de inflație la data plății efective.
În ce privește justificarea în drept a celor două suplimente, se rețin următoarele:
Curtea constată că prin modificarea adusă Legii nr. 188/1999 prin Legea nr. 251/2006, lit. "d" a aliniatului 1 art. 29 care prevedea suplimentul corespunzător gradului a fost modificata, în sensul prevederii suplimentului corespunzător treptei de salarizare,Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Conform art.1 alin 2 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art. 31 alin 1 din Legea nr.188/1999, republicată.
Ordonanța Guvernului nr.6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului. În art.48 al acestui act normativ se prevede că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999, republicată.
Deci, în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale menționate. Suspendarea dispusă și-a încetat aplicabilitatea, context in care dreptul revine în patrimoniul reclamanților, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din Ordonanța Guvernului 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Art.37 alin.3 teza ultimă din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
În speța de față sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conform art. 11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
După ratificarea Convenția Europeană a Drepturilor Omului a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și a dobândit în cadrul acestuia, aplicabilitate directă, dispozițiile Convenției având forță constituțională și supralegislativă.
Articolul 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin jurisprudența sa constantă a arătat că noțiunea da bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit sa le dobândească.
Salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două sporuri au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanții ar fi putut să aibă în patrimoniul lor în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamanta a fost privată de un drept
constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-1
dobândească în mod efectiv.
Prin neacordarea efectivă a drepturilor aferente celor două suplimente a avut loc o încălcare a art.1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, partea a doua apicolului 1 din Protocolul 1 prevede trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului asupra acelui bun: privarea sa fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie, să fie impusă de o cauză de utilitate publică, să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
În speța de față niciuna dintre condițiile enunțate în textul Protocolului nu se regăsește și de altfel este necesar ca toate cele trei condiții să fie cumulativ îndeplinite.
În cauză, reclamanta a avut o speranță legitimă, consacrată de legiuitorul român privind plata celor două suplimente salariale, aceasta fiind titulara unor interese patrimoniale care intră sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul, 1, dreptul său la a primi sporurile având o bază legală.
legitimă a reclamantei s-a întemeiat pe prevederile art.31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 așa încât ea nu poate fi apreciată ca fiind o simplă speranță, între cele două noțiuni existând o diferențiere consacrată de asemenea în practica Curții Europene-a Drepturilor Omului.
Dreptul la aceste sporuri există, a fost prevăzut de lege pentru funcționarii publici (calitatea reclamanților) și nu a fost abrogat.
Reclamanta a avut raporturi de serviciu cu pârâții.
Într-adevăr practica judiciară nu este izvor de drept, dar aceasta nu poate fi ignorată. Se urmărește unificarea practicii, coerența ei tocmai pentru a se respecta dreptul la un proces echitabil (art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului) cu componența sa "previzibilitatea" hotărârilor judecătorești și respectarea principiul securității juridice (în acest sens se va vedea și cauza Beian contra României).
În ce privește solicitarea reclamantei ca aceste sume să fie acordate în procent de câte 25% pentru fiecare supliment, instanța apreciază că atâta timp cât în Lege nu este prevăzut exact acest procent, cuantum, nu se poate dispune prin hotărâre, în procente de câte 25% obligarea pârâților, ci doar calcularea, acordarea și plata acestor suplimente de către angajator, în baza prevederilor legale, potrivit cărora reclamanta beneficiază de aceste drepturi, ca elemente componente ale salariului funcționarului public.
Pentru aceste considerente, va respinge cererea reclamantei privind acordarea suplimentelor în cuantum de câte 25 % pentru fiecare supliment solicitat, constatând însă că reclamanta are dreptul la aceste suplimente, conform legii, care este în vigoare până la apariția legii unitare de salarizare.
Se constată că în mod greșit a soluționat cauza instanța de fond, respingând acțiunea reclamantei în totalitate și admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Consiliului Județean C, fără cheltuieli de judecată.
În cauză, sunt incidente prevederile art.304, pct.9 Cod procedură civilă și ca atare, se va admite în parte recursul declarat și se va modifica în parte sentința civilă atacată, în sensul cuprins în dispozitivul prezentei decizii.
Față de considerente expuse, se va înlătura apărarea formulată de intimați în recurs, prin întâmpinare.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta ( cu domiciliul în Sf.G,-,.3,.I,.19, jud.C), împotriva Sentinței civile nr.69/22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă în dosarul nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Președintele Consiliului Județean
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean C (cu sediul în Sf.G, nr.4, jud.C) și Județul C reprezentat prin Președintele Consiliului Județean C (cu sediul în Sf.G, nr.4, jud.C) și, în consecință:
Obligă pârâții la calcularea, acordarea și plata efectivă a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare calculate la salariul de bază pentru perioada 01.08.2005 - 30.11.2006, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadentă fiecărui supliment lunar și până la plata efectivă.
Respinge cererea reclamantei privind stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
- - - - - -
Grefier,
Red.:-/19.06.2009
Dact.:-/3 ex./23.06.2009
Jud.fond:-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
Dosar nr.1936/119/R/CA-/2008
.:- 24.06.2009
Către,
TRIBUNALUL COVASNA
- Secția civilă
Vă trimitem alăturat, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare, un exemplar al Deciziei civile nr.455/R/CA-/16.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul cu numărul de mai sus, prin care s-a dmis în parte recursul declarat de reclamanta ( cu domiciliul în Sf.G,-,.3,.I,.19, jud.C), împotriva Sentinței civile nr.69/22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă în dosarul nr-.
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
- - Grefier,
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
