Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 455/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 455/2009
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, I, și, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI SI DEZVOLTARII DURABILE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Procedura este îndeplinită.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 1 octombrie 2009, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, reclamanții, I, și, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI SI DEZVOLTARII DURABILE, au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și sporul privind suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au statutul de funcționari publici în cadrul pârâtei, iar în condițiile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ar fi beneficiat de plata sporurilor salariale menționate în acel text legal, însă pârâtul, în calitate de angajator, nu a alocat și nu a plătit aceste drepturi salariale.
Pârâtul a depus întâmpinare ( 13 în dosarul Tribunalului Cluj ) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe excepție, ca inadmisibilă ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, iar pe fond ca nefondată întrucât în perioada 2004 - 2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin acte normative succesive, iar pentru perioada 2007 - 2008 reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici au fost stabilite prin nr.OG 6/2007, unde nu au fost nominalizate și sporurile menționate de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Prin încheierea civilă nr. 1.876 din 19 iunie 2009 Tribunalului Clujs -a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a declinat competența în favoarea Curții de APEL CLUJ, în considerarea disp. art. 10 din Legea nr. 554/2004.
În fața Curții, reclamanții, prin reprezentant, au susținut cererea de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.
Pârâtul nu a mai depus întâmpinare.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamanții au dovedit prin intermediul copiile de pe carnetele de muncă ( 6 - 74, dosar tribunal) că au calitatea de funcționari publici în cadrul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile.
Pentru perioada 2007 - februarie 2009, pârâtul, în calitate de angajator, nu a achitat reclamanților suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi salariale prev. de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Sub acest aspect, Curtea constată că cele două drepturi salariale le sunt recunoscute de către lege reclamanților. Mai mult decât atât dreptul în sine nu a fost negat de către angajator (autoritatea publică chemată în judecată).
Reclamanții au solicitat obligarea la plata unui procent de 25 % din salariu, pentru fiecare dintre sporurile solicitate.
Se poate constata, din conținutul normei legale incidente în cauză (art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999) că procentul indicat în acțiunea introductivă nu se regăsește în norma legală."Art. 31:
(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Indicarea oricărui procent sau statuarea acestuia printr-o hotărâre judecătorească ar reprezenta, în această situație, o adăugare la lege, fără fundament legal.
Indicarea procentului este un atribut exclusiv al legiuitorului. Puterea judecătorească nu este îndreptățită să adauge normei legale noi reglementări.
De asemenea, aplicarea, prin analogie, a unei alte norme legale nu se poate realiza în prezenta cauză.
Faptul că anumite sporuri sunt acordate funcționarilor publici într-un procent de 25 %, nu permite aplicarea prin analogie a acestui procent și în privința celor două sporuri ce se discută în prezenta cauză.
Reclamanții nu pot invoca deci o normă legală, în vigoare, care să reglementeze, în mod direct cuantumul celor două suplimente.
Norma legală incidentă este clară: funcționarii publici au dreptul la cele două suplimente, iar atât legea, cât și Curtea le recunoaște reclamanților acest drept. Norma legală nu prevede însă cuantumul concret al sporurilor și nici nu există o altă normă legală care să prevadă acest cuantum.
Chiar dacă legea însăși, respectiv art. 3 Cod civil, impune intervenția creativă a judecătorului cauzei pentru identificarea normelor de drept sau principiilor de drept care confirmă sau dimpotrivă infirmă temeinicia pretențiilor deduse judecății, tăcerea efectivă a legii, respectiv, lipsa oricărei dispoziții legale care să susțină, în sens pozitiv, pretențiile reclamanților, nu poate fi acoperită, în speță, prin analogie cu o altă normă legală, eventual similară (spor de vechime, etc.).
Curtea reține deci, în acord cu cele arătate și în hotărârea atacată că pentru a fi posibilă acordarea sporurilor respective, este absolut necesar ca în primul rând să fie posibilă cuantificarea (calcularea) celor două suplimente, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici.
Or, pentru cuantificarea celor două suplimente, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 alin 1 lit.c) și d). din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Sub acest aspect, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special (Decizia nr. 1257 din 28 februarie 2007, în Jurisprudența Secției de contencios administrativ a pe anul 2007 - Semestrul I, p. 17-20).
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem în prezența unuidrept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificarea de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis, că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Curtea reține ca fiind pe deplin incidente în speță dispozițiile nr. 820/2008, precitată, întrucât acest act reglementează o problemă de principiu, chiar dacă se referă doar la un anumit act normativ, respectiv cea a imposibilității instanțelor judecătorești de a anula sau de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege. Decizia menționată afirmă necesitatea respectării principiului legalității, respectiv imposibilitatea instanței de a acorda drepturi salariale (cuantumul acestora) prin analogie cu alte situații.
În același timp, prin admiterea unor asemenea acțiuni în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
Față de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, se va respinge cererea de chemare în judecată.
Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de către pârât prin întâmpinare, Curtea constată următoarele:
Excepția invocată este nefondată, la dosar existând dovada introducerii plângerii prealabile de către reclamanți înainte de formularea cererii de chemare în judecată, actul fiind depus la fila 110 dosar fond.
Mai mult decât atât, la dosar s-a depus și răspunsul la procedura prealabilă emis de către pârât ( 108).
S-a discutat cu prilejul fondului și aspectul referitor la existența recursului în interesul legii promovat de procurorul general, în privința dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Curtea nu a putut însă afla soluția la acel recurs, ea nefiind făcut încă publică, deși ședința secțiilor reunite ale, în care s-a discutat recursul, a avut loc în 21 septembrie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H OI TĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanții, I, și, toți cu domiciliul ales în C-N, la av.,-,. 8, jud. C, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI SI DEZVOLTARII DURABILE, cu sediul în B, sector 5,-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./20 ex.
16.10.2009
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac
