Alte cereri. Decizia 2417/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2417/2009
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr.267/CC/05.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C, având ca obiect regulator de competență.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferente recursului declarat.
Curtea, constată că în mod greșit a fost citat recurentul cu mențiunea achitării taxelor judiciare de timbru, obiectul acțiunii de fond fiind plângere contravențională, iar în conformitate cu prevederile art. 15 lit.i din Legea nr. 146/1997, acest tip de acțiuni sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, scutire care operează și în faza de recurs.
Constatând că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 267 din 05.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a stabilit competența de soluționare a plângerii formulate de petentul împotriva procesului verbal de contravenție seria - nr. -/14.05.2008 încheiat de intimatul IPJ C, în favoarea Judecătoriei Cluj -
Pentru a hotărî astfel prima instanță reținut că, prin procesul verbal de constatare a contravenției seria - nr. -/14.05.2008 încheiat de intimatul IPJ C s-a reținut că în data de 23.04.2008, petentul a fost depistat conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare - în localitatea cu viteza peste limita legală admisă.
Fiind în prezența unei contravenții rutiere, competența de soluționare a plângerii se stabilește potrivit dispozițiilor art. 118 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora competența de soluționare a plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de constatare a contravențiilor reglementate de OUG nr. 195/2002 revine instanței în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.
În stabilirea locului constatării faptei, trebuie pornit de la dispozițiile art. 15 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite generic agenți constatatori. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 109 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face de către polițistul rutier. Rezultă din aceste dispoziții legale că agentul constatator este cel care constată săvârșirea unei contravenții, astfel încât locul constatării faptei la care se referă dispozițiile art. 118 din OUG nr. 195/2002 este locul încheierii procesului verbal de contravenție prin care agenții constatatori constată săvârșirea contravențiilor și aplică sancțiunile corespunzătoare.
Este real că potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, dar, așa cum rezultă din chiar dispoziția legală citată, aceste mijloace tehnice nu reprezintă altceva decât niște mijloace de probă. Prin urmare, nu se poate susține că mijloacele tehnice ar putea constata săvârșirea contravențiilor, contravenții care, evident, sunt constatate doar de către agenții constatatori, concluzie care se desprinde cu atât mai mult din dispozițiile art. 181 din HG nr. 1391/2006, potrivit cărora în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Mai mult decât atât, intenția legiuitorului de a stabili o competență specială de soluționare a unor astfel de plângeri, derogatorie de la dreptul comun prevăzut de dispozițiile OG nr. 2/2001 rezultă și din faptul că o astfel de competență a fost stabilită prin OUG nr. 69/28.06.2007, care a modificat dispozițiile art. 118 în forma în care acestea erau în vigoare la momentul respectiv și care prevedeau că plângerea se trimite instanței în a cărei rază teritorială a fost săvârșită fapta. Or, aceste dispoziții fiind modificate în sensul stabilirii competenței în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost constatată fapta, este evident că legiuitorul a înțeles să stabilească o competență derogatorie de la dreptul comun, locul constatării fiind distinct de locul săvârșirii contravenției.
Aplicând cele expuse mai sus la situația de fapt din prezenta speță, tribunalul a reținut că fapta săvârșită de petent a fost constatată de către agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al jud. C, Serviciul Poliției Rutiere, la sediul instituției din mun. C-
În consecință, dat fiind faptul că prezenta contravenție a fost constatată în mun. C-N, având în vedere și dispozițiile art. 118 din OUG nr. 195/2002, tribunalul a stabilit competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Cluj -
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și în consecință să se stabilească competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Turda.
În motivarea recursului reclamantul arată că, conform dispozițiilor art.1 teza a II-a din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege în sensul larg al cuvântului.
În sensul legii, constatarea contravenției este în primul rând o chestiune de fapt, în sensul că, observarea faptului că a existat o depășire, o eventuală depășire a vitezei legale se constatată de către agentul constatator operator al aparatului la momentul înregistrării vitezei.
Scrierea ulterioară a procesului verbal de contravenție este o chestiune de formă în ceea ce privește constatarea contravenției, acesta constituie concretizarea în scris a observațiilor făcute de către cel care a constatat contravenția sau de altcineva în baza observațiilor făcute de agentul constatator.
În baza dispozițiilor art.109 din OUG nr.195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, constatarea putându-se face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției.
Coroborând aceste dispoziții în care constatarea contravențiilor se face cu mijloc tehnic omologat, procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, constată că legiuitorul apreciază că fapta se constată la momentul producerii ei, iar agentul constatator, operator al mijlocului tehnic întocmește procesul-verbal constatând că fapta respectivă, înregistrată cu mijlocul tehnic omologat este contravenția. Astfel, scrierea ulterioară a procesului verbal de contravenție este o chestiune de formă în ceea ce privește constatarea contravenției și nu de fond.
Mai mult decât atât, textul art.118 din OUG nr.195/2002 astfel cum a fost modificat, statuează faptul că împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta, nu unde fost constatată contravenția. Ori, fapta a fost constatată pe raza localității la momentul înregistrării cu aparatul, iar contravenția a fost constatată la C-N, astfel încât instanța de control a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.1, 15 din OG nr.2/2001, art.109, 118 din OUG nr.195/2002.
Legal citat ( 7) intimatul IPJ C nu și-a delegat reprezentat în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând recursul, Curtea constată că este fondat însă nu pentru motivele invocate de recurent ci pentru cele care au fost reținute din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2.pr.civ. după cum se va arăta în cele ce urmează:
1. Tribunalul Cluja fost greșit sesizat de Judecătoria Turda cu soluționarea unui regulator de competență ca urmare a constatării eronate a ivirii unui conflict negativ de competență între autoarea sesizării tribunalului și Judecătoria Cluj -
2. Astfel, din cuprinsul dosarelor atașate rezultă că plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost depusă la Judecătoria Turda fiind înregistrată sub nr- la data de 9 iunie 2008 (data certă aplicată pe actul de sesizare) plângerea fiind expediată prin poștă la data de 4 iunie 2008 (data poștei pe plicul de expediție).
3., același petent a înregistrat o plângere similară depusă la organul din care face parte agentul constatator, respectiv la Serviciul Poliției Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C, fiind înregistrată sub nr. - din 8 iunie 2008, această din urmă plângere fiind transmisă spre soluționare Judecătoriei Turda și fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24 iulie 2008 în dos. nr-.
4. Prin încheierea din data de 26 august 2008 pronunțată de Judecătoria Turda în dos. nr- ( 13) s-a admis excepția de litispendență și drept urmare s-a dispus reunirea dos. nr- cu dos- lucrările și judecata urmând a se realiza doar în acest di urmă dosar.
5. Prin sentința civilă nr. 718 din 10 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Turda în dos. nr- s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acesteia și drept urmare s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cluj -N, această din urmă instanță fiind socotită a fi competentă din punct de vedere teritorial să judece plângerea petentului în cele două dosare reunite anterior.
6. Urmare a acestei sentințe Judecătoria Turdaa formulat o adresă către Tribunalul Cluj înregistrată pe rolul acestuia la data de 27 mai 2009 sub nr-, prin care s-a arătat că întemeiat pe dispozițiile sentinței civile nr. 718/2009 din 10 februarie 2009 rămasă irevocabilă s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, menționându-se că în acest sens se transmite dos. nr- cusut și numerotat conținând 37 file.
7. Curtea constată că Tribunalului Clujis -a transmis în fapt și dos. nr- care urmare reunirii dispuse prin încheierea din 26 august 2008 fost și numerotat în continuare, fără însă să fie în mod real și corect reunit și fără să existe un proces verbal ulterior de schimbare a renumerotării filelor dosarului.
8. Aceste greșeli de administrare și de management al dosarelor a fost perpetuat și în fața Tribunalului Cluj care a constatat că este sesizat cu un conflict negativ de competență când în realitate faptic și juridic era sesizat printr-un declinator de competență trimis în mod eronat.
9. Și este așa, deoarece Judecătoria Turda și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cluj -N iar această din urmă instanță nici nu a fost măcar sesizată pentru ca la rândul ei să se exprime asupra competenței teritoriale și în eventualitatea în care ar fi constatat că nu este competentă să constate apoi ivit conflictul de competență și mai apoi să decidă sesizarea instanței competente pentru statuarea asupra conflictului.
10. Curtea observă că ultimul alineat al sentinței recurate privind constatarea că Judecătoria Cluj -N și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Turda este fără suport factual, legal și probator.
11. În realitate Tribunalul Cluj nu a fost legal sesizat cu soluționarea unui conflict negativ de competență în înțelesul dat de dispozițiile art. 20 pct. 2 corelat cu prevederile art. 21 și respectiv art. 22 alin. 1.pr.civ. Mai apoi se observă că Tribunalul a soluționat conflictul cu neobservarea dispozițiilor imperative prev. la art. 22 alin. 5 fraza a doua teza I pr.civ. respectiv a statuat în ședință publică nu în camera de consiliu așa cum prevede în mod expres textul legal mai înainte menționat.
Drept urmare, cum soluția dată de tribunal încalcă dispozițiile legale imperative menționate anterior e reține că sentința este susceptibilă de casare integrală dat fiind motivul prevăzut la art. 304 cpt. 5 corelat cu art. 306 alin. 2.pr.civ.
Din această perspectivă, reținând considerentele de fapt și de drept expuse în precedent, Curtea urmează ca în temeiul art. 22 alin. 5 corelate cu prev. art. 312.pr.civ. urmează a admite recursul declarat de petentul și, ca o consecință, se va casa în întregime plângerea contravențională și, ca atare, în temeiul art. 158 alin. 3 fraza a II-a, ca efect al declinatorului de competență reprezentat de sentința civilă nr. 718/2009 a Judecătoriei Turda devenită irevocabilă, se va dispune trimiterea dosarului în vederea soluționării la Judecătoria Cluj -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 267 din 5.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o casează și trimite plângerea contravențională în vederea soluționării la Judecătoria Cluj -
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - ---
Red./Dact.M//4 ex./ 16 octombrie 2009
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Axente Irinel
