Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 457/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 457
Ședința publică de la 06 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 28.02.2008 privind soluționarea recursurilor formulate de reclamantul și pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE împotriva sentinței nr. 665 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 28 februarie 2008 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 6 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 528/l04/2007 pe rolul Tribunalului O l t, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu intimatele IGPR și IPJ O, obligarea pârâtelor să-i menționeze în cartea de muncă perioada l5.o6.2003 până la încadrarea sa efectivă drept continuitate și vechime în muncă, cu obligarea la plata tuturor drepturilor salariale ( materiale și profesionale ) ce i s-ar cuvenit de la momentul destituirii din funcția publică avută - l5.06.2oo3 - până la data reîncadrării sale efective.
Prin sentința nr. 665 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, s-a luat act că reclamantul a renunțat la cererea de reintegrare în funcția deținută anterior.
S-au respins excepțiile tardivității introducerii cererii și prescrierii dreptului la acțiune invocate de intimata IPJ O, ca nefondate.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE O, și au fost obligate intimatele la 56.982 lei, drepturi salariale aferente perioadei 15.06.2003 - 05.02.2007, 4201 lei prima de concediu 2004 - 2006, 2141 lei spor de fidelitate 2004 - 2006 și 3814 lei, premiu anual aferent perioadei 2004 - 2006.
S-au respins cererile privind drepturile bănești reprezentând echivalentul bănesc al uniformei de polițist ( ținută și echipament de lucru), normă de hrană, spor studii superioare, prime lunare, spor de noapte, spor confidențialitate - ca neîntemeiate.
Au fost obligați pârâții la 700 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a respins excepțiile tardivității introducerii acțiunii și prescrierii dreptului la acțiune ca nefondate, cu motivarea că, deși acțiunea reclamantului a fost promovată la 25.ol.2007 și s-au solicitat drepturile bănești aferente perioadei l5.06.2003- l5.02.2007, sunt aplicabile speței dispoz. art l6 lit. b Decretul l67/l958, potrivit cu care prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată.
S-a admis în parte acțiunea și au fost obligate intimatele IGPR și IPJ O, (conform concluziilor raportului de expertiză) la 56.982 lei, cu titlul de drepturi salariale aferente perioadei l5.06.-2003- 5.o2.2007, 4.20l lei primă de concediu aferentă perioadei 2004- 2006, 2l4l lei spor de fidelitate pentru perioada 2004- 2006 și 38l4 lei premiu anual pe perioada 2004-2006.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a fost funcționar public cu statut de polițist în cadrul O și, potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003, această categorie de personal are dreptul la un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin Ordin al Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Aplicarea acestei dispoziții a fost suspendată în anul 2005 prin OUG nr. 118/2004, modificată prin Legea nr. 28/2005, suspendarea operând numai pentru anul 2005, iar ulterior nici un act normativ nu a mai prelungit această suspendare, situație în care pentru anul 2006 funcționarilor publici li s-a plătit sporul de fidelitate la care erau îndreptățiți.
Potrivit deciziei pronunțate în interesul legii de nr. XXIII din 12 decembrie 2005, suspendarea exercițiului unui drept nu echivalează cu înlăturarea lui, cât timp prin nici o altă dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența, dreptul la acțiune născându-se la data încetării cauzei de suspendare ori de neaplicare a reglementării respective.
Suspendarea aplicării dispozițiilor menționate nu înlătura existența dreptului reclamantului de a se plăti sporul pe intervalul 1 ianuarie - 30 iunie 2005, la această ultimă dată încetând cauza de suspendare, astfel că dreptul la acțiune s-a născut la 1 ianuarie 2006.
În ce privește prima de concediu prevăzută la art. 37 pct.2 din OG nr. 38/2003, referitoare la salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ce urma să intre în vigoare cu 1 ianuarie 2004, s-a reținut că plata acesteia a fost suspendată anual prin legile bugetare nr. 507/2003, 511/2004, 379/2005, ce au aprobat bugetele de stat pe anii 2004 - 2005.
Încetarea suspendării a intervenit la finele fiecărui an, respectiv 31 decembrie, și o nouă suspendare, menționată în legile bugetului de stat, începea cu 1 ianuarie a fiecărui an.
Instanța a motivat că, după încetarea suspendării dreptului reglementat de lege, autoritățile statului trebuiau să asigure plata acestor sume de bani și că motivul invocat de ordonatorii de credite privind lipsa fondurilor bugetare, nu poate fi reținut deoarece dreptul de natură salarială reglementat de legile speciale, nu conține nici un fel de condiționare a acordării acestora în raport de existența unor fonduri.
S-au respins petitoriile privind drepturile bănești constând în ținută și echipament de lucru, normă de hrană, spor de studii superioare, prime, spor de noapte și spor de confidențialitate. S-a reținut că în perioada l5.06.2003- 05.02.2006 reclamantului nu îi sunt aplicabile dispoz. art. 28 alin l lit. c din Legea nr. 360/2002 întrucât în perioada destituirii, conform art. 36 din Regulamentul privind compunerea și portul uniformelor, i s-a interzis dreptul de a purta uniformă, aceasta nefiind supusă uzurii.
În ceea ce privește sporul pentru studii superioare, s-a motivat că, deși conform Anexei l a OG 38/2003, agenții de poliție, absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior, cu diplomă de licență, beneficiază de un spor de 25 % din salariul de funcție, conform pct. 5 și 6 din OG. 8/2004, acesta se acordă dacă își desfășoară activitatea în domenii corespunzătoare studiilor absolvite, stabilite prin ordin al ministrului MIRA- astfel încât, nu-i poate fi aplicabil reclamantului, fiind un drept afectat de condiția desfășurării activității efective, condiționată de formularea unei cereri ce este supusă analizei utilității studiilor superioare absolvite - inexistentă în speță, prin raportare la perioada iunie 2006- 5.02.2007.
privind drepturile bănești lunare ce vizează primele lunare, spor de noapte și spor de confidențialitate a fost respins, reținându-se că polițistul poate primi salariul de merit lunar de până la 20 % pentru rezultate deosebite obținute în activitatea desfășurată, acesta se acordă pentru cel mult 30 % din numărul total de posturi, iar sporul de noapte se acordă numai cu îndeplinirea unor condiții, număr de ore efectiv lucrate, dacă timpul lucrat reprezintă cel puțin J din programul normal de lucru, pe baza pontajelor aprobate de șeful unității, condiții pe care reclamantul nu le-a îndeplinit.
Neacordarea sporului de confidențialitate s-a motivat prin aceea că subzistă în reglementarea prevăzută de dispozițiile OG l9/26.0l.2006 privind creșterile salariale ce se acordă personalului militar și funcționarilor publici cu stat special, respectiv dispoz. art 3 (l), conform cărora, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul /avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate beneficiază de un spor de până la l5 % din solda lunară. Instanța a reținut că reclamantul nu a atașat probe în sensul existenței sintagmei " informațiilor clasificate ".
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul și pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs, reclamantul, a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 2 lit. a din Ordinul nr. 261/2007, Anexa 1 la Regulamentul pentru compunerea și portul uniformelor de poliție "polițiștii repuși în toate drepturile anterioare primesc drepturile de echipament la data suspendării", astfel încât în cuantumul drepturilor salariale aferente perioadei 15.06.2003-05.02.2007 intră și suma de 480 lei, ce cuprinde și echivalentul costului uniformei de polițist,norma de hrană (pct. 14 din biletul de chenzină) și premii lunare.
În motivele de recurs, pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE a reiterat excepția necompetenței materiale a instanței și a susținut că instanța de fond a dat o interpretare eronată textelor de lege cu privire la prima de concediu și la sporul de fidelitate, respectiv art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003 și art. 6 din OG nr. 38/2003.
Recursurile sunt nefondate.
Reclamantul are calitatea de polițist și, ca urmare, este funcționar public civil, cu statut special, așa cum rezultă din art.1 al Legii 360/2002 privind statutul polițistului.
Drepturile polițistului sunt reglementate în art.28 și următoarele din Legea 360/2002.
Astfel, în conformitate cu art.28 alin.1 lit. c din lege, polițistul are dreptul la alocații pentru hrană, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
În temeiul prevederilor art.28 alin.1 lit. c din Legea 360/2002, privind statutul polițistului, s-a adoptat de către Guvernul României Hotărârea nr.65/23.01.2003.
Această Hotărâre de Guvern constituie în baza art.28 alin.1 lit. c din Legea 360/2002 cadrul legal în limitele căruia se acordă alocații pentru hrană polițiștilor.
Soluția rezultă din faptul că art.28 alin.1 lit. c din Legea 360/2002 prevede dreptul polițistului de a primi alocație pentru hrană, dar în condițiile ce se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Având în vedere textul legal aplicabil în materia alocațiilor pentru hrană, pentru a stabili dacă reclamantul are dreptul la alocație de hrană sau echivalentul acesteia, se va proceda la examinarea prevederilor HG 65/2003.
Articolul 1 al Hotărârii menționate precizează că personalul aparținând structurilor Ministerului d e Interne, căruia i se aplică statutul polițistului, beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocație de hrană zilnică, în limita unor plafoane calorice, diferențiate pe categorii, care constituie norme de hrană.
Normele de hrană zilnice și categoriile de personal cărora se acordă sunt prevăzute în anexa, care face parte integrantă din hotărâre.
În anexa la HG nr. 65/2003 se regăsește Norma 12 B care se acordă mai multor categorii de polițiști sau personal din cadrul Poliției Române, între acestea fiind și personalul căruia i se aplică statutul polițistului care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura IGPR.
La poziția Normei 12 B din anexa 1 HG nr. 65/2003 se specifică faptul că aceasta reprezintă supliment pentru eforturi deosebite sau situații speciale.
În cuprinsul HG 65/2003, care constituie cadrul legal general pentru acordarea normelor de hrană și a categoriilor de persoane beneficiare, se prevede în art.4 că normele de aplicare a hotărârii, precum și structura normelor de hrană se stabilesc prin ordin al Ministrului de Interne.
Ordinul nr.440/2003, adoptat de către Ministrul de Interne, în baza dispozițiilor art.4 din HG 65/2003, prevede în art.1 alin.1 că efectivele Ministerului d e Interne au dreptul la hrană gratuită, care în timp de se acordă potrivit normelor și regulilor cuprinse în acest ordin.
Anexa nr. 1 din ordin prevede normele de hrană și categoriile cărora se acordă.
Observând anexa ordinului se constată că Norma 12B reprezintă "suplimente de hrană".
Conform punctului 1 din Nota la Norma nr. 12 B de hrană se acordă polițiștilor și salariaților civili care depun eforturi deosebite sau se află în situații speciale.
Situațiile când se acordă norma și efectivele care beneficiază de aceasta sunt prevăzute în tabelul 1 al notei de sub Norma 12.
Tabelul nr.1 din Notă cuprinde la poziția 8 polițiștii care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura IGPR, în vederea alocării suplimentului de hrană.
La punctul 3 din notă se stipulează că polițiștii care îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de suplimentul B de hrană se alocă la drepturi nominal prin ordin de zi pe unitate/dispoziția zilnică a șefului unității.
Din interpretarea logică a acestor texte Curtea reține că suplimentul de hrană 12 B se acordă polițiștilor din cadrul unităților și subunităților IGPR numai în situația în care depun eforturi deosebite, sau se află în situații speciale, iar dreptul de apreciere aparține șefului unității care face o alocare zilnică, prin ordin pe unitate.
Astfel, pentru a putea fi acordată norma 12 B se impunea a se face dovada că polițistul s-a aflat într-o situație specială sau a depus eforturi deosebite.
Stabilirea situațiilor speciale sau eforturilor deosebite aparține șefului unității, iar instanța nu se poate substitui acestui drept de apreciere.
Analizând prev. art. 25 alin. 4 din Ordinul 440/2003, Curtea constată că alocarea la dreptul de hrană a polițiștilor care beneficiază de normele de hrană suplimentare se face prin ordin de zi în care se menționează normele de hrană, locurile de muncă, perioada și modul cum se acordă.
Examinând și acest text coroborat cu celelalte enunțate mai sus se reține că acordarea normelor de hrană suplimentare nu se face pentru toate efectivele de polițiști din cadrul IGPR, ci numai pentru polițiștii care se află într-o situație specială sau depun eforturi deosebite.
Dacă alocarea la normele suplimentare de hrană s-ar face pentru toți polițiștii din cadrul IGPR ar fi fără sens reglementarea cuprinsă în art. 25 alin. 4 după cum și în celelalte texte privind ordinul de zi de unitate și menționarea în acest ordin a normelor de hrană, a locurilor de muncă, a efectivelor și a perioadelor de acordare.
Polițiștii primesc, pentru activitatea desfășurată, salariul corespunzător funcției pe care o îndeplinesc, precum și alte drepturi salariale. O parte din aceste drepturi se acordă la aprecierea unității, în funcție de criteriile stabilite, legiuitorul instituind posibilitatea beneficiului drepturilor, și nu obligativitatea acestora. Este cazul salariului de merit reglementat de art.4 din OG nr.38/2003.
Astfel fiind, motivele de recurs invocate de către reclamantul privind acordarea suplimentului norma 12 B și premiilor anuale, sunt neîntemeiate.
În privința recursului IGPR B, Curtea constată că excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ este neîntemeiată.
Prin Legea nr. 251/2006, s-a modificat și completat Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
În conformitate cu art.911din actul normativ menționat, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
În speță, competența aparține tribunalului, ca instanță cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ fiscal.
Cât privește indemnizația de concediu de odihnă, aceasta face parte din categoria drepturilor salariale ale polițistului, înscriindu-se în prevederile art.37 din OG 38/2003.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale polițistului.
În conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Din cuprinsul art.60 al Ordonanței, rezultă că aceasta a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004.
Ca urmare, de la această dată, polițiștii trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Astfel, în Legea 507/2003 se prevedea în art.9 alin.7 că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004.
Apoi, prin art.8 alin.7 din Legea 511/2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2005și prin art 5 din legea 379/2005,până la 31 decembrie 2006.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar, respectiv până la finele anilor 2004 și 2005.2006.
La data pronunțării soluției de către Tribunalul Mehedinți, Legile 507/2003 și 511/2004.379/2005 nu mai erau în vigoare și în plus chiar din cuprinsul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Cele două legi bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul polițistului de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca, după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care se produs pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
În privința sporului de fidelitate, se reține că acesta face parte din categoria drepturilor salariale ale polițistului, înscriindu-se în prevederile art.37 din OG 38/2003.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de fidelitate se circumscrie sferei raportului de serviciu al polițistului.
În conformitate cu prevederile art.6 din OG 38/2003, pentru activitatea desfășurată, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.
Sporul de fidelitate este tratat de legiuitor în cadrul Secțiunii I din OG 38/2003, privind "salariul de bază al polițiștilor".
În cadrul acestei sancțiuni se prevăd componentele salariului polițistului.
Cu privire la sporul de fidelitate, legiuitorul a instituit obligativitatea acordării acestuia.
Din prevederile art.6 din OG nr.38/2003, reiese că "polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 13% din salariul de bază".
Examinând structura normei juridice enunțate, Curtea constată că aceasta are o ipoteză relativ determinată, pentru că sunt prezentate împrejurările în care se aplică dispoziția.
Aceste împrejurări sunt deduse din calitatea de polițist a reclamantului.
Dispoziția normei analizate stabilește drepturile subiectului raportului juridic.
Drepturile persoanelor la care norma se referă sunt stabilite fără posibilitatea unei derogări, norma juridică fiind imperativă cu privire la acordarea sporului de fidelitate.
Plata sporului de fidelitate nu este lăsată de legiuitor la aprecierea instituției, așa cum este cazul salariului de merit.
Dreptul polițistului de a primi sporul de fidelitate a fost suspendat prin art.2 din OUG nr.118/2004.
Acest act normativ a suspendat plata sporului, fără a abroga dreptul, fără a-l înlătura.
Dreptul polițistului de a i se plăti sporul de fidelitate a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată.
Dreptul la sporul de fidelitate nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
În speță printr-un act normativ cu putere de lege, dreptul la sporul de fidelitate, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la sporul de fidelitate să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata sporului de fidelitate
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care mențin pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata sporului de fidelitate.
Așa cum recent s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cazul îndeplinirii unei obligații legale, "statul nu face uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat în această privință cu unangajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul privat".
Alături de aceste considerente, Curtea mai are în vedere și faptul că plata sporului de fidelitate este prevăzută imperativ, și nu supletiv.
Față de considerentele expuse anterior, urmează a se respinge recursurile ca nefondate, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 CPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de reclamantul și pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE împotriva sentinței nr. 665 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
28.03.2008
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Doina Lupea, Doina Ungureanu
