Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4598/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4598
Ședința publică de la 5 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmina Mitru Judecător
-- - - Judecător
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 29 octombrie 2009, privind recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală A Finanțelor Publice G, Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale G și Direcția De Muncă Și Protecție Socială G, împotriva sentinței nr. 1490 din data de 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 29 octombrie 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată, care face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin sentința nr. 1490 din data de 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, instanța a respins excepția tardivității.
A admis contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Direcția de Muncă și Protecție Socială, Agenția Județeană pentru Prestații Sociale G și Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
A anulat decizia nr.6823 din 13.11.2007 și a dispus emiterea unei noi decizii pentru acordarea indemnizației creștere copil în cuantum de 1.200 lei lunar pentru perioada 1.09.2007 - 1.09.2009.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că soția reclamantului V la data de 01.09.2007 a născut gemeni, respectiv copiii și.
În baza declarației autentificate sub nr. 3458 din 31.10.2007 soția reclamantului renunțat în favoarea acestuia la drepturile bănești cuvenite pentru naștere, motiv pentru care prin decizia nr. 6823/13.11.2007 s-a stabilit că reclamantul este titularul indemnizației de creșterea copilului în cuantum de 600 lei.
Din considerentele deciziei atacate a rezultat că prin cererea formulată de reclamantă la data de 13.11.2007 nu s-a acordat acesteia toate drepturile prevăzute de ordonanța respectivă, fiind soluționată parțial, în sensul acordării unei singure indemnizații pentru creșterea celor doi copii, deși conform disp. art. 6 al. 1 din OUG nr. 148/2005 "concediul și indemnizația lunară pentru creșterea și îngrijirea copilului se cuvine și se plătește pentru fiecare dintre primele trei nașteri".
Ca atare, interpretarea dată de pârâtă în sensul că legiuitorul nu a precizat pentru fiecare copil, ci doar pentru fiecare naștere este eronată, întrucât se observă că legiuitorul s-a referit la concediul și indemnizația lunară și nu la concediul sau indemnizația lunară, cu atât mai mult cu cât prin normele metodologice de aplicare s-a definit termenul de naștere ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii vii, astfel că mamele beneficiază pentru fiecare din primele trei nașteri, atât de concediu, cât și de indemnizația lunară pentru creșterea și îngrijirea copilului, indemnizație care se acordă copilului și nu copiilor, și pe cale de consecință, interpretarea corectă este că indemnizația lunară se acordă pentru fiecare copil în parte, născut în primele trei nașteri, fără a se preciza că de acest drept ar beneficia doar primii trei copii născuți și nu copii născuți din primele trei nașteri.
În funcție de aceste aspecte, a rezultat că, concediul cât și indemnizația lunară pentru creșterea și îngrijirea copilului se acordă și se plătește pentru fiecare din primele trei nașteri, respectiv pentru mamă concediu, iar pentru copil indemnizația lunară, fără a se menționa că se acordă o singură indemnizație indiferent de numărul copiilor născuți vii în primele trei nașteri.
Tribunalul nu a putut reține nici motivarea pârâtei în sensul că beneficiarul indemnizației lunare ar fi exclusiv părintele și nu copilul, când de fapt legiuitorul vizează ambele persoane așa cum rezultă din aceleași norme metodologice de aplicare a prevederilor ordonanței de urgență privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și care stabilește că indemnizația pentru creșterea copilului și nu copiilor este de 600 lei sau opțional de 85% din media veniturilor profesionale realizate în ultimele 12 luni.
interpreta în sensul celor susținute de pârâtă, s-ar ajunge la situația încălcării principiului egalității de tratament dintre copii proveniți dintr-o naștere simplă și cei proveniți dintr-o naștere multiplă.
O astfel de interpretare se impune cu atât mai mult cu cât legiuitorul a statuat prin art. 1 al OUG 148/2005 că pentru "un copil" născut, părinții pot beneficia de un concediu de doi ani și de o indemnizație lunară, ceea ce denotă că s-a avut în vedere și situația unei nașteri multiple a doi, trei sau mai mulți copii, motiv pentru care s-a dispus prin art. 6 acordarea indemnizației lunare la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor pentru ca aceștia să beneficieze de aceleași drepturi și să nu fie încălcat principiul nediscriminării prevăzut de CEDO, principiu ce presupune aplicarea unui tratament legal tuturor indivizilor care sunt egali în drepturi și au dreptul fără deosebire la protecția egală a legii.
Este de notorietate faptul că, statul asigură protecția copilului și garantează respectarea tuturor drepturilor sale, prin activitatea specifică realizată de instituțiile statului și de autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu. Statul intervine în stabilirea politicilor sociale de protecție a familiei și copilului, în dezvoltarea unui sistem eficient de asigurări sociale, în dezvoltarea de programe de interes național, o funcție importantă a acestuia este aceea de a crea și monitoriza gradul de implementare a cadrului legal privind respectarea și promovarea drepturilor copilului.
De altfel, în jurisprudență s-a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 cu motivarea că acordarea indemnizației lunare prevăzute de actul normativ în discuție a fost raportata, prin art.6 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.148/2005, la numărul copiilor născuți iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art.2 din Hotărârea Guvernului nr.1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forța superioara în aplicarea căruia a fost adoptat si încălca principiul egalitarii de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă si multiplă s-a reținut în considerentele deciziei următoarele:" că prin definiția dată noțiunii de naștere, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 încalcă acte normative cu forță superioară și instituie discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți din aceeași naștere și cei rezultați dintr-o naștere simplă, care beneficiază de întreaga indemnizație.
Acordarea acestei indemnizații lunare și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea nr.OUG 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De asemenea, s-a reținut că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective."
Unul din obiectivele importante ale programului de protecție socială îl reprezintă reducerea abandonului de copii și sporirea natalității, prin adoptarea unor măsuri specifice, respectiv susținerea familiilor în vederea creșterii copilului, așa cum rezultă din nota de fundamentare a promovării și adoptării ordonanței nr.148/2005, astfel că această indemnizație reprezintă una din măsurile de protecție a copilului în vârstă de 2 ani sau 3 ani, alături de toate celelalte drepturi și stimulente.
Conform art.6 alin.l din OUG nr.148/2005: "Concediul si indemnizația lunara prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum si stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate in una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006."
Conform art.5 alin.2 din OUG nr.148/2005: " de aceleași drepturi si una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul in vederea adopției sau care are copilul in plasament ori in plasament in regim de urgenta, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum si persoana care a fost numita tutore."
Prin decizia nr.937/2006 Curtea Constituțională a reținut că: "Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 instituie o forma de protecție socială destinată familiilor cu copii în vârsta de pana la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor.", rezultând în mod concret faptul că această indemnizație reprezintă o măsură de protecție atât pentru copil sau copii, cât și pentru părintele care beneficiază de concediul pentru creșterea și îngrijirea copilului sau copiilor.
Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond au declarat recurs Agenția Județeană pentru Prestații Sociale G și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Gai nvocat lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, situațiile în care Statul Român poate fi chemat în judecată fiind expus și limitativ stabilite de lege, iar litigiul de față nu se numără printre ele.
Recurenta pârâtă Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Gai nvocat faptul că hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond depășind atribuțiile puterii judecătorești. Instanța de fond a respins excepția tardivității introducerii cererii motivându-și în mod eronat soluția. Având în vedere obiectul litigiului, instanța de fond ar fi trebuit să se raporteze la prevederile Legii 554/2004.
Recursurile sunt fondate.
Obiectul cererii stabilit de reclamantul intimat prin cererea de chemare în judecată privește obligarea pârâților la plata lunară, începând cu 01 septembrie 2007 și până la 01 septembrie 2009, sumei de 1200 lei cu titlu de indemnizație creștere copii.
Astfel, cu toate că instanța a fost investită cu o cerere în pretenții, prin hotărârea dată asupra fondului litigiului, tribunalul admite contestația, anulează decizia nr.6823/13.11.2007 și dispune emiterea unei noi decizii pentru acordarea indemnizației creștere copil în cuantum de 1200 lei lunar pentru perioada 01.09.2007-01.09.2009.
Procedând în această modalitate, instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut de către reclamant. Soluționând cauza în contextul procedurii reglementată de dispozițiile Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, petitul cererii formulate trebuia să se circumscrie art.1 și 8 din lege, respectiv anularea actului administrativ vătămător, repararea pagubei cauzate sau obligarea autorității pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operațiune administrativă. Deși a identificat actul administrativ ce vatămă dreptul reclamantului la încasarea indemnizației pentru creșterea copilului și s-a pronunțat asupra legalității acestuia, instanța de fond nu a fost investită cu o cerere având ca obiect anularea deciziei nr.6823/13.11.2007.
Fiind sesizată cu o cerere al cărei obiect principal îl constituie o cerere în despăgubiri, instanța de contencios administrativ avea obligația să verifice admisibilitatea cererii în contextul procedurii reglementată de Legea 554/2004, având în vedere că din interpretarea sistemică a art.19din lege cu celelalte dispoziții rezultă că o cerere în despăgubiri nu poate avea decât caracter accesoriu unei cereri având ca obiect anularea actului administrativ. Totodată, admisibilitatea trebuia analizată și din perspectiva efectuării procedurii prealabile, având în vedere că potrivit art.7 din Legea nr.554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, revocarea în tot sau în parte a acestuia. Fiind o condiție de exercițiu a acțiunii în contenciosul administrativ, neefectuarea recursului grațios sau ierarhic face inadmisibilă cererea adresată instanței.
Având în vedere că instanța de fond nu a lămurit aspectele de admisibilitate ale cererii adresate instanței de contencios administrativ în contextul Legii 554/2004 și a analizat pe fond o cerere cu care nu a fost investită, Curtea apreciază că este incident motivul de casare prevăzut de art.312 al.3 teza a II-a civ.Cod Penal, respectiv instanța de fond a soluționat procesul până a intrat în cercetarea fondului, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În rejudecare, instanța de fond urmează a pune în discuția părților admisibilitatea cererii în contenciosul administrativ din cele două perspective, respectiv obiectul cauzei și efectuarea procedurii prealabile.
Asupra recursului formulat de G pentru Statul Român, Curtea apreciază că se impune stabilirea cadrului procesual în funcție de autoritatea publică emitentă a actului administrativ, instanța de fond urmând a aprecia asupra calității procesuale pasive a Statului Român după ce va pune în discuția părților aspectele relevate mai sus.
Din considerentele expuse, instanța va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală A Finanțelor Publice G, Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale G, împotriva sentinței nr. 1490 din data de 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 2009
PREȘEDINTE: Carmina Mitru - - | JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță - - | JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu - - |
Grefier, |
Red.
/4ex./ 06 2009
Jud.fon.
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu
