Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 467/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 467
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Laura Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței numărul 799 din 17 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, intimatul pârât OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ O, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) dr. banesti.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurenta reclamantă, lipsind intimatul pârât OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii. Arată că pe rolul Curții de APEL CRAIOVAs -a aflat dosarul nr-, ce a avut termen pe data de 28.01.2010, având același obiect ca și prezenta cauză, litigiu purtat între funcționari publici și aceleași pârât, respectiv
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 799 pronunțată la data de 17 2009 de Tribunalul Olts -a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit copiei de pe carnetul de muncă ( filele 9 - 10), reclamanta a fost încadrată pe perioadă nedeterminată la Oficiul Județean de Consultanță Agricolă O, începând cu data de 1.04.2007, în funcția de director adjunct executiv, ulterior datei de 1.10.2008 nemaiexistând mențiuni în carnetul de muncă.
Pârâtul nu a contestat faptul că reclamanta este salariata acestuia și în prezent, situație în care va fi analizată aplicarea prevederilor legale în vigoare în intervalul 1.04.2007 și până în prezent în ceea ce privește acordarea sporului pentru gestionarea asistenței financiare comunitare și incidența acestor prevederi categoriilor de personal din care face parte reclamanta,iar nu de la data de 1.01.2005 așa cum aceasta a solicitat în cererea de chemare în judecată, când nu avea calitatea de angajat al Oficiului Județean de Consultanță Agricolă
Astfel, conform art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, personalul de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordată României prin instrumentele de preaderare PHARE și, prin fondurile, secțiunea Garantare, și prin fondurile structurale și de coeziune poate fi constituit din personal contractual sau, după caz, funcționari publici, urmând ca în termen de 30 de zile de la data publicării acestei legi în Monitorul Oficial al României, prin hotărâre a Guvernului să se aprobe structurile din cadrul ministerelor și instituțiilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare, numărul și structura posturilor, precum și criteriile de încadrare a personalului pe funcții specifice. Art. 2 din aceeași lege a prevăzut că salariile de bază corespunzătoare funcțiilor în care este încadrat personalul prevăzut la art. 1 pot fi majorate cu minimum 50% față de cele prevăzute de lege, dar nu mai mult de 100%, iar potrivit art. 3, drepturile salariale respective vor fi acordate acestor structuri, potrivit bugetelor aprobate.
În aplicarea acestei legi au fost emise, succesiv, două hotărâri de Guvern respectiv HG nr. 543/2006 privind modul de acordare a majorărilor salariale și HG nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 care au prevăzut structurile organizatorice ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare acordate României de către comunitatea europeană, fiind nominalizate în art. 2 din cele doua hotărâri și, de asemenea, s-a menționat metodologia de stabilire a numărului și structurii posturilor ocupate de personalul care gestionează asistența financiară nerambursabilă comunitară, numai prin ordin al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale fiind stabilite aceste structuri.
La dosarul cauzei, pârâtul nu a depus documentația prevăzută de art. 5 și următorii din HG nr. 543/2006 și HG nr. 606/2009 din care să rezulte că reclamanta face parte din categoria personalului care gestionează asistență financiară nerambursabilă ceea ce determină concluzia că nu există un ordin al ministerului prin care aceasta să fie încadrată în acest personal, iar din fișa postului depusă de reclamantă nu rezultă că atribuțiile prevăzute în aceasta sunt specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile și că ar reprezenta 75% din totalul obiectivelor și atribuțiilor de serviciu sau minimum 75% din timpul alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa postului, conform, cerințelor art. 4 din HG nr. 543/2006 și art. 2 din HG nr. 606/2009.
Mai mult, reclamanta nu a depus fișa postului pentru anii 2007 și 2009 pentru a se constata dacă a avut atribuții de genul celor menționate anterior,iar din fișa postului pentru anul 2008 aceasta a indicat o singură atribuție de serviciu ca fiind în domeniul gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare și anume consilierea și realizarea de proiecte în cadrul măsurilor 141 "sprijinirea fermelor de semisubzistență" "instalarea tinerilor fermieri" "modernizarea exploatațiilor agricole" care, nu poate să reprezinte 75% din totalul atribuțiilor de serviciu sau să necesite alocarea a 75% din timpul necesar îndeplinirii tuturor sarcinilor de serviciu, având în vedere că este singulară într-o multitudine de alte atribuții menționate în fișa respectivă.
Având în vedere și prevederile art. 3 din Legea nr. 490/2004 conform cărora drepturile salariale prevăzute de această lege vor fi acordate structurilor respective, potrivit bugetelor aprobate, coroborat cu susținerea pârâtului din întâmpinare în sensul că nu au fost prevăzute fonduri bugetare pentru acordarea drepturilor salariale solicitate de reclamantă, tribunalul apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de actele normative anterior invocate pentru acordarea sporului de 75% din salariul de bază reclamantei.
În consecință, în baza art. 1,8 și 18 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 1, 2 și 3 din Legea nr. 490/2004 și art. 4 din HG nr. 543/2006 și art. 6 din HG nr. 606/2009, instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurenta a susținut în esență, că instanța a interpretat greșit dispozițiile legale invocate în acțiune, precum și materialul probator administrat.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de actele existente la dosarul cauzei, instanța apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Deși părțile au în primul rând îndatorirea de a proba pretențiile și apărările, unul dintre cele mai importante aspecte ale rolului activ al judecătorului este acela de a dispune completarea probatoriului în măsura în care se impune pentru lămurirea situației de fapt și de drept și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice,
Cu alte cuvinte, rolul judecătorului de a dispune cu privire la probele necesare se suprapune doar obligației părților de a-și proba pretențiile și apărările și este subsecvent, vizând ocrotirea interesului general al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Deși instanța trebuie să judece în limitele principiul disponibilității, în mod concret, activitatea judecătorului în exercitarea funcției jurisdicționale presupune în principal stabilirea situației de fapt dedusă judecății, identificarea și aplicarea regulilor de drept ce se impun iar în temeiul acestor elemente pronunțarea hotărârii în vederea rezolvării conflictului. Așadar, cele două funcții procesuale principale ale instanței presupun cercetarea și soluționarea cauzei.
Pentru aceasta, potrivit art. 129 alin 4,.pr.civ. judecătorul este în drept să le ceară părților să prezinte explicații oral sau scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt ori de drept chiar dacă nu este menționată în cerere sau întâmpinare. Textul instituie astfel un drept al judecătorului de a cere părților explicații orale, precum și o obligație de a pune în discuție elementele pe care le consideră necesare cauzei, ca expresie a principiului contradictorialității procesului civil.
Rolul activ al judecătorului în procesul civil este însă cel mai puternic manifestat prin dreptul acestuia de a ordona din oficiu administrarea de probe pe care le consideră necesare pentru aflarea adevărului în cauză, drept prevăzut expres de art. 129 alin. 5.pr.civ. Principiul aflării adevărului în procesul civil presupune ca hotărârea să se bazeze pe stabilirea de către instanță a unor împrejurări conforme realității, iar pentru aceasta, judecătorul trebuie să stăruie pentru revenirea oricărei greșeli privind aflarea adevărului în cauză.
În speță, deși instanța de fond a cercetat dispozițiile legale care reglementează dreptul solicitat de reclamantă, s-a mărginit să constate că nu au fost depuse la dosar suficiente acte din care să rezulte temeinicia cererii formulate de aceasta, precum: documentația prevăzută de art. 5 și următoarele din HG. 543/2006 și HG nr. 606/2009, din care să rezulte că reclamanta face parte din categoria personalului care gestionează asistența financiară nerambursabilă; fișa postului pentru anii 2007 și 2009, acte din care rezultă că nu au fost prevăzute fonduri bugetare pentru acordarea drepturilor salariale solicitate.
Ori, în baza rolului activ, instanța trebuia să pună în discuția părților completarea materialului probator, în vederea verificării tuturor susținerilor părților, în vederea stabilirii unei stări de fapt conforme realității, raportat la care să facă aplicarea dispozițiilor legale incidente.
Constatând că prima instanță nu manifestat rol activ și nu a cercetat cauza sub toate aspectele, în temeiul art. 312 alin.3 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamantă, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța va analiza cauza sub toate aspectele, va dispune administrarea tuturor probelor se impun în vederea aflării adevărului și va aplica dispozițiile legale incidente, pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței numărul 799 din 17 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, intimatul pârât OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ
Casează sentința, trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Daniela Vijloi, Laura Chimoiu, Gabriela Carneluti
