Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 469/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 469/
Ședința publică din 22 Mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de DGFP H, cu sediul în M C,-, jud.H și Parchetul de pe lângă ÎCCJ, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr.217/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru, iar intimații-pârâți, și au depus, prin serviciul registratură, "concluzii" la dosar.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 217 din 13 februarie 2008, Tribunalul Harghitaa respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Harghita invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; a respins excepția inadmisibilității acțiunii și prematurității invocate de același pârât; a respins excepția lipysei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de CNCD. Instanța a admis acțiunea reclamanților, și, a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și i-a obligat pe pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească pe seama reclamanților drepturile salariale concret indicate, reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al celorlalte instanțe și parchete, pentru perioada 1 noiembrie 2004 - 1 noiembrie 2007, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective. Prin aceeași sentință pârâții au fost obligați și la plata pe viitor până la elaborarea unui sistem nediscriminator de salarizare precum și la includerea în bugetul de stat și asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut cu sumele pretinse de reclamanți sunt drepturi bănești cu caracter salarial pe care le primesc alte categorii de funcționari publici și fiind un litigiu în legătură directă cu executarea raporturilor juridice de muncă și cu existența relațiilor de serviciu, instanța de contencios este competentă să soluționeze litigiul. Prin prisma prevederilor art. 91 și 93 din Legea nr. 188/1999 și interpretarea lor sistematică s-a apreciat că nu există obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile și în plus, reclamanții nu au contestat un act administrativ de autoritate care să impună formularea recursului administrativ în condițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În privința calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a avut în vedere HG nr. 736/2003, Legea nr. 304/2007 precum și art. 19 din Legea nr. 500/2002, concluzionând că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Întrucât reclamanții au invocat o situație de discriminare, CNCD a fost citată în cauză pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că salarizarea reclamanților are la bază dispozițiile OUG nr. 82/2004 și că, deși, potrivit art. 125-128 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, departamentul economico-financiar și administrativ are o organizare unitară pentru tribunal, curte de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție salarizarea în departamente este diferențiată. Aceasta în pofida faptului că legiuitorul a stabilit atribuții identice pentru managerul economic și pentru ceilalți funcționari publici din acest departament, indiferent de gradul acestora. Astfel, funcționarii publici din departamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt salariați conform Anexei 1 în timp ce cei aparținând tribunalelor și curții de apel, conform Anexei 3, la un nivel inferior, situația fiind perpetuată ulterior prin OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006 și respectiv 6/2007. Instanța a avut în vedere că reclamanții, funcționari publici din sistemul judiciar, lucrează în cadrul unor departamente cu atribuții similare, indiferent de gradul de jurisdicție al instanței unde își exercită activitatea și cu toate acestea beneficiază de o salarizare diferențiată, discriminatorie, venind în contradicție cu normele comunitare în materia raporturilor de muncă și drepturilor salariale consacrate prin declarația Universală a Drepturilor Omului precum și cu CEDO.
S-a mai reținut că prin Hotărârea nr. 262/2007 a Colegiului Director al CNCD s-a constatat existența unei discriminări directe, potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 și 2 din OG nr. 137/2000, recomandându-se în temeiul art. 19/4 lit. "a" din ordonanță ANFP inițierea unui proiect de act normativ în vederea modificării acestor prevederi, în sensul eliminării situației de inegalitate evidentă dintre categoriile profesionale ce presupun condiții de recrutare și activitate asemănătoare.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de Direcția Generală a Finanțelor Publice, în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor precum și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat casarea hotărârii, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, deoarece nu poate fi obligată la plata unor drepturi de orice natură către salariații altor instituții, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să aibă vreo calitate în cadrul acestui raport juridic de muncă clar definit.
S-a mai precizat în recurs că Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului de buget de stat pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite, respectând procedura reglementată de Legea nr. 500/2002 și că Guvernul este organul competent să ia decizii. S-a subliniat că cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și nicio cheltuială nu poate fi efectuat din aceste bugete dacă nu există o bază legală pentru respectiva cheltuială.
De asemenea, s-a reiterat lipsa unui raport clar de cauzalitate între prejudiciu și faptă, inexistența vreunui raport juridic obligațional și obligații ce revine exclusiv angajatorului de a achita către salariați sumele pretinse de natură salarială.
Pe fondul cauzei, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a precizat că nu există nici un act normativ care să reglementeze sau să justifice acordarea sumelor solicitate, existența unor hotărâri judecătorești nu constituie bază legală pentru completarea unor legi speciale iar diferențierea făcută de legiuitor privind treptele de salarizare a funcționarilor publici este motivată de împrejurarea că la nivel central activitatea desfășurată este mult mai complexă, mai solicitantă, incluzând și activitatea de supraveghere și coordonare a activității tuturor departamentelor corespunzătoare din țară.
Recurentul Ministerul Public - parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat casarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.
În motivarea recursului s-a invocat faptul că s-a încălcat competența altei instanțe în raport de prevederile art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, față de care ar fi fost competența instanței de drept comun, iar acțiunea se impunea a fi timbrată la valoarea pretențiilor. De asemenea, s-a invocat inadmisibilitatea prin prisma prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care ar fi impus plângerea prealabilă, procedură neurmată de reclamanți, precizând și că, plata pentru viitor a drepturilor salariale este nelegală, instanța adăugând la legea specială de salarizare a funcționarilor publici.
S-a subliniat și că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege prin schimbarea sistemului de salarizare al funcționarilor publici, atribut exclusiv al legiuitorului.
Recurentul a apreciat că diferențierea făcută de legiuitor este mai mult decât firească și că este nelegal și împotriva oricăror norme de drept a se considera discriminatorie orice diferențe ce pot exista în ceea ce privește salarizarea dintre diferitele niveluri la care își desfășoară activitatea funcționarii publici, în ciuda aspectelor reținute de CNCD.
În considerarea raționamentului apreciat ilogic, recurentul a precizat că s-ar putea ajunge la concluzia că diferențierea care se face între managerul economic și referentul debutant este discriminatorie.
În continuare, recurentul a invocat și o decizie a Curții Constituționale care a statuat că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate, că principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, la situații diferite tratamentul neputând fi decât diferit iar a distinge nu înseamnă a discrimina.
S-a mai subliniat că recurentul, ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială și că astfel s-a stabilit în sarcina instituțiilor pârâte o obligație imposibilă.
Reclamanții intimați au solicitat în scris respingerea recursurilor.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor care, de altfel, a și fost chemat în garanție de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este determinată tocmai de rolul acestei instituții în asigurarea plății sumelor solicitate de reclamanți și de care nu dispun nici angajatorul direct și nici ordonatorul principal de credite. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor în adoptarea proiectelor de rectificare a bugetului Ministerului Finanțelor cu includerea alocării sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, în condițiile în care activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat justifică această calitate de parte în proces. În contextul celor arătate, nu se pune problema raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta și nici a existenței raportului juridic obligațional specific unui raport de serviciu, ci existența unor rațiuni și norme de reglementare specifice sistemului funcționarilor publici și caracterului strict al dispozițiilor bugetare care, în lipsa unei dispoziții clare și opozabile Ministerului Economiei și Finanțelor ar face practic imposibil de executat o obligație pecuniară de genul celei solicitate.
Însăși ordonatorul principal de credite recunoaște prin cererea de chemare în garanție că, în calitatea sa de ordonator de credite, dacă va fi obligată să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare, intervin și prin art. 3 din OG nr. 22/2002 și că se pot efectua operațiuni și plăți în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor în acest proces legat de elaborarea proiectelor bugetelor și cele de rectificare, în condițiile în care Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, este eventual pentru asigurarea realizării drepturilor potențial a fi câștigate prin hotărâri judecătorești irevocabile.
În privința competenței materiale a instanței, nu se pot reține argumentele recurentului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece obiectul acțiunii îl reprezintă obligarea la plata unordrepturi salarialeși fiind vorba despre funcționari publici, devin incidente norme speciale de competență, derogatorii de la dreptul comun, care instituie competența materială de soluționare a instanței de contencios administrativ. Astfel, instanța în mod corect a indicat textele art. 91 și 93 din Legea nr. 188/1999 republicată și făcând o analiză sistematică a reținut competența materială a instanței de contencios administrativ, interpretând corect aceste norme și sub aspectul neobligativității procedurii prealabile. Întrucât nu suntem în prezența unui act administrativ susceptibil de a fi revocat pe calea recursului administrativ ci a unui fapt material, refuz de acordare de drepturi salariale, nu se impune realizarea unei proceduri prealabile în sensul conferit de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, nu se verifică motivele recurentei invocate, în susținerea excepțiilor de inadmisibilitate ale acțiunii introductive.
De asemenea, nu suntem în prezența unei adăugări la legea specială de salarizare a funcționarilor publici, ci a unei asigurări a salarizării fără tratament diferențiat discriminator a persoanelor aflate în situații comparabile, respectiv a funcționarilor publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrativ din cadrul instanțelor de judecată. Acțiunea reclamanților este justificată câtă vreme organizarea și funcționarea departamentelor economico-financiar și administrativ din cadrul instanțelor judecătorești este uniformă pentru tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție, atribuțiile au același conținut, iar salarizarea se face diferențiat, constatându-se astfel o situație inechitabilă și discriminatorie sub acest aspect. În cazul dedus judecății, recurentul nu a putut face dovada naturii deosebite a raporturilor reglementate, făcând doar simple afirmații, situația diferită neputând fi dată doar de nivelul instanței pe lângă care funcționează departamentul economico-financiar, iar exemplul dat privind diferența dintre managerul economic și referentul debutant este nerelevant și nerealist, deoarece diferența salarială nu s-a referit la categoriile și gradele profesionale din cadrul aceluiași departament ci la diferențierile nejustificate pentru atribuții similare ale funcționarilor publici din departamentele la nivel de tribunale și curți de apel, pe de o parte, și cele de la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe de altă parte.
A distinge într-adevăr nu înseamnă a discrimina, dar a distinge presupune să aibă la bază elemente concrete, atribuții diferențiate și cu grade de complexitate diferite la nivele diferite, situație care ar justifica și tratamente diferite. De altfel, motivele pentru care CNCD a reținut situația discriminatorie, constatând-o prin Hotărârea nr. 262 din 21 iunie 2007 sunt elocvente și sprijină acțiunea reclamanților care se regăsesc în situația analizată de Consiliu.
În ceea ce privește obligația imposibil de executat prin prisma prevederilor Legii nr. 500/2002, conform celor invocate de recurentă, tocmai pentru a asigura posibilitatea reală de executare, instanța a reținut calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor alături de ordonatorul principal de credite, justificându-se admiterea cererii de chemare în garanție.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de - Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr.217 din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond: E;
-24.06.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
