Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 47/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 47/CA
Ședința publică din data de 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ declarat de recurenții reclamanți, - toți cu domiciliu ales la sediul secundar al Cabinet av. situat în T,-, -1,.B,.7, județul T, împotriva Sentinței civile nr.1371 din 08 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL și PRIMĂRIA COMUNEI - cu sediul în comuna, județul T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru recurenții reclamanți avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință învederează obiectul cauzei, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual.
Apărătorul recurenților reclamanți precizează că nu are cereri prealabile de formulat, probe de propus, solicitând cuvântul pentru dezbateri.
Curtea luând act de precizările părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul recurenților reclamanți, având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Învederează că motivele de recurs vizează hotărârea recurată care a fost dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond apreciind greșit că sporul de dispozitiv se acordă doar personalului civil din cadrul unităților cu caracter militar.
În conformitate cu prevederile art.5 alin.(2) și art.9 din OUG nr.63/2003, cu modificările și completările ulterioare, prin care s-a aprobat organizarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, competența de reglementare a ministerului privește și administrația publică, fără a se face distincție între autoritățile centrale și locale, iar potrivit art.9.2 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 și prevederilor art.13 din Legea nr.138/1999, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului din domeniul administrației publice.
Activitatea de evidență a populației prevăzută prin OUG nr.63/2003 ca aparținând Ministerului Internelor și Reformei Administrative a fost preluată în cadrul aparatului de specialitate al primarilor.
Acest spor trebuie acordat și personalului din administrația publică și în considerarea principiului egalității de drepturi și tratament economic, salarial a personalului din cadrul care lucrează în cadrul aceleiași instituții.
Pentru motivele mai sus expuse și dezvoltate pe larg în recursul formulat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatelor pârâte la plata indemnizației de dispozitiv în cuantumul specificat în acțiune, pentru perioada mai 2006 - mai 2009 și în continuare până la momentul la care Ordinul nr.496/2006 își va înceta aplicabilitate.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.1566/88/22.06.2009 pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanții, Și au solicitat obligarea pârâților Consiliul Local și Primăria Comunei la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, corespunzător fiecărui reclamant, pentru perioada mai 2006 - mai 2009, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au solicitat, de asemenea, obligarea pârâților la plata drepturilor bănești, reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază și pentru viitor, până la momentul la care nr.496/2003 își va înceta aplicabilitatea.
În motivarea cererii, reclamații au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei Comunei, având raporturi contractuale de muncă cu aceasta în temeiul Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și că până în prezent au beneficiat doar de salariul de bază și de sporul pentru vechime în muncă, fără acordarea altor drepturi bănești prevăzute de legislația în materie.
Au precizat reclamanții că potrivit art.II pct.9.2 din Ordinul nr.275/2002, modificat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Urmare răspunsului negativ la această cerere, reclamanții s-au adresat instanței de judecată.
S-a precizat că beneficiază de indemnizația de dispozitiv și personalul civil din administrația publică, fără a se face diferența între administrația publică centrală sau locală, iar prin personal civil, conform art.31.1, se înțelege atât funcționari publici cât și personal contractual din cadrul Ministerului administrației și internelor.
S-a mai arătat că interpretarea Ordinului 496/2003, în sensul că acesta nu se aplică decât personalului din prefecturi, conduce la o gravă diferențiere în rândul funcționarilor publici, fiind încălcate drepturile fundamentale prevăzute în Codul Muncii, Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Au apreciat reclamanții că în cauză sunt aplicabile și prevederile art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât dreptul la indemnizația de dispozitiv constituie un drept de creanță și deci un bun de care au fost privați de la intrarea în vigoare a ordinelor ministeriale și până în prezent.
În drept au fost invocate disp.art.1 din OG nr.6/2007, art.II pct.1 și 9.2 din nr.275/2002, modificat și completat prin nr.496/2003, art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Prin Sentința civilă nr.1371 din 08 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei comunei, județul T, reprezentând personal civil din cadrul administrației publice locale.
În conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.138/1999 - "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit art.47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr.275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2, introdus prin Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art.1 din Legea nr.138/1999.
Personalul din cadrul pârâtului face parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
A motivat instanța că aceeași idee rezultă și din punctul VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități. Ori, nu există nicio legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr.215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
În aceste condiții, ministrul administrației și internelor nu avea nicio atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul pârâtului și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr.138/1999, care nu fac nicio referire la salarizarea personalului civil din administrație publică locală.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Instanța a reținut, de asemenea, că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nicio egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs reclamanții care au criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, invocând disp. art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod de procedură civilă.
Au susținut recurenții că instanța de fond a reținut în mod greșit că pentru a se acorda sporul de dispozitiv trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din autoritățile prevăzute în art.1 din Legea nr.138/1999, în considerarea prevederilor art.15 lit.c din OUG nr.24/2007.
Art.1 alin.2 din OUG nr.63/2003 prevede ca atribuții ale ministrului nou format atribuții în ceea ce privește funcția și funcționarii publici, evidența informatizată a persoanei, iar la art.5 alin.(2) în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative funcționează Ministrul delegat pentru administrația publică; art.9 alin.4 din același act normativ, statuează că în aplicarea prevederilor legale, Ministrul Internelor și Reformei Administrative emite ordine și instrucțiuni, iar pentru domeniul administrației publice, acestea se contrasemnează de ministrul delegat pentru administrație publică.
Din coroborarea acestor texte normative rezultă competența de reglementare a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în cazul administrației publice, fără a se face distincție între autoritățile centrale și locale.
Au mai arătat recurenții că, din analiza pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003 și a prevederilor art.13 din Legea nr.138/1999, rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului din domeniul administrației publice. Astfel, activitatea de evidență a populației prevăzută prin OUG nr.63/2003 ca aparținând Ministerului Internelor și Reformei Administrative a fost preluată în cadrul aparatului de specialitate al primarilor.
De asemenea, art.41 din OG nr.6/2007 prevede că uncționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, iar art.17 din OUG nr.10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivitOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivitanexelor nr. IIșiIIIla Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care se acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Consideră recurenții că acest spor trebuie acordat și în considerarea principiului egalității de drepturi și tratament economic, salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art.47 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,personalul civildin ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției) beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de Legea nr.138/1999, iar conform art.13 din aceeași lege, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract șisalariații civili beneficiază deindemnizație de dispozitiv lunară de 25%din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Potrivit art.64, ministerele și instituțiile prevăzute la art.1 - respectiv, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției,- în aplicarea legii, emit norme metodologice în termen de 30 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României.
În executarea și pentru aplicarea (între altele) a prevederilor acestei legi, ministrul de interne a emis Ordinul nr.275/2002 care prin art.1 a aprobat Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, norme prevăzute în anexa nr.1. Ordinul nr.275/2002 a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr.496/2003, iar în ceea ce privește art.13 din Legea nr.138/1999, a fost introduspct.9.2 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Pct.31.1 din norme - dat în aplicarea art.47 din Legea nr.138/1999 - definește personalul civil, în sensul prevederilor ordinului, ca fiindfuncționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor(alin.1); la alin.2 se prevede că personalul civil din acest din urmă minister beneficiază de drepturile stabilite de Legea nr.138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Dispozițiile menționate trebuie interpretate ținându-se seama de definiția conținută de pct.31.1. alin.1, personalul civil la care se referă normele fiind doar funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. O asemenea definiție poate fi folosită doar în interpretarea Legii nr.138/1999 și a normelor sale de aplicare, neputând fi extinsă la alte categorii de personal civil, indiferent că este vorba de funcționari publici ori de personal contractual. Atunci când cel care edictează o normă juridică recurge la definirea unor termeni o face pentru a le conferi un înțeles diferit de cel comun și, prin urmare, definițiile nu pot fi extinse de la actul normativ care le conține la altul, în afara cazului în care legea permite acest lucru. Ori, Legea nr.138/1999, prin art.64, nu conține o astfel de îngăduire.
Așadar, rezultă cu claritate că indemnizația de dispozitiv se acordă doar cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 din Legea nr.138/1999 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției), pct. 31.1. din normele modificate prin Ordinul nr.496/2003 referind-se expres la personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, minister din care nu face parte și instituția pârâtă.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurenți sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 lin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursuldeclarat de recurenții reclamanți, - toți cu domiciliu ales la sediul secundar al Cabinet av. situat în T,-, -1,.B,.7, județul T, împotriva Sentinței civile nr.1371 din 08 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL și PRIMĂRIA COMUNEI - cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.-fond
Red.dec.jud.
2 ex./16.02.2010
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
