Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 474/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.188/
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.474
Ședința publică din12 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat depârâtul Municipiul R, județul S, prin primarîmpotriva sentinței nr.3438 din 5.12.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, deși părțile lipsesc, socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă - declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare cu privire la recursul ce face obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 06.11.2008 sub nr- la Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții:, și, în contradictoriu cu Municipiul R - prin primar, au solicitat obligarea pârâtului la acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, calculată la salariul de bază începând cu data de 01.03.2005 și în continuare, precum și actualizarea acestor sume în raport cu rata inflației la data plății efective.
La termenul de judecată din 4 decembrie 2008, din oficiu, instanța a disjuns cererea formulată de reclamanții care au calitatea de personal contractual în cadrul pârâtei, respectiv, și, urmând ca aceștia să fie judecați separat, într-un nou dosar.
Prinsentința nr. 3438 din 5 decembrie 2008, Tribunalul Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să acorde și să plătească reclamanților, și drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, calculată la salariul de bază, începând cu data de 06.11.2005 și până la data de 05.12.2008, data pronunțării sentinței, proporțional cu timpul efectiv lucrat, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective. Totodată, a respins ca nefondat, capătul de cerere privind acordarea indemnizației de dispozitiv în continuare.
În motivarea soluției - în esență - s-a reținut că, reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei, iar potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de conducere și gradații, respectiv din salariul de bază, conform art. 1 din Legea nr. 138/1999, dispozițiile acestei legi aplicându-se personalului militar și civil din cadrul, MI, și MJ.
A mai reținut prima instanță că potrivit art. 9 alin. 4 din OUG nr. 63/2003, MAI a emis. nr. 496/2003, prin care a fost completat. nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9.2. care prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", apreciind că această completare îi vizează și pe reclamanți, care își desfășoară activitatea ca personal civil în sensul dat de art. 31 pct. 1 din. MAI 275/2002, în cadrul primăriei municipiului
Referitor la cererea privind acordarea sporului de dispozitiv și pentru viitor, instanța a respins-o ca nefondată, motivat de faptul că creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâtul Municipiul R - prin primar, arătând că potrivit pct.31.1 din Ordinul 496/2003 "prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din cadrul MIRA", or reclamanții din dosarul de față sunt funcționari publici ai administrației publice locale; a mai arătat că bugetul anului 2008 nu cuprinde prevederi bugetare care ar acoperi suma rezultată din acordarea indemnizației de dispozitiv.
Criticile sunt întemeiate în sensul celor ce urmează:
Potrivit considerentelor expuse în sentința recurată, prima instanță motivează acordarea drepturilor bănești solicitate prin trimitere la Ordinul nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor, care ar înlătura discriminarea existentă - sub aspectul acordării acestui tip de drepturi bănești - între diferite categorii de personal care își desfășoară activitatea sub autoritatea Ministerului Administrației și Internelor.
Curtea constată că Ordinul nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor - nu a fost publicat în Monitorul Oficial - situație ce obligă instanța să procedeze la o amplă analiză - chiar și de ordin teoretic - cu privire la valabilitatea și respectiv opozabilitatea acestui act administrativ.
Din punctul de vedere al unei abordări teoretice, intrarea în vigoare a unui act administrativ trebuie să fie apreciată în funcție de o dublă distincție. Prima este distincția dintre validitate și opozabilitate.
Validitatea unui act administrativ este evaluată prin raportare la dreptul substanțial, din chiar momentul în care actul a fost semnat. Opozabilitatea este aptitudinea actului de a produce efecte juridice față de persoanele cărora li se adresează, din momentul în care acestea au luat cunoștință în mod legal de act.
Pentru organul emitent, actul administrativ produce efecte din momentul adoptării sale, efecte care constau în obligația de a-l face cunoscut, prin publicare sau comunicare și de a nu-l modifica sau abroga decât după procedura legală.
Pentru celelalte subiecte de drept și anume pentru cele care cad sub incidența actului, trebuie făcută distincția dintre actul normativ și cel cu caracter individual.
Incontestabil că, Ordinul evocat face parte din categoria "actelor normative", acestea din urmă, producându-și efectele juridice de la data publicării lor în Monitorul Oficial (potrivit prevederilor constituționale).
În raport de considerentele teoretice expuse mai sus, concluzia care se conturează este aceea potrivit cu care, câtă vreme, Ordinul evocat nu a fost publicat în Monitorul Oficial, el nu este opozabil reclamanților care cad sub incidența lui, astfel încât aceștia nu pot beneficia de drepturile bănești revendicate.
Așa fiind, Curtea în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. va modifica în totalitate sentința recurată și în consecință, va respinge - ca nefondată - acțiunea reclamanților.
Pentru aceste motive,
In numele Legii,
DECID E:
Admite recursul declarat depârâtul Municipiul R, județul S, prin primarîmpotriva sentinței nr.3438 din 5.12.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, și.
Modifică în totalitate sentința civilă recurată și, în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea reclamanților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.03.2009
jud.fond
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Morariu Adriana
