Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4740/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 4740
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Carmina Mitru
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL REGIONAL V împotriva sentinței nr.2085 din data de 15 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL REGIONAL V, intimatul reclamant și intimata pârâtă GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL JUDEȚEAN
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat în termen, însă nu a fost motivat în termenul legal.
S-a arătat că intimatul reclamant a depus întâmpinare, iar intimata pârâtă GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL JUDEȚEAN Mas olicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură Civilă.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, a trecut la deliberări
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2085 din data de 15 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Mehedinția respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Garda Națională de Mediu - Comisariatul Regional și Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază aferente începând cu data de 25 iulie 2005 până la încetarea raporturilor de serviciu,sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prematurității cererii se reține că nu este întemeiată și va fi respinsă pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare.
Dreptul funcționarului public la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare este prevăzut de art.31 din Legea nr.188/1999 republicată( fost art.29) începând cu data de 01.01.2004 ca urmare a modificării acestei legi prin Legea nr.161/2003.
Plata acestor suplimente a fost suspendată prin acte normative succesive până la data de 01.01.2007 când a încetat suspendarea și funcționarul public a fost repus în drepturi cu caracter retroactiv în privința acestor suplimente.
Cererea de chemare în judecată a fost depusă de reclamant la data de 21 mai 2009, dată ce este ulterioară atât intrării în vigoare a actului normativ care prevede aceste suplimente, cât și încetării suspendării plății acestor drepturi, astfel că dreptul funcționarului public la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este născut și actual, fiind lipsit de relevanță în privința existenței dreptului faptul că nu a fost adoptată o dispoziție legală care să prevadă cuantumul acestora și modalitatea de acordare.
Pe fond s-a retinut ca reclamantul este funcționar public în cadrul Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean M începând cu data de 25 iulie 2005, îndeplinind funcția de comisar.
Potrivit art.31 alin.1 din Legea 188/1999 republicată, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Plata celor două suplimente a fost suspendată succesiv după cum urmează:prin art.50 indice 1 din Legea nr.164/2004 prin care a fost aprobată cu modificări și completări OUG nr.123/2003 pentru anul 2004, prin art.44 din OUG nr.92/2004 pentru anul 2005 și prin art.48 din OG nr.2/2006 pentru anul 2006.
Suspendarea prevăzută de actele normative anterior menționate nu a mai fost anterior menținută și pentru anii 2007,2008,2009.
Deci, dreptul funcționarului public la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost prevăzut de lege începând cu data de 01.01.2004 și a fost suspendat până la data de 01.01.2007, fără a fi însă abrogat.
Că potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007 privind drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile art.31 al.1 din Legea nr.188/1999, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999 republicată.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei fiind elemente componente ale salariului funcționarului public sunt aplicabile prevederile art.37 din OG 6/2007 potrivit căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În speța sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Articolul 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
Prin suspendarea periodică, reclamantele au fost private de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
În concepția jurisprudenței CEDO, instituțiile de drept public sunt asimilate, în dreptul intern într-o mare măsură statului, așa încât refuzul de a acorda sumele de bani aferente unor drepturi prevăzute într-o lege se constituie în încălcarea art.1 din Protocolul 1 și art.6 din Convenție, dacă nu poate fi justificată printr-una din excepțiile prevăzute în acest articol (privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie, să fie impusă de o cauză de utilitate publică, să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional).
În speță, reclamantul a avut o speranță legitimă, consacrată de însuși legiuitorul român privind plata celor două suplimente salariale, acesta fiind titularul unor interese patrimoniale care intră sub protecția instituită de art.1 din protocolul 1, dreptul lor la a primi sporurile având o bază legală.
legitimă a acestuia s-a întemeiat pe prevederile art.31 alin.1 lit. c și d din Legea 188/1999.
Reclamantul, deși este funcționar public nu a beneficiat de plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, așa cum rezultă din adresa nr. 337/25.05.2009 emisă de Garda Națională de Mediu - Comisariatul Regional.
Prin urmare acțiunea reclamantului este întemeiată pentru perioada de la data numirii în funcția publică ( 25.07.2005) și până la încetarea raporturilor de serviciu.
În ceea ce privește cererea de înscriere în carnetul de muncă a acestor suplimente s-a reținut că înscrierea se face după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care s-au stabilit.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL REGIONAL V, fără însă a-l motiva în termenul legal.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 306 cod procedură civilă, instanța apreciază recursul ca fiind nul.
Conform art. 306 cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care, potrivit art. 301 cod procedură civilă, este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Dacă recurentul nu-și motivează în nici un fel recursul sau nu-l motivează în termen și nici nu sunt motive de ordine publică ce pot fi invocate direct în recurs de parte sau de instanța de judecată, potrivit art. 306 cod procedură civilă, recursul este nul.
Practica judiciară a statuat că termenul de motivare a recursului este unul imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea, iar pe cale de consecință, și imposibilitatea repunerii în termen în condițiile art. 103 cod procedură civilă.
Așa fiind, în baza art. 306 cod procedură civilă, se constată nulitatea recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Constată nul recursul declarat de pârâta GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL REGIONAL V împotriva sentinței nr.2085 din data de 15 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți.
Deciziei irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
/2EX/ 17 2009
Fond
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Alina Răescu, Carmina Mitru
