Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 477/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 477/R Dosar nr-
Sedința publică din data de 11 iulie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- --- -președinte secție
- judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP C și GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI împotriva sentinței nr. 290 din 25. 03.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din
8 iulie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării a amânata pronunțarea pentru data de 11 iulie 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 290/ 25. 03.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Institutul Național de Statistică, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis cererea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ C, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI.
Pârâții au fost obligați să plătească fiecărui reclamant în parte prima de concediu pentru perioada 2001-2005 și sporul de stabilitate pentru perioada 01.01.2005-31.12.2005, potrivit calculului indicat în Anexa 1 și Anexa 2 precizării de acțiune.
Sumele datorate fiecărui reclamant în parte vor fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
Au fost obligați pârâții INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ C, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI să plătească intervenientei prima de concediu pentru perioada 2001-2005 și sporul de stabilitate pentru perioada 01.01.2005-31.12.2005, potrivit calculului indicat în Anexa 1 și Anexa 2 precizării de acțiune, sumele datorate intervenientei urmând a fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Institutul Național de Statistică în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost respinsă.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților și intervenientei suma totală de 1876,4 lei reprezentând cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Pentru a soluționa excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de către paratul GUVERNUL ROMANIEI prin Secretariatul General al Guvernului, si care vizează numai pretenția ce are ca obiect plata primei de vacanta, instanța de fond a retinut prevederile art. 7 alin 1 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora, termenul de prescripție începe sa curgă de la data nașterii dreptului material la acțiune (de la data scadenta a obligației de plata).Ori, in speța, punerea in executare a dreptului reclamantelor la încasarea primei de vacanta a fost suspendata prin legile bugetare pentru perioada 2001-2006, ca urmare nu se poate retine împlinirea datei scadente de plata a sumelor pretinse de reclamante, decât după încetarea respectivelor suspendări legale. Așa fiind, in speța nu este împlinit termenul de prescripție de trei ani, excepția invocata de câtre parat urmând a fi respinsa de către instanța.
In ceea ce privește calitatea procesuala pasiva a paraților MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR si INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICA, Tribunalul a apreciat că aceste parți sunt titulare ale obligației de a efectua demersurile necesare virării, alocării către ordonatorul terțiar de credite a sumelor necesare plații pretinse de reclamante. In acest sens, instanța de fond a retinut prevederile art. 28 alin 2 din Legea nr. 500/2002 si prevederile HG nr. 957/2005, ale OG nr. 9/1992. Obligația sus menționata se circumscrie sferei generale a obligației de plata formulata de reclamante împotriva paraților si corespunde dreptului subiectiv al parților reclamante de încasare a sumelor pretinse. Așa fiind, instanța apreciază ca pârâții au calitate procesuala pasiva in speța, excepțiile invocate urmând a fi respinse.
In ceea ce privește fondul dedus judecații, instanța de fond a retinut că reclamantele si intervenienta sunt funcționari publici, fiind încadrate în muncă in cadrul DIRECȚIEI JUDEȚENE DE STATISTICĂ
Conform art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 " funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Dreptul s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularului de drept, în speță reclamantei, prerogative în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aplicarea prevederilor legale care confereau dreptul la prima de vacanță, au fost suspendate prin dispozițiile art.3 alin.1 din OUG nr.33/2001, art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din legea nr.511/2004, art.5 alin.5 din legea nr.379/2005, ultima lege dispunând suspendarea până la 31.12.2006.
Suspendarea acordării primei de concediu prin actele normative susmenționate contravine insa prevederilor art.41 alin.2 din Constituția României, care garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială printre care "concediul de odihnă plătit . și alte situații specifice stabilite prin lege" precum și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Totodată, normele de suspendare contravin și prevederilor art.16 din Constituția României care consacră principiul nediscriminării cetățenilor în fața legii, astfel că reclamanții nu pot fi discriminați în raport de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă.
Trebuie precizat că prevederile art.15 alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la prime de concediu, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
În fine, s-a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
In plus, instanța de fond a retinut și dispozițiile art.38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
In consecința, instanța de fond a reținut că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării primelor de concediu sunt contrare Constituției, astfel că părțile își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Reclamantele si intervenientea au depus la dosar o notă cu privire la primele de vacanță cuvenite pe perioada 2001-2005, realitatea calculelor nefiind contestată de pârâți.
In ceea ce privește pretenția având ca obiect plata sporului de stabilitate, instanța de fond a reținut prevederile art. 4.1 alin 1 introdus prin Legea nr. 433/2004 privind aprobarea OG nr. 71/2004 pentru modificarea si completarea OG nr. 9/1992 privind organizarea statisticii judiciare, potrivit cărora "pentru asigurarea stabilității, salariații din, precum si ai Direcțiilor Regionale si Județene de Statistica, beneficiază de un spor de stabilitate de pana la 20%, calculat la salariul de baza cu încadrarea in cheltuielile de personal prevăzute in bugetul aprobat". In temeiul acestor prevederi legale, pârâții au obligația de a efectua toate demersurile necesare realizării de către reclamante si intervenienta a dreptului lor salarial, orice îngrădire, suspendare a executării respectivului drept fiind nelegala, astfel cum s-a dezvoltat mai sus. De altfel, nici unul dintre pârâți nu a formulat apărări fata de aceasta petente.
Având in vedere aceste considerente, instanța de fond admis cererea de chemare in judecata si cererea de intervenție, apreciindu-le ca fiind întemeiate.
Pentru acoperirea prejudiciului suportat de reclamante si intervenienta ca urmare a efectuării cu întârziere a plații si a devalorizării monedei naționale, in temeiul art. 1084 cod civil si art. 161 alin 4 muncii, instanța de fond a dispus ca sumele datorate de parați sa fie actualizate prin aplicarea indicelui de inflație de la data nașterii dreptului si pana la data plații efective.
Instanța de fond a respins cererea de chemare in garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reținând pe de o parte ca intre paratul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICA si chematul in garanție nu exista raport obligațional direct, iar pe de alta parte, chematul in garanție a fost chemat in cauza in calitate de parat, deci neavând calitate de terț, si nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 Codul d e Procedură Civilă.
In temeiul art. 274 Codul d e Procedură Civilă, instanța de fond a obligat pârâtii să plătească reclamanților și intervenientei suma totală de 1876,4 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( taxa judiciara de timbru si onorariu de avocat, conform chitanțelor depuse la dosar).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C, Institutul Național de Statistică și Guvernul României.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
În motivare recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum este și Institutul Național de Statistică.
Potrivit prevederilor art.2 alin.1 lit.e din HG nr.957/2005, Institutul Național de Statistică are atribuția de a administra bunurile și de a gestiona bugetul și fondurile alocate.
Institutului Național de Statistică îi revine sarcina de a întocmi propriul proiect privind necesarul de mijloace financiare și de a înainta Guvernului spre aprobare.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată și față de raporturile juridice existente în prezenta cauză, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților, în speța de față aceste atribuții aparțin Institutului Național de Statistică, între reclamanți și acesta intervenind raporturi de muncă.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Institutul Național de Statistică nu există nicio obligație, iar pentru simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a avut în vedere plata sumelor solicitate de către intimate, nu poate obliga Ministerul Economiei și Finanțelor la plata sumelor solicitate de intimați sau la alocarea acestor fonduri izvorâte dintr-un raport de muncă care există între intimate și Institutul Național de Statistică.
Ministerul Economiei și Finanțelor și Institutul Național de Statistică sunt ordonatori principali de credite iar conform art.47 alin.2 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi vizate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite, mai mult propunerile pentru bugetul anual al institutului se înaintează spre aprobare Guvernului.
Față de prevederile OUG nr.146/20.12.2007 pentru atribuirea plății primelor de concediu suspendate în perioada 2003 - 2005 ordonatorilor principali de credite - în speță Institutul Național de Statistică - le revine obligația plății primelor de concediu aferente perioadei 2003 - 2005, aceste sume fiind incluse în Legea bugetului de stat pe 2008, în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor nefiind stabilite nici un fel de obligații.
Astfel în conformitate cu prevederile art.7 din OUG nr.146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2003 - 2005 se precizează că "ordonatorii principali de credite au obligația să asigure aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență cu prioritate, din economiile obținute la cheltuielile de personal din posturile vacante".
Recurentul Institutul Național de Statistică a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate.
Acesta a arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național de Statistică, deoarece reclamanții nu au raport de serviciu cu această instituție, ci cu Direcția Județeană de Statistică C, instituție publică cu personalitate juridică, ordonator terțiar de credite.
Recurentul a mai arătat că în mod greșit s-a dispus plata sporului de stabilitate pe anul 2005, actualizat cu indicele de inflație până la data plății, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Acesta a arătat că sporul de stabilitate pentru anul 2005 nu a fost prevăzut în legea bugetului, astfel că nu are nicio culpă că nu și-a executat obligația de plată a acestui spor.
Recurentul Guvernul României a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă, iar în subsidiar, pe fond, ca neîntemeiată.
Recurentul a reiterat și excepția lipsei capacității juridice arătând că este o autoritate publică a puterii executive, un organ colegial, fără personalitate juridică.
În susținerea excepției prescripției, recurenta a arătat că pentru perioada 2003 - 2004 dreptul la acțiune este prescris, potrivit art.1 și art.3 din Decretul nr.167/1958.
Pe fond, recurentul a arătat că prima de vacanță constituie o sumă independentă față de îndemnizația de concediu, impozitându-se separat, și nu reprezintă o componentă a dreptului constituțional la concediu de odihnă plătit, alături de plata salariului pentru perioada concediului. Dacă legiuitorul o consideră astfel, nu ar fi reglementat-o prin prevederi distincte față de cele referitoare la îndemnizația de concediu (prevăzută de art.145 alin.1 Codul Muncii ) și doar pentru anumite categorii de salariați.
Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr.486/2006, deși alocă fonduri cu destinația acordării primelor de vacanță, nu dispune cu privire plata sumelor restante, aferente perioadei cât a fost suspendat acest drept.
Întrucât, potrivit Legii nr.500/2002 privind finanțele publice și legile bugetare, elaborarea proiectului bugetului de stat reprezintă o operațiune complexă, este de analizat în ce măsură se va putea executa o astfel de obligație, dat fiind că acest demers nu se poate realiza fără o rectificare bugetară prealabilă.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursurile promovate împotriva sentinței civile nr.290/25 martie 2008 tribunalului Covasna sunt nefondate.
În mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Guvernul României, făcând aplicarea prevederilor art.7 alin.1 din decretul nr.167/1958, potrivit cărora "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
Or acordarea drepturilor solicitate de reclamanți fiind suspendată succesiv, prin legile bugetare anuale, termenul de prescripție pentru solicitarea acestor sume începe să curgă de la data încetării cauzelor de suspendare, astfel că acțiunea reclamanților a fost promovată în termen legal.
De asemenea, în mod corect au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național de Statistică și a Guvernului României.
Institutul Național de Statistică este ordonator principal de credite și are obligația de a efectua demersurile necesare alocării sumelor solicitate către ordonatorii terțiari de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor în calitate de autoritate publică centrală, cu atribuții în elaborarea proiectului bugetului de stat, a avut inițiativa de a suspenda acordarea acestor drepturi (prima de vacanță și sporul de stabilitate) și tot acest minister, în aceeași calitate va avea obligația de a prevedea în proiectul de rectificare a bugetului de stat sumele necesare executării hotărârii judecătorești.
Referitor la excepțiile invocate de Guvernul României, referitoare la excepția lipsei capacității, instanța constată și aceasta este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art.2 alin.1 din OG nr.9/1992 privind organizarea statisticii oficiale, potrivit cărora " Statistica oficială în România se desfășoară prin serviciile de statistică oficială și este organizată și coordonată de Institutul Național de Statistică, organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Guvernului, finanțat de la bugetul de stat".
Pe fond, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de primele de concediu și de sporul de stabilitate odată ce motivele care au fost avute în vedere la suspendarea acordării acestor drepturi, au încetat.
Sporul de fidelitate și prima de vacanță sunt drepturi de remunerare prevăzuteîn favoarea reclamanților. Acest drept s-a născut din lege și conferă titularilor prerogativele de a pretinde celuilalt subiect de drept al raportului juridic, aceea de a da o sumă de bani cu titlu de primă de concediu.
Într-adevăr, acest drept a fost suspendat succesiv prin legile bugetului de stat, dar suspendarea nu echivalează cu înlăturarea lui. Un drept câștigat în temeiul unei legi nu poate să fie îngrădit prin reglementări ulterioare. Legea nouă poate dispune doar pentru viitor. Dispozițiile legale care prevedeau acest drept nu au fost niciodată abrogate. Prin Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007, o asemenea suspendare nu mai este prevăzută. Mai mult, prin nr.OUG 146/2007 s-a prevăzut acordarea acestui drept pentru anii 2001 - 2006.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a dispus achitarea sumelor datorate, actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefundat recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C, Institutul Național de Statistică și Guvernul României împotriva sentinței nr. 290 din 25. 03.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna.
PENTRU MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu sediul, nr. 9, Județ C, Institutul Național de Statistică, cu sediul în B, B dul -, nr. 16, sector 5, și Guvernul României cu sediul B, nr. 1, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 290/25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Pt.- - - Pt. - - -
aflată în concediu de odihnă aflată în concediu de odihnă
semnează semnează
vicepreședinte instanță vicepreședinte instanță
Grefier
Red. -11.07.2008
Dact. - 15.07.2008/2 ex.
Jud. fond. C /
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Georgeta Bejinaru Mihoc
