Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 477/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 477/ Dosar nr-
Ședința publică de la 23 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul, pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV și pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin împotriva sentinței civile nr. 451/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind magistrații.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 23 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față
Constată că prin sentința civilă nr. 451/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a fost espinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune; s-a admis parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Administrația Națională a Penitenciarelor B, Penitenciarul d e Maximă Siguranță, și în consecință, pârâții 1, 2 și 3 au fost obligați să plătească reclamantului în solidar sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % din salariul de bază brut lunar pentru perioada 16 martie 2006- 16 octombrie 2006, sume actualizate cu indicele inflației la data plății efective; pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce sumele necesare plății drepturilor mai sus acordate; au fost respinge restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Având in vedere că, deși reclamantul a introdus acțiunea la data de 7 decembrie 2007 și a solicitat drepturile salariale începând cu data de 11 septembrie 2004, nu justifică raporturi de serviciu cu TRIBUNALUL BRAȘOV în calitate de magistrat decât pentru perioada 16.03-16.10.2006, instanța de fond a respins excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pe perioada 01.01.2003 și până la introducerea acțiunii,invocată de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că reclamantul a avut calitatea de judecător la TRIBUNALUL BRAȘOV funcționând la această instanță din data de 16 martie 2003 până în 16 octombrie 2006, iar anterior a fost detașat la Penitenciarul Codlea, așa cum rezultă din carnetul de muncă depus la dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr.50/1996.
Potrivit dispozițiilor art.155 din Codul Muncii, "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, "prin urmare nu se poate primi apărarea conform căreia sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu face parte din salariu, atâta timp cât Curtea Constituțională nu a declarat neconstituțional textul de lege mai sus citat.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO, " orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Caracterizat în mod indubitabil printr-o valoare economică, sporul de risc si suprasolicitare nervoasa constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, alături de alte asemenea "bunuri" potrivit practicii (pensia, acțiunile, părțile sociale).
Pretențiile reclamantului se bazează pe un serviciu deja prestat, ele constituind "un bun" în sensul practicii, așa cum rezultă si din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei din data de 26.06.1986.
In concluzie, dreptul de proprietate invocat de reclamant se analizează ca o valoare patrimonială (ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească) deci un bun în sensul primei fraze a art.1.
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamantei de a nu fi lipsită de el în mod nejustificat, din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Măsura eliminării sporului de risc si suprasolicitare nervoasa pentru magistrați si personalul auxiliar de specialitate nu se justifică, întrucât limitarea drepturilor nu era "necesară într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri".
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel încât,în baza art. 20 al. 2 din Constituția României, devin aplicabile dispozițiile art. art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO, ca fiind mai favorabile decât legislația internă.
In concluzie, prin abrogarea art. 47 din Legea 50/1996,a fost încălcat dreptul reclamantei la bun,acesta constând in contravaloarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Instanța de fond a reținut si faptul ca, la data la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii si celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporite.
In situația actuala,când sistemul legislativ este stufos și uneori contradictoriu,iar condițiile de muncă sunt neadecvate, creșterea celor doi factori de risc este evidenta.
La cele de mai sus se adaugă și presiunile indirecte venite din partea justițiabililor care formulează împotriva magistraților numeroase sesizări, reclamații și plângeri penale nejustificate, ce au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului magistraților.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța de fond a apreciat ca acțiunea reclamantului este pe deplin justificată, a admis-o in parte, in sensul obligării pârâților TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV si Ministerul Justiției sa calculeze si sa plătească in solidar reclamantului, cu titlu de spor de risc si suprasolicitare neuropsihica, 50% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu data de 16 martie 2005 și până la data de 16 octombrie 2006, suma ce va fi actualizata cu indicele de inflație si dobânda legala la data plătii efective; actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație si dobânzii legale a fost acordata de către instanța de fond, având in vedere prevederile art.1082 si art.1073 Cod civil, deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natura salariala, s-a creat reclamantului un prejudiciu constând diferența de valoare ca urmare a inflației, precum si in lipsa de folosință a banilor.
De asemenea, pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor a fost obligat sa vireze fondurile de bani necesare achitării drepturilor de natura salariala, reactualizate menționate anterior.
Relativ la pretenția reclamantului de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 11 septembrie 2004 - 16 martie 2005 și 16 octombrie 2006 - 1 februarie 2007, instanța de fond a reținut că în aceste perioade reclamantul nu a îndeplinit atribuțiile specifice funcției de magistrat și pe cele ale directorului Penitenciarului d e Maximă Siguranță, respectiv pe cele ale consiliului președințial în cadrul Departamentului Constituțional Legislativ al Administrației Președințiale.
În aceste condiții, pe perioada detașării reclamantul nu a pierdut calitatea de magistrat, însă a fost retribuit corespunzător funcțiilor pe care le-a exercitate, beneficiind inclusiv de sporurile corespunzătoare acestor funcții, pe cale de consecință, instanța de fond a respins aceste pretenții ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea sentinței în sensul obligării în solidar a pârâților Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor B, Penitenciarul d e Maximă Siguranță la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu 11.09.2004 până la data de 16.03.2006, suma actualizată cu indicele inflației și dobândă legală la data plății efective; efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății.
În cauză a mai declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor care a arătat că nu are calitate procesuală în cauză iar pe fond a arătat că reclamantul nu este îndreptățit la plata sporului față de dispozițiile art. 42 din OG nr. 83/2002 aprobată prin Legea nr.334/2001. A solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
TRIBUNALUL BRAȘOVa declarat recurs și a solicitat să se constate că reclamantul nu a avut raporturi de muncă cu TRIBUNALUL BRAȘOV sau cu instanțele din raza de competență a acestuia, astfel că recurenta nu are calitate procesuală pasivă. Instanța a omis să se pronunțe mai întâi asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Examinând recursurile declarate, văzând motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304, art. 340/1 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, hotărârea pronunțată se constată următoarele:
Reclamantul apreciază că i se datorează sporul de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică pentru perioada 11.09.2004-16.03.2006 cât timp a exercitat funcția de director al Penitenciarului Codlea, urmare detașării, fără a pierde funcția de magistrat.
Față de aceste pretenții instanța constată că prin detașarea sa la o altă instituție decât una judiciară reclamantul dobândește toate drepturile și obligațiile personalului instituției unde a fost detașat.
În acest sens se constată că prin Ordinul Ministrului nr.1734/C/23.07.2002 și apoi prin Decizia 139/6.04.2005 a Ministerului Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor se precizează care sunt drepturile salariale ale acestuia respectiv indemnizațiile și sporurile de care beneficiază.
Între acestea nu este menționat sporul care face obiectul prezentei cauze însă acest spor este recunoscut prin Decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a arătat că acest spor se datorează magistraților și personalului auxiliar de specialitate care funcționează în instituțiile judiciare, parchete și instanțe.
În cauză operează dispozițiile speciale ale art. 18 din OUG nr. 177/2002 care stabilesc că magistrații detașați în funcții ale Direcției Generale a Penitenciarelor, beneficiază pe perioada detașării de sporuri specifice personalului din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Ca urmare, se constată că pretențiile reclamantului astfel cum au fost arătate prin cererea de recurs nu sunt fondate.
Cu privire la recursul Ministerul Economiei și Finanțelor se constată că solicitările acestuia privesc în primul rând lipsa calității procesuale pasive întrucât are atribuții reglementate de HG nr. 208 /2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice. Recurentul a arătat că nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
Cu privire la aceste susțineri se constată că sunt nefondate întrucât prin acțiune nu s-a solicitat obligarea pârâtului să plătească în mod direct aceste drepturi salariale, ci să aloce Ministerului Justiției sumele de bani corespunzătoare plății drepturilor salariale conform cererii de deschidere de credite, urmând ca Ministerul Justiției, ca ordonator principal de credite, să efectueze în mod direct plata acestor drepturi.
În ce privește fondul cauzei se constată că argumentele aduse în recurs sunt înlăturate de dispozițiile Deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Solicitarea recurentei de a se constata ca nefondată aplicarea coeficientului de inflației și a dobânzii legale întrucât dispozițiile art. 14 alin.2 din Legea nr. 500/2002 sunt restrictive, se dovedește a fi nefondată.
Legea nr. 500/2002 nu este temei de drept în speță pentru fondul dreptului pretins. Creditele bugetare se stabilesc pe baza unei note de fundamentare și a unui buget care să dovedească necesitatea efectuării unei plăți, iar în speță pentru plata acestor drepturi salariale urmează a se solicita Ministerului Justiției, fundamentat pe hotărârea judecătorească executorie, plata acestor sume urmând ca ele să fie incluse în buget și să fie plătite cu respectarea Legii nr. 500/2002.
Temeiurile de drept pentru plata dobânzii legale și indicele de inflație sunt reținute în mod temeinic.
Cu privire la recursul Tribunalului Brașov se constată că excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost analizată de instanța de fond și respinsă ca nefondată.
În același timp se constată că pentru perioada 11.09.2004-16.03.2006 reclamantul înțelege să se judece cu Administrației Naționale a Penitenciarelor și Penitenciarul d e Maximă Siguranță, astfel încât raportul juridic conflictual dedus judecății nu include ca parte și TRIBUNALUL BRAȘOV.
Se constată astfel că recursul Tribunalului este nefondat și urmează a fi respins potrivit art. 312 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul și pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 451/28.05.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2009
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Maria Ioniche
- - - - pt - -
aflată în concediu legal
semnează
președinte instanță
- -
pt grefier,
aflată în concediu de odihnă,
semnează
grefier șef secție,
red MR 24.07.2009
dact RP 27.07.2009
2 ex
jud fond A
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Mirena Radu, Maria Ioniche
