Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 478/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 478/2008
Ședința publică de la 27 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban
JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana Albescu
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate B împotriva sentinței civile nr. 543 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimații-reclamanți, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pe excepțiile lipsei de interes și cea a lipsei calității procesuale pasive a, precum și pe fondul cauzei.
Avocat pentru intimații-reclamanți arată că recurenta a virat sumele reprezentând primele de vacanță la data de 18 decembrie 2007, la fila 151 dosar recurs se află fila de bilanț cu sumele arondate cu titlu de drepturi salariale ce a fost înaintată Casei de Asigurări de Sănătate Față de acest aspect și nr.OG147/19 decembrie 2007 prin care se prevede că ordonatorii principali de credite au obligația de a achita primele de vacanță, apreciază că nu mai există interes din partea de a mai promova recurs.
Pe excepția lipsei calității procesuale pasive a arată că are calitatea de ordonator principal de credite și, în consecință, Casa de Asigurări de Sănătate B nu poate efectua plăți fără ca în prealabil acestea să fie aprobate de, motiv pentru care solicită respingerea excepției.
Pe fondul cauzei, consideră legală și temeinică sentința tribunalului, solicitând menținerea acesteia și respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții, -a, -, -, -, -, -, -, -, -, -, R, -, -, -, -, au solicitat în contradictoriu cu intimații Casa de Asigurări de Sănătate B, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestora la plata sumelor reprezentând prime de concediu pe anii 2001-2005 actualizate în funcție de rata inflației calculată de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective în raport de prevederile art. 34 al. 2; art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999, obligarea în calitate de ordonator principal de credite să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății primelor de concediu și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să vireze către fondurile necesare achitării sumelor reprezentând plata primelor de concediu.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanții au calitatea de funcționari publici dobândită în cursul anului 2001 iar dreptul la prima de concediu își are temeiul legal în conținutul art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 " funcționarul public are dreptul pe lângă îndemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat", iar potrivit prevederilor art. 3 al. 1 din nr.OUG 33/2001 " aplicarea prevederilor..art. 33 al. 2 referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă. din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002", iar prin Legea nr. 386/2001 s-a dat un nou cuprins numai al. 3 al articolului 3 din aceeași Ordonanță, prevăzându-se că "pe perioada suspendării aplicării prevederilor legale menționate la alin. 1 și 2 redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999 cu modificările și completările ulterioare, a Ordonanței Guvernului nr. 83, precum și a nr.OUG 237/2000".
Ulterior, suspendarea dreptului subiectiv a fost prelungită succesiv prin Legile de stat pe anii 2000-2005.
În sprijinul acestui punct de vedere au fost invocate dispozițiile Legii nr. 43/2001; 631/2002; 507/2003; 511/2004.
Față de aceste reglementări reclamanții au apreciat că suspendarea în mod repetat și pe durată atât de lungă a unui drept câștigat prin lege constituie o restrângere nelegală și abuzivă a exercițiului acestuia, dreptul câștigat prin lege fiind astfel lipsit de conținut.
Restrângerea exercițiului unui drept, au apreciat reclamanții poate fi dispusă numai dacă se impune în cazurile limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertății cetățenilor.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru.
Pârâții nu au formulat întâmpinare și nu au solicitat probe în combaterea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 15 din 22.01.2007 Tribunalul Bacău Secția Comercială și contencios administrativ și-a declinat competența și a trimis cauza spre competentă soluționare Secției civile a Tribunalului Bacău.
La termenul din data de 11 aprilie 2007 reclamanții au formulat cerere completatoare prin care au precizat că înțeleg să mărească câtimea obiectului cererii de chemare în judecată în sensul că solicită acordarea drepturilor bănești cu titlu de primă de concediu de odihnă, inclusiv pentru anul 2006.
La același termen instanța a ridicat din oficiu excepția prescripției acțiunii pentru perioada ce excede perioadei de 3 ani anteriori introducerii acțiunii.
Prin decizia nr. 9 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosar nr- s-a dispus trimiterea dosarului spre competentă soluționare Secției de Contencios.
Cauza a fost înregistrată sub nr-.
Cu privire la excepția invocată, tribunalul a respins-o având în vedere următoarele:
Dreptul la prima de concediu de odihnă materializat într-un drept bănesc prevăzut în cuprinsul Legii nr. 188/1999 modificată și republicată, a fost suspendat începând cu anul 2001 prin nr.OUG 33/2001 aprobată prin Legea nr. 386/2001. Ulterior, suspendarea dreptului subiectiv a fost prelungită succesiv prin legile de stat pe anii 2002-2006 astfel: Legea nr. 742/2001 - Legea pe 2002 art. 12 al. 4; Legea nr. 631/2002 - Legea pe anul 2003 art. 10 al. 3; Legea nr. 507/2003 - Legea pentru 2004 art. 9 al. 7; Legea nr. 511/2004 - Legea de Stat pe 2005 art. 8 al. 7; Legea nr. 371/2005 - Legea de stat pe anul 2006 art. 5 al. 5.
Suspendarea legală a prevederilor privitoare la acordarea primei de concediu de odihnă intervenită pe anul 2001 a avut ca efect juridic imediat încetarea temporară a exercitării dreptului la prima de concediu de odihnă de către salariați și corelativ încetarea temporară a executării obligației angajaților de a plăti aceste sume.
Suntem în prezența unei suspendări legale a unui drept până la termen care au fost prelungite succesiv și în aceste condiții pentru identitate de rațiune trebuie să existe aceeași soluție ca și în cazul dreptului afectat de un termen suspensiv când se aplică art. 7 al. 3 din Decretul nr. 167/1958 " dacă dreptul este. cu termen suspensiv prescripția începe să curgă de la data când. a expirat termenul".
De altfel, chiar înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în considerentele deciziei nr. XXIII din 12.12.2005 prin care a fost admis recursul în interesul legii, cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 41/1 al. 1 din Legea nr. 50/1996 referitoare la acordarea primei pentru concediu de odihnă " apreciază în mod corect au procedat instanțele care au considerat că dreptul la acțiune pentru calculul și plata primei de concediu s-a născut la data de 1.01.2003 când a încetat orice cauză de suspendare ori de neaplicare a prevederilor art. 41/1 al. 1 din Legea nr. 50/1996 modificată și completată prin nr.OG 83/2000".
Instanța a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că între acesta și reclamanți nu există un raport juridic legal sau convențional de natură să creeze în sarcina acestei autorități obligația de a plăti drepturile bănești în discuție, drepturi ce decurg dintr-un raport de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 25 din Decretul nr. 34/1934 coroborate cu cele ale art. 7 pct. 57 din nr.HG 1574/2003 Ministerul Finanțelor reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor precum și în oricare situații în care acesta participă nemijlocit în nume propriu în raporturi juridice dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.
Având în vedere aceste dispoziții care nu prevăd în sarcina pârâtului Ministerul Finanțelor obligația legală de a plăti drepturile bănești solicitate și având în vedere că Ministerul Finanțelor răspunde doar de elaborarea Proiectului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite și al bugetelor locale cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind Legea finanțelor publice, instanța a apreciat că această calitate revine Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, fiind principalul ordonator de credite.
Prin sentința civilă nr. 543 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, s-a respins excepția prescripției acțiunii invocate din oficiu.
S-a admis, așa cum a fost completată, acțiunea formulată de reclamanții, -a, -, -, -, -, -, -, -, -, -, R, -, -, -, -, numai față de pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate a județului B și s-a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință:
Au fost obligate pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate a județului B să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând primele de concediu pentru perioada 2001-2006, reactualizate cu rata inflației până la data plății efective, pentru fiecare reclamant proporțional cu perioada lucrată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici dobândită în cursul anului 2001 iar dreptul la prima de concediu își are temeiul legal în conținutul art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 " funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat", iar potrivit prevederilor art. 3 al. 1 din nr.OUG 13/2001 " aplicarea prevederilor..art. 33 al. 2 referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă. din Legea nr. 188/1999 privind Statutul uncționarilor publici. se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002", iar prin Legea nr. 386/2001 s-a dat un nou cuprins numai al. 3 al articolului 3 din aceeași rdonanță, prevăzându-se că " pe perioada suspendării aplicării prevederilor legale menționate la alin. 1 și 2 redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999 cu modificările și completările ulterioare, a Ordonanței Guvernului nr. 83, precum și a nr.OUG 237/2000".
Ulterior, suspendarea dreptului subiectiv a fost prelungită succesiv prin legile de stat pe anii 2000-2005.
În sprijinul acestui punct de vedere au fost invocate dispozițiile Legii nr. 743/2001; 631/2002; 507/2003; 511/2004.
Dreptul la prima de concediu de odihnă face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și la protecție socială a muncii așa cum este re glementat de art. 41 din Constituție și ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică așa cum este prevăzut în cuprinsul art. 53 din Constituție.
Așadar, ne aflăm în prezența unei lipsiri abuzive de drepturi iar nu a unei restrângeri normale și constituționale a dreptului la prima de concediu de odihnă fiind atinsă chiar existența dreptului ceea de contravine art. 18 Codul muncii în vigoare la data suspendării, prin care " drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unei tranzacții, unei renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat mpotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în conformitate cu art. 266 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate este instituție publică, autonomă iar potrivit art. 267 casele de asigurări sunt instituții publice cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Se arată că în cauză raportul juridic se stabilește strict între reclamanți și Casa de Asigurări de Sănătate
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii arătând că dispoziția privitoare la prima de concediu a fost suspendată prin legile anuale ale, ceea ce a făcut imposibilă plata acestor sume.
Prin întâmpinare intimații au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate având în vedere că are calitatea de ordonator principal de credite. Se mai arată că recurenta, încă de la sfârșitul anului 2007 a virat la bugetul Casei de Asigurări de Sănătate B sumele necesare plății primelor de vacanță către intimații-reclamanți, bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2007 aprobat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate cuprinzând și sumele aferente primelor de vacanță. Față de acest aspect s-a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului.
Analizând excepția lipsei de interes instanța apreciază că este neîntemeiată. Astfel, recurentei, prin sentința ce face obiectul recursului de față i s-a stabilit obligația de plată, căzând în pretenții. Sentința a fost pronunțată în noiembrie 2007, așa încât împrejurarea că ulterior (în decembrie) s-ar fi virat sumele necesare plății primelor de vacanță nu duce la concluzia că recurenta nu ar avea interes în promovarea căii de atac împotriva unei hotărâri defavorabile, ci dimpotrivă față de hotărârea instanței de fond recurenta are un interes legitim, actual.
Mai mult se reține că virarea sumelor de bani s-a făcut ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor nr.OUG 146/19.12.2007 prin care recurenta avea obligația aplicării ordonanței cu prioritate, din economiile obținute la cheltuielile de personal. Așadar, virarea sumelor de bani s-a făcut în temeiul nr.OUG 146/2007 și nu în temeiul sentinței recurate care de altfel nu este executorie, ținând cont că ne aflăm pe tărâmul contenciosului administrativ, materie în care recursul suspendă executarea.
Cât privește excepția invocată de recurentă ce vizează calitatea procesuală pasivă instanța o găsește întemeiată.
Astfel, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanții intimați sunt funcționari publici ai Casei de Asigurări de Sănătate B, raporturile de serviciu ale acestora realizându-se cu această instituție care este titulara drepturilor și obligațiilor rezultând în raporturile de serviciu cu funcționarii publici conform art. 1, 4 din Legea nr. 188/1999.
Obligația de plată, în cauză, revine Casei de Asigurări de Sănătate B, care potrivit nr.OG 22/2002 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007 în vigoare la 8 mai 2007, are obligația obținerii de fonduri. Faptul că instituția care are raporturi de serviciu cu reclamanții este subordonată recurentei nu conferă legitimare procesuală pasivă acesteia din urmă, având în vedere și dispozițiile art. 267 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora casele de asigurări sunt instituții cu personalitate juridică, cu bugete proprii.
Pentru cele ce preced, instanța va admite recursul, apreciind ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
În consecință, în baza art. 312 Cod procedură civilă va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu recurenta, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei de interes în promovarea recursului.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în B,-, - 19, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 543 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -a, -, -, -, -, -, -, -, -, -, R, -, -, -, -, toți cu domiciliul ales în B,-, cod poștal -, județul B și intimații-pârâți Casa de Asigurări de Sănătate B, cu sediul în B,-, cod poștal - și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu recurenta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2008.
Președinte,
- - Judecători,
- -
- -
Grefier,
- -
Red. /
Red.
Tehnored. 3 ex. 04/04 iulie 2008
Președinte:Cătălin Șerban
Judecători:Cătălin Șerban, Violeta Chiriac, Loredana Albescu
