Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 479/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.479
Ședința publică din data de 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții ,, G,și, toți cu domiciliul ales la Primăria comunei,-, Județul P, împotriva sentinței nr.577 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâțiiCONSILIUL LOCAL AL COMUNEIcu sediul în comuna,-, Județul P șiPRIMARUL COMUNEIcu sediul în com.,-, Județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant personal și intimatul-pârât Consiliul Local al comunei reprezentat de consilier juridic, potrivit împuternicirii depusă la dosar, lipsind recurenții-reclamanți, -, G, și intimatul-pârât Primarul comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant și consilier juridic pentru intimatul-pârât Consiliul Local al comunei, pe rând având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile părților personal și respectiv, prin reprezentant, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii.
Susține recurentul că împreună cu ceilalți reclamanți sunt funcționari publici în cadrul Primăriei comunei și, potrivit Legii 188/1999 privind statutul funcționarului public, au solicitat acordarea unor drepturi salariale, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar primarul, în calitate de ordonator principal de credite, a fost de acord cu cuantumul de 25% pentru fiecare dintre cele două suplimente.
Astfel, instanța de fond în mod greșit nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea reclamanților de acordare a celor două drepturi salariale prevăzute de lege, al căror cuantum fusese anterior analizat și aprobat în principiu de către angajator.
În consecință, solicită admiterea recursului pentru motivele expuse pe larg la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimatul-pârât Consiliul Local al comunei pune aceleași concluzii de admitere a recursului. Depune la dosar concluzii scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, -, G, și, au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al comunei și Primarul comunei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să plătească acestora suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din același salariu, începând cu 1.01.2004, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efective.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții au calitatea de funcționarii publici în cadrul Primăriei, însă nu au beneficiat de suplimentele solicitate, deși acestea sunt prevăzute de Legea 188/1999 art. 29 lit. c și d, devenit ulterior art. 31, aplicarea acestor prevederi a fost suspendată succesiv prin mai multe acte normative până la 01.01.2007, însă instanțele judecătorești au stabilit în cauze similare că suspendarea a fost arbitrară și neconstituțională, iar conform art. 38 și 39 din muncii, un drept câștigat nu poate fi anulat.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Prahova, a pronunțat sentința 577/19.12.2008, prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, reținându-se că sporurile solicitate de reclamanți sunt reglementate de legea funcționarului public, însă aplicarea dispozițiilor art.31 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999, a fost suspendată prin acte normative succesive, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, lăsându-se în seama angajatorului să stabilească aceste cuantumuri, activitatea angajatorilor fiind aceea a organizării legii sau a executării în concret a acesteia, instanța neposedând puterea juridică de a determina întinderea suplimentelor salariale, întrucât s-ar substitui altei puteri în stat.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanții, criticând sentința civilă 577/19.12.2008, solicitându-se admiterea căi de atac, modificarea în tot sau în parte a acestei hotărâri, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
În motivarea recursului s-a arătat că drepturile solicitate sunt prevăzute în mod neechivoc de Legea 188/1999, nu există nicio dispozițiie legală care să le înlăture, textul de lege nu a fost declarat neconstituțional, iar Primarul comunei a fost de acord cu cuantumul de 25% pentru fiecare din cele două suplimente, aceeași poziție a avut-o și Consiliul local prin concluziile scrise depuse la dosar, astfel că, în mod greșit instanța de fond nu s-a pronunța cu privire la solicitarea reclamanților în condițiile în care cuantumul drepturilor salariale fusese aprobat în principiu, iar tergiversarea adoptării unui act normativ care să reglementeze modul de atribuire a acestor drepturi nu este imputabil reclamanților.
Au mai învederat instanței reclamanții că solicitarea lor nu vizează modificarea sau substituirea unor prevederi legale cu norme cuprinse în alte acte normative, ci să aplice legea soluționând un litigiu între subiectele de drept privind existența, întinderea și exercitarea drepturilor legale ale reclamanților, al căror cuantum este stabilit de autoritățile locale.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civ. constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei Primăria, salarizarea recurenților este reglementată de Legea nr.188/1999, cu modificările ulterioare, art. 31 prevede că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acordarea acestora din urmă, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare fiind suspendată succesiv prin OUG nr.92/2004 pentru anii 2004-2005, OG nr.2/2006 pentru anul 2006, OG nr. 6/2007 pentru anul 2007 și până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici, astfel că, suspendarea acestor dispoziții legale împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare, până în prezent, legiuitorul neprevăzând acordarea acestor suplimente și nici cuantumul lor, cum corect a concluzionat și prima instanță.
În situația în care aceste suplimente se acordă funcționarilor publici, încetând cauza de suspendare a dispozițiilor legale ce le reglementează, este necesar ca printr-un act normativ ulterior, să se prevadă modalitatea în care să fie stabilite, respectiv cuantumul acestora, categoriile de funcționari publici beneficiare, astfel de reglementări legale nu există până în prezent, urmând a fi stabilite prin Legea privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare conform art. 31 alin.3 din Legea nr.188/1999.
Astfel, în condițiile în care, în prezent, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare sunt suspendate prin actele normative precizate mai sus, iar modalitatea de calcul a acestora nu este prevăzută de lege, în mod corect, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea recurenților, întrucât, pe cale judecătorească, nu se pot crea norme de salarizare, printr-o astfel de modalitate s-ar încălca atribuțiile puterii legislative, contravenindu-se principiului separării puterilor în stat consacrat de Constituția României, precum și deciziilor Curții Constituționale nr.818 și 820 /2008, potrivit cărora, instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, deciziile Curții Constituționale fiind obligatorii pentru instanțele judecătorești, conform art. 147 alin.4 din Constituția României.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia pârâții au fost de acord cu cele două sporuri în cuantum de câte 25% pentru fiecare, conform rezoluției menționate de Primar pe referatul de solicitare și concluziilor scrise depuse de
Consiliul Local în fața instanței de fond, intimații-pârâții fiind de acord cu admiterea căii de atac, Curtea constată că nu este fondat, acordul părților cu privire la cele două suplimente salariale, nu poate suplini o normă legală prin care legiuitorul să fi stabilit cuantumul celor două drepturi salariale și condițiile concrete în care poate beneficia de acestea, care până în prezent nu a fost elaborată, iar în situația în care cuantificarea celor două suplimente era lăsată la latitudinea angajatorului, trebuia să se prevadă în mod expres acest lucru, ori art. 31 din Legea 188/1999, nu conține nicio dispoziție în acest sens.
Nici motivul de recurs potrivit căruia obiectul litigiului între subiectele de drept privește existența, întinderea și exercitarea drepturilor legale ale reclamanților și nu modificarea, desființarea sau substituirea unor prevederi legale cu norme cuprinse în alte acte normative nu este întemeiat, întrucât legea ce reglementează salarizarea recurenților funcționari publici, nu prevede întinderea drepturilor solicitate, iar exercitarea acestora a fost suspendată succesiv prin actele normative precizate mai sus, suspendare ce operează până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor public, act normativ ce nu a fost încă elaborat, astfel că prin obiectul cauzei cu care au fost investite instanțele se tinde la substituirea unor prevederi legale cu alte acte normative, ceea ce nu s-ar putea realiza decât prin încălcarea principiului separației puterilor în stat.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Prahova, a concluzionat că cele două suplimente prevăzute de art. 31 lit. c și d din Legea 188/1999, nu pot fi acordate reclamanților în condițiile în care nu sunt cuantificate printr-un act normativ, instanța nu se poate substitui altei puteri din stat decât prin încălcarea principiului separației puterilor, sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau temeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civ. să fie respins.
Totodată, instanța de recurs va lua act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții,, G,și, toți cu domiciliul ales la Primăria comunei,-, Județul P, împotriva sentinței nr.577 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâțiiCONSILIUL LOCAL AL COMUNEIcu sediul în comuna,-, Județul P șiPRIMARUL COMUNEIcu sediul în com.,-, Județul
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./31.03.2009
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
