Contestație act administrativ fiscal. Decizia 478/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.478
Ședința publică din data de 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat deAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B,cu sediul în B, sector 6, nr. 34-40,. 4, împotriva Încheierii din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta,cu sediul în com., județul D și pârâteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul D,DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE D,cu sediul în Târgoviște,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta Autoritatea Națională a Vămilor - prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B reprezentată de consilier juridic, conform delegației depusă la dosar și intimata-reclamantă reprezentată de avocat din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind intimatele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin intermediul Serviciului registratură, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimata-reclamantă și precizări cu privire la timbraj din partea recurentei.
Curtea revine asupra măsurii dispuse prin rezoluție referitor la timbraj, luându-se act că recurenta Autoritatea Națională a Vămilor -Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Consilier juridic pentru recurentă și avocat pentru intimata-reclamantă, pe rând având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând cuvântul în susținerea și respectiv, combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile reprezentantului recurentei și cel al intimatei-reclamante, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la 19.11.2008, reclamanta a solicitat anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 6151/30.09.2007 și Deciziei nr. 75/07.11.2008 ale DGFP D, tot prin aceeași cerere solicitând și suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1/01.10.2008, urmare raportului de inspecție fiscală și deciziei mai sus-menționate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererilor, reclamanta a susținut că, prin Raportul de inspecție fiscală nr. 6151/30.09.2007 și Decizia de impunere nr. 1/01.10.2007, s-a stabilit în sarcina acesteia acciza suplimentară de plată în sumă de 12.696 lei, cu motivarea că aceasta nu a calculat corect acciza datorată pentru alcoolul fabricat în instalațiile proprii.
De asemenea, s-a mai arătat că, la emiterea Deciziei nr. 75/07.11.2008, Biroul de soluționare a contestațiilor a prezentat o înșiruire de prevederi legale menționate în Raportul de inspecție ca fiind încălcate, fără să facă vreo analiză sau precizare față de textele legale și documentele prezentate în contestație. Totodată, reclamanta a arătat că nu contestă sumele stabilite de organul de inspecție fiscală pentru perioada 04.04.2008 - 12.04.2008 (acciză suplimentară de 2000 lei și majorări de 192 lei), însă contestă diferențe de sume pentru perioadele 17.09.- 20.09.2007, 17.12. - 27.12.2007, 23.01-03.02.2008, 12.03-20.03.2008, 03.06-06.06.2008; în total, din sumele stabilite suplimentar de plată de către organul de inspecție fiscală de 12.696 lei debit accize și 2379 lei majorări de întârziere, reclamanta a contestat suma de 7511 lei debit accize și 1390 lei majorări de întârziere, totalizând 8901 lei.
Prin Încheierea din 19 ianuarie 21009, Tribunalul Dâmbovițaa dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 1/01.10.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D, pentru plata sumei de 8901 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, atât sumele puse în sarcina reclamantei ca acciză suplimentară și majorări de întârziere, cât și cele de aceeași natură pe care reclamanta le recunoaște ca datorate, contestând diferența de 8901 lei, sunt stabilite prin calcule matematice, în raport de procesele verbale de constatare a timpilor de fabricație, cantitățile de alcool efectiv fabricate și înscrise în registrul de fabricație, cantitățile precizate în notele de constatare întocmite cu ocazia sigilării, procese verbale de control încheiate de organele, documente referitoare la întreruperi ale procesului de fabricație.
De asemenea, s-a mai reținut că există serioase îndoieli asupra cuantumului sumelor stabilite în sarcina reclamantei, care au dus la contestarea lor de către aceasta, sub aspectul corectitudinii calculelor efectuate și al interpretării prevederilor legale fiscale, în raport de documentele prezentate.
A mai reținut instanța de fond că, prin executarea silită a sumelor contestate, în patrimoniul reclamantei s-ar produce un prejudiciu cert și previzibil, ea neavând ca asociație familială fonduri suficiente pentru a-și realiza obiectul de activitate.
Împotriva încheierii din 19.01.2009 a declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii, în sensul anulării suspendării.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a admis cererea, fără ca reclamanta să fi făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, mai ales sub aspectul pericolului iminent, care s-ar produce prin continuarea executării.
Se arată că, tribunalul, în mod nejustificat, a admis cererea de suspendare, motivat de faptul că reclamanta, ca și asociație familială, nu ar deține fonduri suficiente pentru a-și realiza activitatea, cerere nedovedită, atâta vreme cât aceasta a achitat și cauțiunea stabilită de instanță.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, pe calea căreia a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat, cu atât mai mult cu cât, în fața instanței de fond, partea adversă a pus concluzii de admitere a cererii.
Examinând recursul de față, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și raportat la textele de lege incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 14 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond.
Din economia textului citat anterior, rezultă faptul că aprecierea oportunității dispunerii măsurii suspendării este atributul exclusiv al instanței, dar această apreciere este subsumată obligației de a analiza condițiile imperative enumerate de către acest text de lege și care justifică admiterea unei astfel de cereri. Prima condiție este aceea a caracterului bune justificat al cererii, iar cea de a doua, referitoare la scopul suspendării, se referă la necesitatea impusă de prevenirea unei pagube iminente.
În cauza de față, aprecierea instanței de fond, în sensul întrunirii acestor condiții imperative, s-a întemeiat exclusiv pe considerentul că există serioase dubii asupra cuantumului sumelor stabilite în sarcina reclamantei, prin actul contestat, sub aspectul corectitudinii calculelor efectuate și al interpretării prevederilor legale fiscale, în raport de documentele prezentate. Deși nu se referă în mod expres, făcând o astfel de apreciere, instanța de fond s-a referit la caracterul bine justificat al cererii de suspendare. În condițiile în care, această apreciere se bazează, exclusiv, pe susținerile contestatoarei, care a solicitat anularea actului fiscal, iar intimata, pe calea întâmpinării depuse în fașa instanței de fond, contestă aceste susțineri, în lipsa unei probe care implică analiza acestor acte, în cadrul unei lucrări de specialitate, aprecierea exclusiv întemeiată pe susținerile contestatoarei a instanței de fond este greșită.
Pe de altă parte, în ceea ce privește paguba iminentă, prima instanță a considerat că aceasta constă în imposibilitatea contestatoarei AF de a-și realiza obiectul de activitate, din lipsa fondurilor suficiente, ca urmare a executării silite a sumelor contestate; această apreciere este, de asemenea, întemeiată, în mod exclusiv, pe susținerile contestatoarei - intimată în prezentul recurs, aceasta cu atât mai mult, cu cât, și în acest caz, recurenta contestă aceste susțineri, în sensul că executarea respectivelor sume nu ar împiedica continuarea activității de către contestatoare, care nu este o simplă asociație familială, ci un antrepozit fiscal de producere a băuturilor alcoolice. În lipsa unor probe incontestabile, din care să rezulte, în mod cert, cifra de afaceri a asociației contestatoare, în raport cu care, executarea silită a sumelor contestate, datorită cuantumului lor, să facă imposibilă continuarea obiectului de activitate al acesteia din urmă, iar această împrejurare să poată fi apreciată ca o pagubă iminentă, în funcție și de particularitățile acestui obiect de activitate, o astfel de apreciere nu are suport probator în cauza de față.
Simplul fapt al acordului pe care, în fața instanței de fond, intimata-recurentă l-a dat, în sensul admiterii cererii de suspendare, nu este un argument suficient care să poată susține o astfel de soluție, neputând fi apreciată în acest mod, nici împrejurarea achitării de către contestatoarea a cauțiunii, aceasta nefiind o condiție care să conducă, în mod automat și singular, la admiterea cererii de suspendare, ci o condiție prealabilă, a cărei îndeplinire conduce la analizarea de către instanță a cererii de suspendare;per a contrario, neachitarea cauțiunii nu conduce la respingerea cererii de suspendare, ca nefiind îndeplinite condițiile art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, ci la respingerea acesteia ca inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiția prealabilă a achitării cauțiunii.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că instanța de fond, în admiterea cererii de suspendare a executării, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 14 alin.1 din Legea 554/2004, în sensul disp.art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, astfel că, în temeiul acestor texte de lege, coroborate cu disp.art. 312 alin.1 și 2 pr.civilă, va admite recursul, va modifica în tot încheierea recurată, în sensul că, pe fond, va respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată, urmând ca prezentul dosar să fie restituit instanței de fond, pentru continuarea judecății pe fond a contestației.
Având în vedere această soluție, Curtea va dispune și restituirea către intimata AF a cauțiunii în cuantum de 891 lei, consemnată la CEC Bank SA - Sucursala Târgoviște cu recipisa nr. -/1 din 19.01.2009 ( fila 100 dosar fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat deAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALEcu sediul în B, sector 6, nr. 34-40,. 4, împotriva Încheierii din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta cu sediul în com., Județul D și pârâteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Județul D,DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALEcu sediul în Târgoviște,-, Județul
Modifică în tot încheierea recurată, în sensul că, pe fond, respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Dispune restituirea către intimata a cauțiunii în cuantum de 891 lei, consemnată la Bank SA - Sucursala Târgoviște, cu recipisa nr. -/1 din 19.01.2009 (fila 100 dosar fond).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- - - - - -
Grefier,
Red. ART
Tehnored.
2 ex./30.03.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
CĂTRE,
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
- Secția comercială și de contencios administrativ -
Vă restituim alăturat dosarul nr-, care conține 18 file, întrucât, prin decizia nr. 478 din 23.03.2009,s-a admisrecursulformulat deAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE,cu sediul în B, sector 6, nr. 34-40,. 4, împotriva Încheierii din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta cu sediul în com., Județul D și pârâteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D,cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Județul D,DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE D,cu sediul în Târgoviște,-, Județul D,s-a modificat în tot încheierea recurată, în sensul că, pe fond, respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată. Totodată, s-a dispus restituirea către intimata a cauțiunii în cuantum de 891 lei, consemnată la Bank SA - Sucursala Târgoviște, cu recipisa nr. -/1 din 19.01.2009 (fila 100 dosar fond).
Dosare anexe: dosarul dvs. nr-, care conține 121 file.
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
GREFIER,
Red. MA
2 ex./30.03.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
