Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 48/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 48/CA
Ședința publică din data de 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți, și - toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în T,-, -. B,. 14, județul T, împotrivaSentinței civile nr. 1752 din 02 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în T,- Bis, județ T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează recursul este declarat în termenul legal și motivat; se solicită judecata în lipsă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
După rămânerea în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă, în calitate de mandatar al recurenților reclamanți, conform procurii judiciare pe care o depune la dosar, motiv pentru care instanța dispune reapelarea părților din dosar.
La reapelarea cauzei răspunde pentru recurenții reclamanți procurist, în baza procurii judiciare depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
se legitimează cu Carte de identitate seria - nr.- eliberată de Municipiul T la data de 23.02.2005.
Mandatarul recurenților reclamanți apreciază că pentru perioada 01.01.2004 -31.12.2004 acțiunea este prescrisă, solicită admiterea recursului și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în cuantumul precizat în acțiune începând cu 01.06.2006 și până la data pronunțării hotărârii. Întrebată fiind, cu privire la decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, având același obiect cu cererea reclamanților, învederează că nu cunoaște conținutul acesteia.
CURTEA
Asupra recursului în contencios - administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.1918/88/31.07.2009 pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanții -, și au chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, pentru a fi obligată la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
În motivare, reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice T, calitate în care au dreptul pentru activitatea prestată la acordarea sumelor de bani aferente suplimentului postului, în procent de 25% din salariul de bază, și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, suplimente salariale prevăzute de disp.art.31 lit.c si d din nr.188/1999.
Deși art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, nu indică cuantumul niciunui element component al salariului funcționarului public, există cuantificarea altor sporuri, cum ar fi cel de vechime în muncă sau cel pentru complexitatea muncii, care sunt în procent de 25 %.
S-a mai arătat că dreptul funcționarilor publici la plata celor două categorii de suplimente a fost introdus urmare modificării art. 29 din Legea nr. 188/1999, intrat în vigoare la data de 01.01.2004. Cu toate acestea, cele două suplimente nu s-au acordat, plata acestora suspendându-se succesiv până la data de 01.01.2007, astfel: prin art. 44 OUG 92/2004 a fost suspendată plata pentru anul 2005, iar prin art. 48 din OG 2/2006 a fost suspendată plata pentru anul 2006. Deși în anul 2007 suspendarea a încetat, aceste drepturi salariale în continuare nu au fost acordate.
De asemenea, reclamanții au arătat că pentru perioada 2004 - 2006 aceste suplimente nu au fost abrogate, iar la data încetării perioadei de suspendare, aceste dispoziții legale au reintrat în vigoare.
Reclamanții au apreciat că suspendarea acestor drepturi s-a realizat cu încălcarea drepturilor constituționale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece acest drept a fost nu doar restrâns, ci îngrădit, atingând însăși esența dreptului.
In drept, au invocat dispozițiile art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 rep.
Pârâta Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii formulată de reclamanți, ca fiind nefondată.
Prin Sentința civilă nr. 1752 din 02 octombrie 2009 Tribunalul Tulceaa respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată, forma în vigoare începând cu 1 aprilie 2004, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
In perioada 2004 - 2006, dispozițiile cuprinse la literele c) și d) din textul legal menționat au fost suspendate prin acte normative succesive: nr.OUG 92/2004, Legea nr. 76/2005, nr.OUG 2/2006 și Legea nr. 417/2006.
Deși este prevăzut în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime, intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit și cuantumul sporurilor în discuție sau un minim de criterii în baza cărora să poată fi determinate, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit. d) din art. 31 se stabilește în raport cu treapta de salarizare.
In aceste condiții, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în competența Administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii.
In consecință, este atributul exclusiv al Administrației să execute în concret prevederile cuprinse în art. 31 din Legea nr. 188/1999 și care beneficiază de o largă marjă de apreciere din moment ce singurul criteriu impus de legiuitor fiind cel relativ la treapta de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
A stabili la acest moment legalitatea sau nelegalitatea dispozițiilor de suspendare nu este relevant în speță pe de o parte pentru că perioada de suspendare a expirat, iar pe de altă parte, pentru că suspendarea nu a vizat decât plata acestor drepturi salariale și nu existența acestora, ce nu a fost înlăturată, prevederile legale ce reglementau dreptul la cele două tipuri de sporuri producându-și efectele și în continuare.
Insă, în lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul sau procentul celor două suplimente solicitate de reclamantă, instanța nu are competența de a determina ea însăși întinderea drepturilor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituția României.
Prin urmare, funcționarii publici, înainte de a solicita plata respectivelor suplimente, ar trebui să acționeze în sensul determinării Administrației să-și îndeplinească atribuțiile de stabilire a cuantumului sau procentului sporurilor, după ce a rămas în pasivitate o atât de îndelungată perioadă de timp, profitând de faptul că s-a dispus suspendarea temporară a plăților acestora.
Este lipsit de eficiență ca, la acest moment, să se dispună plata celor două sporuri salariale, în mod generic, întrucât, ulterior, în condițiile în care Administrația persistă într-o atare atitudine de pasivitate, o hotărâre pronunțată în sensul arătat ar fi imposibil de executat, în lipsa unor minime criterii de determinare, după cum s-a arătat.
Chiar dacă se verifică o situație discriminatorie în raport cu alți funcționari publici ce au obținut hotărâri judecătorești prin care s-au admis acțiunile, o atare discriminare este doar aparentă întrucât, așa cum s-a învederat, acele hotărâri nu pot fi puse în executare pentru că nu se poate determina modul de plată.
In măsura în care intervine Administrația și în îndeplinirea atribuțiilor sale, precizează modul de calcul al sporurilor respective, iar instituția pârâtă persistă în refuzul de plată al sumelor la care reclamanta și ceilalți funcționari publici au dreptul, nimic nu o împiedică pe reclamantă să promoveze o altă acțiune, fără a intra în discuție o autoritate de lucru judecat.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs reclamanții -, și, prin care au criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală.
În motivare, susține că instanța de fond nu a analizat pe deplin fondul cauzei și a încălcat flagrant principiile de egalitate la câștigarea unui drept aprobat de lege și discriminează reclamanții în raport cu ceilalți funcționari publici ce au câștigat aceste drepturi în instanțele de judecată naționale și nu au respectat cerințele Uniunii Europene de aplicare unitară a practicilor judecătorești.
este hotărârea instanței de fond cu atât mai mult cu cât aceeași acțiune are soluții diferite date de Tribunalul Tulcea, sens în care face referire la acțiunea formulată de alți reclamanți, tot funcționari publici ai T, acțiune admisă prin Sentința civilă nr. 1393/15.07.2009.
Întrucât mărimea procentului nu a fost menționată în legislație, cuantumul a fost stabilit prin similitudine cu sporul pentru complexitatea muncii - 25% aplicat la salariul de bază brut (art.18 din Legea nr.672/2002privind auditul public intern) și sporul pentru complexitatea muncii - 25% pentru controlul financiar preventiv propriu (art.9 alin.7 din nr.OG 119/1999), prin acțiune solicitându-se plata acestor drepturi și nu stabilirea procentului de către instanță.
Dreptul funcționarului public la plata celor două categorii de suplimente, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a fost statuat ca urmare a modificării art. 29 din Legea nr. 188/1999, prin Legea nr.251/2006 și nr.OG 6/2007.
Prin legi succesive au fost suspendate în mod nelegal, în perioada 2004 - 2006, drepturile privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fapt ce contravine disp. art.11 și 20 din Constituția României precum și art.1 din Primul Protocol adițional.
În continuare recurenții fac trimitere la dispozițiile art. 11 și 20 din Constituție, art. 1 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 1 din Protocolul Adițional 1 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale,
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 Cod de procedură civilă, dispozițiile Legii nr. 188/1999, Constituția României, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților cetățenești.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.și în raport de interpretarea dată de instanța supremă dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prin Decizia nr.20 din 21 septembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Având în vedere că, potrivit art.329 alin.3 Cod de procedură civilă, decizia pronunțată de instanța supremă este obligatorie, iar soluția instanței de fond este în acord cu această interpretare, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursuldeclarat de recurenții reclamanți, și - toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în T,-, -. B,. 14, județul T, împotrivaSentinței civile nr. 1752 din 02 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în T,- Bis, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud. fond:
tehnoredactat dec.jud.-- -
2 ex./23.02.2010
03 Februarie 2010
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
