Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 49/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 49/CA
Ședința publică din data de 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
S-a luat în examinarea recursul în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant SINDICATUL FINANȚE SED -în numele funcționarilor publici, ta, A, -, -, -, - a, -, a, -, a, (), I Lucretia, a, a, -, -, -, -, - a, -, LacraN., C G, -, -, -, Lenti, Dohar, -, a, -, -, a, -, Fales, -, a, -, a, -, VB.e, G, a, scu, Fanilia, G, --, (), a, G, a, -, I, -, - -, -, -, escu, escu, -, -, -, -, Constanta, --, Aifel, -, a, G, I, -, a, Asel, nu, Carla-, Patru, Peteu, - a, G, -, -, -, R, Salim, -, a, -, a, Lucretia, -, - (CNP -), - (CNP -), G, G, a, Unitu, -, Bilent, Vina (), -, -, -, cu sediul în C, str. - nr.18, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 389/14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C, str. - nr.18, județ C, vând ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședință publică răspunde pentru recurentul reclamant avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii de citare, stadiul procesual.
Pentru recurentul reclamant, apărătorul ales arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat, solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurentul reclamant, av. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata drepturilor de natură salarială reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază, în conformitate cu dispozițiile art. 31 lit.c și d din Legea nr. 188/1999 republicată, începând cu data de 01.01.2004, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății. Întrebat fiind, învederează că nu este în măsură să refere asupra Deciziei nr.20/21.09.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin motivele de recurs a expus pe larg criticile aduse hotărârii pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.10515/118/20.11.2008 pe rolul Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ si fiscal, reclamantul Sindicatul FinanȚe "SED " ConstanȚa, în numele membrilor, ta, A, -, -, -, - a, -, a, -, aboboc, (), I Lucretia, a, a, -, -, -, -, - a, -, LacraN., C G, -, -, -, Lenti, Dohar, -, a, -, -, a, -, Fales, -, a, -, a, -, VB.e, G, a, scu, Fanilia, G, --, (), a, G, a, -, I, -, - -, -, -, escu, escu, -, -, -, -, Constanta, --, Aifel, -, a, G, I, -, a, Asel, nu, Carla-, Patru, Peteu, - a, G, -, -, -, R, Salim, -, a, -, a, Lucretia, -, - (Cnp - -), - (Cnp - -), G, G, a, Unitu, -, Bilent, Vina (), -, -, -, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, a solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor de natură salarială reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază, și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, conform dispozițiilor art.31 alin.1 lit.c și d din nr.188/1999, republicată, începând cu data de 01.01.2004, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C, calitate în care au dreptul pentru activitatea prestată la acordarea sumelor de bani aferente suplimentului postului, în procent de 25% din salariul de bază, și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, suplimente salariale prevăzute de disp.art.31 lit.c si d din nr.188/1999.
Au mai susținut că prevederile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 rep. au fost suspendate succesiv, până la data de 31.12.2006, prin art.44 din OUG nr.92/2004 și prin art.48 din OG nr.2/2006. Reclamanții au apreciat că suspendarea acestor drepturi s-a realizat cu încălcarea drepturilor constituționale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece acest drept a fost nu doar restrâns, ci îngrădit, atingând însăși esența dreptului.
Reclamanții au invocat prevederile art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, susținând că dreptul acestora la sporurile salariale solicitate este un "bun", în sensul art.1 din Protocol.
În drept au fost invocate disp.art.31 alin.1 lit.c si din Legea nr.188/1999 republ.
Pârâta Direcția Generala a Finanțelor Publice Constanta, legal citată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, solicitându-se totodată a se lua act că drepturile salariale solicitate de reclamanți au fost suspendate in perioada 2006-2008, iar în prezent salarizarea acestora este reglementată în conformitate cu dispozițiile OG nr.6/2007. A susținut pârâta că procentajul solicitat de reclamanți pentru suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu are un temei legal, stabilirea valorilor, cu raportare la salariul de bază, nefiind atributul instanțelor de judecată, iar debitul solicitat nu are un caracter cert, lichid și exigibil, iar acest drept de creanță nu reprezintă un bun în sensul art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Prin Sentința civilă nr.389/14 aprilie 2009 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că art.31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, în forma legii astfel cum a fost republicată în anul 2007, prevede că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului, iar prin alineatul 3 al aceluiași text normativ se dispune că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
În perioada 2004 - 2006, dispozițiile cuprinse la literele c) și d) din textul legal menționat au fost suspendate prin acte normative succesive: nr.OUG92/2004, Legea nr.76/2005, nr.OUG2/2006 și Legea nr.417/2006.
Conform Legii nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, "Art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007."
Prin rt. 3 din nr.OG6/2007 - privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, se prevede că "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
În aplicarea dispozițiilor art.29 (actual 31) din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici. Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza câr și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din nr.188/1999.
În condițiile în care, până în prezent, nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Dacă s-ar accepta ipoteza contrară, în sensul că instanța ar putea cuantifica sporurile menționate, aceasta ar echivala cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, prevăzut de art.1 al. 4 din Constituția României.
Instanța a apreciat că nu pot fi reținute susținerile reclamanților privind faptul că drepturile solicitate constituie un "bun" in sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care, instanța europeană a decis în jurisprudența sa că, atât timp cât acțiunile reclamanților se află "pendinte" pe rolul instanțelor interne, acestea nu fac să se nască niciun drept de creanță, ci numai eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe. Astfel, s-a stabilit cu valoare de principiu că o creanță nu poate fi considerată "bun" în sensul art.1 din Protocolul nr.1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat (decizia din 18.10.2002, - si alții contra Spaniei).
Creanța invocată de către reclamanți, nefiind constatată printr-o hotărâre irevocabilă, nu beneficiază de protecția art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
In baza acestor considerente, instanța, cu raportare și la dispozițiile art.109 din Legea nr.188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare și art.1 din Legea nr.554/2004 republicată, apreciind că reclamanții nu au făcut dovada că drepturile solicitate constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei, a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul SINDICATUL FINANȚE SED C -în numele funcționarilor publici, care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, Legea nr.188/1999, art.20 din Legea nr.554/2004.
A susținut recurentul că dreptul funcționarului public la plata celor două categorii de suplimente a fost statuat ca urmare a modificării art. 29 din Legea nr.188/1999 - forma inițială - prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în executarea demnităților publice, a funcționarilor publici și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. În acest sens, la art. XXV din Legea nr.161/2003 a fost stabilită ca dată a intrării în vigoare a dispozițiilor art.29 alin.(1) din Legea nr.188/1999 cu modificările și completările ulterioare, data de 01.01.2004.
Aplicarea dispozițiilor legale referitoare la drepturile salariale în discuție prevăzute a fi acordate funcționarilor publici prin dispozițiile legii cadru în materie a fost suspendată, în mod succesiv și nelegal, până la data de 01.01.2007, prin OUG nr.92/2004.
Considerente pentru care apreciază că solicitarea reclamanților de obligare a intimatei - pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice C la plata celor două suplimente legale se întemeiază pe norme de drept constituțional, pe norme de dreptul muncii, precum și pe jurisdicția drepturilor omului.
Deși dreptul de a încasa aceste suplimente a fost suspendat pentru perioada 2004-2007, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu stingerea acestuia, ci are ca efect imposibilitatea temporară a realizării lui, astfel încât suspendarea nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, ceea ce ar însemna însăși înlăturarea dreptului.
Cum motivele de suspendare au încetat, fără a interveni legislativ asupra normelor care prevedeau expres acordarea suplimentelor salariale și întrucât nici până la această dată autoritatea pârâtă nu a procedat la achitarea sumelor ce li se cuvin în temeiul prevederilor art.31(29) alin.(1) lit.c și d din Legea nr.188/1999, consideră această "omisiune" vădit nelegală și abuzivă.
A mai susținut recurentul că motivarea soluției pronunțate de instanța de fond se întemeiază în esență pe lipsa cadrului juridic de natură să reglementeze cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului gradului. Deși soluția instanței de fond reprezintă o recunoaștere implicită a legalității demersului reclamanților cu privire la acordarea celor două suplimente salariale legale, ezită să se pronunțe cu privire la cuantumul acestora, motivat de lipsa bazei legale și invocând Decizia Curții Constituționale nr.820/2008.
A motivat recurentul că atât suplimentul corespunzător postului, cât și cel corespunzător treptei de salarizare reprezintă componente intrinseci ale salariului, nefiind drepturi salariale suplimentare, adaosuri, bonus-uri, recompense sau gratificații, asupra cărora se poate decide în mod unilateral, ca elemente accesorii și variabile ce se acordă în funcție de performanțele individuale.
De asemenea, în ipoteza în care s-ar fi apreciat prin textul de lege natura suplimentară a drepturilor deduse judecății, acestea ar fi fost reglementate în mod distinct, fie prin intermediul aceluiași act normativ, fie separat, așa cum, cu titlu de exemplu, este cazul salariului de merit, sporul acordat pentru efectuarea orelor suplimentare sau al primelor.
Din punct de vedere juridic, prestarea muncii și salarizarea acesteia sunt obligații principale ce rezultă pentru salariat și, respectiv, pentru angajator, din existența raportului de serviciu.
În ceea ce privește lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al pretențiilor reclamanților, recurentul a arătat că suplimentele corespunzătoare postului, respectiv treptei de salarizare fac parte integrantă din salariul funcționarului public, ceea ce implică cuprinderea lor în categoria cheltuielilor de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli în anul bugetar, conform dispozițiilor legii bugetului de stat.
În consecință, caracterul cert, lichid și exigibil este dat tocmai de obligativitatea angajatorului de a le prevedea în bugetul anual, culpa intimatei pârâte prin omiterea inserării acestor cheltuieli bugetare nefiindu-le opozabilă reclamanților.
Mai mult, se susține, existența sau inexistența resurselor financiare bugetare nu poate avea o influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale prevăzute de actele normative, ci numai asupra modului de executare a unei hotărâri judecătorești având ca obiect plata.
În drept au fost invocate dispozițiile art.20 din Legea nr.554/2004, disp. art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, dispozițiile Legii nr.188/1999, dispozițiile Legii nr.53/2003 cu modificările și completările ulterioare, Constituția României, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților cetățenești.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate și în raport de interpretarea dată de instanța supremă dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod de procedură civilă, respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, Curtea constată că soluția instanței de fond este argumentată în fapt și în drept, fiind analizată fiecare apărare invocată atât de către reclamanți cât și de pârâtă.
De asemenea, toate celelalte critici aduse hotărârii, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă sunt nefondate.
Prin Decizia nr.20 din 21 septembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Având în vedere că, potrivit art.329 alin.3 Cod de procedură civilă, decizia pronunțată de instanța supremă este obligatorie, iar soluția instanței de fond este în acord cu această interpretare, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursulformulat de recurentul reclamant SINDICATUL FINANȚE SED -în numele funcționarilor publici, ta, A, -, -, -, - a, -, a, -, a, (), I Lucretia, a, a, -, -, -, -, - a, -, LacraN., C G, -, -, -, Lenti, Dohar, -, a, -, -, a, -, Fales, -, a, -, a, -, VB.e, G, a, scu, Fanilia, G, --, (), a, G, a, -, I, -, - -, -, -, escu, escu, -, -, -, -, Constanta, --, Aifel, -, a, G, I, -, a, Asel, nu, Carla-, Patru, Peteu, - a, G, -, -, -, R, Salim, -, a, -, a, Lucretia, -, - (CNP -), - (CNP -), G, G, a, Unitu, -, Bilent, Vina (), -, -, -, cu sediul în C, str. - nr.18, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 389/14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C, str. - nr.18, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.-fond
Red.dec.jud.
2 ex./16.02.2010
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
