Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 480/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.480
Ședința publică din data de 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta COMUNA - prin Primar, cu sediul în com., Județul D, împotriva sentinței nr.39 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, toți cu domiciliul ales în Târgoviște, nr. 1-3, Județul D, SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ - în numele și pentru membrii de cu sediul în Târgoviște,--3, Județul D și pârâtul CONSILIUL LOCAL cu sediul în comuna, Județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-pârâtă Comuna -prin Primar, intimații-reclamanți, Sindicatul din Administrația Publică Locală Târgoviște și intimatul-pârât Consiliul Local.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, rectifică conceptul de citare, în sensul că, în cauză, recurentă este pârâta Comuna - prin Primar, de asemenea, față de împrejurarea că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamantul Sindicatul din Administrația Publică Locală, în numele și pentru membrii de și anume:, G, au chemat în judecată pârâții Comuna și Consiliul Local, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% și suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 și până la pronunțarea hotărârii, precum și pentru viitor până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizarea acestor sume cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective.
Prin sentința nr.39 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte cererea formulată de reclamantul Sindicatul din Administrația Publică Locală, în numele și pentru membrii de:, G, obligând pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 2005-2008 și pentru viitor, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantii sunt funcționari publici și că, prin drepturile de salarizare, acestia nu au beneficiat de suplimentul postului și de suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare. În drept, aceste suplimente fac parte integrantă din salariul la care au dreptul funcționarii publici, așa cum reiese din dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999 republicată, care prevăd că, entru p. activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, salarizarea funcționarilor publici făcându-se în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
A mai reținut tribunalul că, n perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006. Efectele actelor normative de suspendare au încetat la termenele prevazute în cuprinsul lor și de la acea dată s-a putut relua exercitiul dreptului dobândit, respectiv dreptul la plata suplimentelor solicitate prin prezenta acțiune.
Potrivit art. 1 al.3 din si art. 53 al.1 din Constituție, drepturile cetățenilor sunt garantate, iar suspendarea actelor normative generatoare de drepturi, care implicit duce la o restrangere a exercițiului acestor drepturi, poate fi dispusă numai în cazuri speciale și numai dacă se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sănătații ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Aceste condiții nu au existat, astfel încât restrangerea drepturilor nu se justifică, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive.
Imprejurarea de a suspenda prin acte normative succesive pe o durată de mai mulți ani o normă care recunoaște existenta unui drept patrimonial nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent pentru că aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept.
Dreptul la suplimentul postului și de suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare este un drept recunoscut de lege, iar suspendarea anuală a acestui drept nu înseamnă desființarea lui, dreptul existând și în prezent,cu atât mai mult cu cât, în prezent, acesta nu mai este suspendat și nici nu a fost desființat.
Tribunalul a reținut că cererea reclamanților este întemeiată, întrucât suspendarea aplicării unei norme juridice, privită ca un element legislativ, este temporară și la data expirării termenului suspendarii, dreptul devine sau, dupa caz, redevine plenar. În conformitate cu disp.art.64 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativă, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior, prevăzându-se în mod expres data la care se produce suspendarea și durata ei. Prevederile alin.2 al articolului sus-mentionat relevă faptul că, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare, iar angajatorul nu și-a executat voluntar obligația de a plăti aceste elemente ce fac parte în mod direct din salariul reclamanților invocand suspendarea prevederilor legale privind plata acestora.
De asemenea, s-a mai reținut că reclamanții având calitatea de funcționari publici sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și din actul normativ citat. Reclamanții așa cum recunoaște pârâta nu au primit până în prezent de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
A concluzionat instanța de fond că, potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea dreptului și al libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului, astfel că dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță, reprezentând un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional 1 la convenția menționată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Comuna -prin Primar, criticând sentința pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanța de fond nu a ținut seama că aplicarea art. 31 din Legea nr.188/1999 a fost suspendată succesiv, iar potrivit OUG nr.1/2009 drepturile salariale ale funcționarilor publici solicitate anterior datei de 1.01.2009 se au în vedere și până la data de 31.03.2009.
Un alt motiv de recurs este acela că în cazul de față nu s-a îndeplinit procedura prealabilă în vederea acordării drepturilor salariale.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în vigoare și examinând cauza sub toate aspectele potrivit art. 3041Cod pr.civilă, va admite recursul pentru consuiderentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Aceștia beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Legea respectivă reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007 și prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legătura sa cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Analizând actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală, cele speciale având prioritate.
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Totodată, în baza textelor constituționale, Parlamentul și prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective, neputând, prin urmare, să stabilească cuantumul drepturilor solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta COMUNA - prin Primar, cu sediul în com., Județul, împotriva sentinței nr.39 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, toți cu domiciliul ales în Târgoviște, nr. 1-3, Județul D,SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ- în numele și pentru membrii de cu sediul în Târgoviște,--3, Județul D și pârâtulCONSILIUL LOCALcu sediul în comuna, Județul
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.04.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
