Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 481/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.481
Ședința publică din data de 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ P, cu sediul în P, Str. -, nr. 1, județul P, împotriva sentinței nr.537 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantulSINDICATUL LIBER DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI- prin reprezentant, cu sediul în Câmpina,-, județul
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei, potrivit chitanței nr. - din 23.02.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant Sindicatul Liber din cadrul Primăriei municipiului Câmpina reprezentat de consilier juridic, potrivit delegației nr.45 din 23.03.2009 depusă la dosar, lipsind recurenta-reclamantă Direcția de Muncă și Protecție Socială
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin intermediul Serviciului registratură, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de pârâtă, actul adițional la contractul/acord colectiv de muncă nr. 19877/06.10.2006 și concluzii scrise formulate de recurenta-pârâtă.
Reprezentanta intimatului-reclamant depune la dosar actul adițional nr. 19877/06.10.2006, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 pr.civilă, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic, pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul Sindicatul Liber din cadrul Primăriei municipiului Câmpina a solicitat ca, în contradictoriu cu Direcția de Muncă și Protecție Socială P, să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea privind înregistrarea Actului adițional nr. 19401/15.09.2008 la contractul /acord colectiv de muncă nr. 19877/6.10.2006, obligarea paratei să înregistreze actul adițional menționat și să se constate că actul în cauză a fost înregistrat în data de 26.09.2008, sub nr. 26073/26.09.2008.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, prin HCL nr. 113/2004, a fost aprobat contractul / acord colectiv de muncă nr. 16481/2004 încheiat la nivelul Consiliului Local Câmpina, înregistrat la sub nr. 14873/14.10.2004, iar după expirarea acestui contract s-a încheiat un nou contract, în aceleași condiții ca și primul, înregistrat sub nr. 19877/6.10.2006, având durata de 2 ani.
Mai arată reclamanta că, rin p. Actul adițional nr. 19401/15.09.2008 la contractul /acord colectiv de muncă nr. 19877/6.10.2006, s-a prelungit doar termenul cu încă o perioada de 2 ani, respectiv până la 9.10.2010. Actul adițional a fost trimis la P cu adresa nr. 225/26.09.2008 și înregistrat la pârâtă sub nr. 26073/26.09.2008.
Cu adresa nr. 2673/29.09.2008, pârâta a restituit actul adițional, refuzând înregistrarea, întrucât a apreciat în mod eronat faptul că acordul colectiv și contractul colectiv sunt noțiuni diferite, cu condiții de valabilitate diferite, reclamanta considerând ca fiind neîntemeiat refuzul pârâtei de a înregistra actul, întrucât dispozițiile Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă se referă și la salariații instituțiilor bugetare, atât contractul colectiv de muncă, cât si acordul colectiv de muncă reprezintă, în esență, o convenție, astfel încât nu poate fi reținută încercarea pârâtei de a distinge între cele două categorii de convenții.
Prin întâmpinarea formulată, Direcția de Muncă și Socială a arătat că, în prezența unui vid legislativ, cu privire la procedura de încheiere a acordurilor colective, Paa cceptat încheierea unor, contracte /acord colectiv de muncă ", noțiune care nu se găsește în niciun act normativ. Odată cu expirarea contractului /acord colectiv de muncă, acesta nu mai poate fi prelungit.
S-a mai arătat de către pârâtă că DMIS P nu refuză înregistrarea contractelor colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare, ci refuză înregistrarea acordurilor colective, care, potrivit art. 27 alin. 3 din HG nr. 833/2007, se depun la Comisia paritară.
Prin sentința nr. 537 din 02.12.2008, Tribunalul Prahovaa admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber din cadrul Primăriei municipiului Câmpina, a constatat refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea de înregistrare a actului adițional nr. 19401/15.09.2008 la contractul colectiv de muncă nr. 19877/6.10.2006, fiind obligată pârâta să înregistreze actul adițional nr. 19401/15.09.2008; totodată s-a respins, ca neîntemeiat, capatul de cerere privind constatarea înregistrarii actului adițional la data de 26.09.2008 sub nr. 26073.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin actul adițional la contractul /acord colectiv de muncă nr. 19877/6.10.2006, încheiat între Municipiul Câmpina și funcționarii publici din cadrul Primăriei municipiului Câmpina, s-a căzut de comun acord referitor la prelungirea pe o perioada de 2 ani a contractului colectiv de muncă nr. 19877/6.10.2006, celelalte prevederi rămânând neschimbate.
Tribunalul a mai reținut că, în mod greșit, Par efuzat înregistrarea Actului adițional nr. 19401/15.09.2008 la Contractul Colectiv de Muncă nr. 19877/6.10.2006, cu motivația că acordul colectiv și contractul colectiv ar fi noțiuni diferite cu condiții de valabilitate diferite, întrucât, atât contractul de muncă, cât și acordul colectiv de muncă reprezintă, în esență, o convenție încheiată intre părți, având ca obiect promovarea unor relații de muncă echitabile de natură să asigure protecția socială a salariaților, desfășurarea corespunzătoare a activității instituției și eliminarea conflictelor de muncă și preîntâmpinarea grevelor.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială P, susținând că instanța de fond, în mod greșit, a interpretat actul juridic dedus judecății, întrucât, încheierea contractelor colective de muncă este reglementată de Legea nr.130/1996 republicată, privind contractul colectiv de muncă, iar încheierea acordurilor colective este reglementată de HG nr.833/2007, privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, reglementări care sunt diferite, având izvoarele de drept diferite, respectiv, contractele colective de muncă întră sub incidența Codului muncii, iar acordurile colective, sub cea a Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, în speță, contractul/ acordul colectiv de muncă nr.19877/06.10.2006, a cărei prelungire se solicită, a fost înregistrat la P înainte de a fi reglementat modul de încheiere a acordurilor colective.
Se mai arată că, potrivit art. 29 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, instanța de judecată poate cenzura refuzul înregistrării contractelor colective de muncă, dar nu a acordurilor colective.
La data de 13.03.2009, a formulat întâmpinare intimatul-reclamant Sindicatul Liber din cadrul Primăriei municipiului Câmpina, prin care se solicită respingerea recursului, ca nefondat.
În motivarea acesteia, se arată că susținerea de la fond și reiterată în recurs, în sensul că acordul colectiv de muncă și contractul colectiv de muncă ar fi noțiuni diferite, cu condiții de valabilitate diferite, este total eronată, întrucât, așa cum a reținut și instanța de fond, acestea reprezintă o convenție încheiată între părți, având ca obiect promovarea unor relații de muncă echitabile, de natură să asigure protecția socială a salariaților, desfășurarea corespunzătoare a activității instituției, eliminarea conflictelor de muncă și preîntâmpinarea grevelor și, având în vedere că de la data înregistrării contractului/acordului colectiv de muncă, respectiv septembrie 2006 și până în prezent, nu a intervenit nicio modificare în legislația în materie, interpretarea dispozițiilor Legii nr.130/1996 și ale nr.833/2007 este vădit eronată și tendențioasă.
Examinând recursul de față, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și raportat la textele de lege incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
În materia raporturilor de muncă, încheierea contractelor colective de muncă este reglementată de Legea nr. 130/1996, republicată, care reprezintă norma de drept comun, în cazul acestor contracte colective. În ceea ce privește acordurile colective, sediul materiei în reprezintă HG nr. 833/2007, privind normele de organizare și funcționare a Comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, potrivit dispozițiilor căreia, astfel de acorduri se depun la Comisia paritară, în cazul acelora care privesc funcționarii publici.
Chiar dacă, așa cum susține intimata, atâta în cazul contractului colectiv de muncă, cât și al acordului colectiv suntem în prezența unei convenții, acest argument nu este suficient pentru a aprecia că încheierea, modificarea și înregistrarea lor se subsumează acelorași dispoziții legale, cu atât mai mult, cu cât, părțile acestor convenții sunt diferite. În timp ce în cazul contractului colectiv de muncă, una din părți este în mod obligatoriu personalul contractual încadrat pe baza unui contract individual de muncă, în situația acordului colectiv, una din părți este personal încadrat pe baza raportului de serviciu, respectiv funcționarii publici, iar temeiul legal, în primul caz, sunt normele Codului muncii și ale Legii 130/1996, iar în cea de a doua situație, a acordului colectiv, art. 72 din Legea 188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor publici și HG 833/2007, privind Normele de organizare și funcționare a Comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective. Este cu atât mai semnificativ faptul că, în acest al doilea caz, actul normativ citat cel din urmă nu prevede posibilitatea prelungirii acordului colectiv peste durata pentru care a fost încheiat, existând și alte condiții care caracterizează, exclusiv, acest tip de convenție, neaplicabil în cazul contractului colectiv de muncă, un exemplu fiind acela al art. 26 din HG 833/2007, potrivit căruia, acordurile colective se încheie după aprobarea bugetului autorității sau instituției publice, pe o perioadă determinată, de regulă, corespunzătoare exercițiului bugetar. Ca urmare, existând această limitare temporală, acordurile colective nu pot fi prelungite prin acte adiționale, lucru permis în cazul contractelor colective de muncă.
Este fondată și susținerea recurentei, potrivit căreia, din momentul în care, modul de încheierea a acordului colectiv a fost reglementat printr-un act normativ special, care nu permite posibilitatea prelungirii acestuia, extrapolarea și asupra a acestei situații a dispozițiilor din materia contractului colectiv de muncă nu poate fi permisă.
De asemenea, nu poate fi omis nici faptul că, potrivit art. 29 din Legea 130/1996, instanța de judecată poate cenzura refuzul înregistrării contractelor colective de muncă, neexistând o dispoziție expresă care să permită această cenzură și în materia acordurilor colective.
În considerarea acestor argumente, simplul fapt al caracterului de convenție, atât al contractului colectiv, cât și a acordului colectiv de muncă, precum și a scopului comun de promovare a unor relații de muncă echitabile de natură să asigure protecția socială a salariaților, nu susține aprecierea eronată a instanței, în sensul refuzului nejustificat al recurentei de înregistrare al respectivului acord, câtă vreme, așa cum am arătat, cele două materii sunt subsumate unor dispoziții legale diferite.
În consecință, reținând că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a textelor de lege mai sus citate, în sensul disp. art. 304 pct.9 pr.civilă, în temeiul acestui text de lege, coroborat cu art. 312 alin.1 și 3 pr.civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că, pe fond, va respinge și capetele de cerere referitoare la constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea de înregistrare a Actului adițional nr. 19401/15.09.2008, respectiv la obligarea pârâtei de înregistrare a acestui act; modificând în parte hotărâre, instanța de control judiciar va menține, ca legale și temeinice, celelalte dispoziții ale acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtaDIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂcu sediul în P, Str. -, nr. 1, Județul P, împotriva sentinței nr.537 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantulSINDICATUL LIBER DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUIprin reprezentant cu sediul în Câmpina,-, Județul
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că pe fond respinge și capetele de cerere referitoare la constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea de înregistrare a actului adițional nr.19401/15.09.2008, respectiv la obligarea pârâtei de înregistrare a acestui act adițional.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- - - - - -
Grefier,
Red. ART
Tehnored.
2 ex./30.03.2009
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
