Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 482/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NUMĂRUL 482
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâtele INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI G cu sediul în G,-, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE (IGPR) cu sediul în B,--6, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, sect. 5str., nr. 17, MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B, nr. 1, împotriva sentinței numărul 589/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul, lipsă fiind reprezentanții recurentelor INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI G, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE (IGPR), MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, ai intimatelor CASA DE PENSII SI ASIGURĂRI SOCIALE A, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Intimatul nu mai are alte cereri de formulat consideră cauza în stare de judecată.
Curtea având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Intimatul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, depune notă de concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții A, G, Casa de Pensii din cadrul, următoarele:
Obligarea primelor trei pârâte să-i plătească cu titlu de despăgubiri drepturile salariale neacordate reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar pentru perioada 11.04.2005 - 30.11.2006 actualizate cu indicele de inflație.
În cazul când nu este posibilă actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflație a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente despăgubirilor solicitate.
A mai solicitat obligarea Casei de Pensii la recalcularea pensiei incluzând în aceasta si sporul de 30% cât si obligarea să vireze către a fondurilor bănești necesare acordării despăgubirilor.
În motivarea cererii, reclamantul a precizat că a lucrat în cadrul G- în cadrul Serviciului de Ordine Publică și Poliția Municipiului T - Biroul de Poliție Rurală, desemnat ca organ de cercetare al politiei județene prin ordin al Ministrului de Interne cu avizul Procurorului General de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, în baza art. 201 alin. 3.pr.penală si art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004.
În conformitate cu prevederile art. 28 din OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările si completările ulterioare, polițiștii detașați la DNA primesc un spor de 30% din salariu de bază lunar. Acest spor a fost prevăzut de lege si pentru procurorii DNA sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție.
În cazul polițiștilor detașați la DNA sporul a fost menținut la nivelul de 30% după intrarea în vigoare a OUG nr. 24/2004 privind creșterea transparentei în exercitarea demnităților publice si a funcțiilor publice, precum si intensificarea măsurilor de prevenire si combatere a corupției.
În perioada cât a activat ca organ de cercetare, nu a beneficiat de sporul de 30% prevăzut de actele normative menționate, deoarece nu a fost printre cei detașați la DNA. Actele normative prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30% anumitor categorii de polițiști de politie judiciară conțin proceduri discriminatorii cu privire la salarizarea sa, care contravin OUG nr. 137/2000, privind prevenirea si combaterea tuturor formelor de discriminare.
Într-un caz asemănător, prin Hotărârea nr. 185/22 07 2005 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existenta unei discriminări directă, în sensul art. 2 alin. 1 din OUG nr. 137/2000, în ceea ce privește acordarea acestor sporuri salariale de 30-40% numai anumitor categorii de magistrați.
Acordarea sporului de 30% pentru polițiștii de politie judiciară detașați la DNA a fost motivată de necesitatea de a asigura incoruptibilitatea acestora. În ceea ce-l privește, sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. e, pct. i si art. 2 alin. 1 din OUG nr. 137/2000, aprobată si modificată prin Legea nr. 48/2002, în prezent modificată prin Legea nr. 324/2006 în sensul că a fost supus unei discriminări constând într-o deosebire sau preferință, pe baza unui criteriu care are ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate a dreptului său economic, mai precis, dreptul la un salariu pentru muncă egală.
Consideră că dreptul comun în materie îl constituie art. 67-68 din Legea nr. 168/1999, fiind vorba de un conflict de drepturi prin care se solicită despăgubiri generate de salarizarea inegală a unor persoane aflate în aceeași situație. Se impune anularea situației create prin discriminare si obligarea IGPR si IPJ G să-i acorde sporul de 30% din salariul lunar de bază pe perioada 01.09.2002-15 10 2005 si obligarea Casei de pensii din cadrul MIRA la recalcularea pensiei, incluzând la pensie si acest spor de 30%.
În drept a invocat art. 21 din OUG nr. 137/2000 modificată si aprobată prin Legea nr. 48/2002 modificată si completată prin Legea nr. 27/2004 si Legea nr. 324/2006, art. 165-168 din Codul Muncii, art. 67-68 din Legea nr. 168/1999 si art. 28 alin. 4-5 din OUG nr. 43/2002 modificată si aprobată prin Legea nr. 503/2002, modificată prin Legea nr. 161/2003, modificată prin OUG nr. 24/2004 aprobată prin Legea nr. 601/2004.
Prin întâmpinarea depusă pârâta Gas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Reclamantul afirmă, în mod cu totul nefondat, că acordarea sporului de 30%, pentru ofițerii DNA a fost motivată de a se asigura incoruptibilitatea acestora. Niciodată, în pofida multiplelor modificări, OUG nr. 137/2002 nu califică acest spor de 30% ca fiind ˝Spor de incoruptibilitate˝, această denumire i-a fost acordată doar de către reclamanți, care nu se pot substitui legiuitorului si nu pot face afirmații suplimentare cu privire la intenția acestuia.
Sporul de 30% prevăzut de OUG nr. 43/2002 nu este acordat pentru asigurarea incoruptibilității polițiștilor de la DNA; potrivit art. 28 alin. 4, acesta se acordă pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție, în considerarea caracterului complex al acestor infracțiuni.
Pentru activitățile pe care le desfășoară în calitate de organe ale politiei judiciare, reclamanții sunt remunerați corespunzător în baza OG nr. 38/2003, privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor.
Obligațiile pe care, reclamantul le-a avut în calitatea sa de organ al politiei judiciare, au fost prevăzute în fisa postului si sunt de esența activității politiei judiciare, se circumscriu faptelor cu caracter penal, cu excepția infracțiunilor de corupție, pentru care competenta aparține numai DNA.
În cadrul activităților celor două categorii de ofițeri judiciari își găsește aplicabilitatea deplină art. 6 din codul muncii.
În concluzie sporul de 30% s-a acordat polițiștilor judiciari detașați la DNA în considerarea activității specializate de combatere a infracțiunilor de corupție, activitate pe care reclamantul (organ al politiei judiciare) nu o desfășoară, si prin urmare, legal, logic si firesc este ca acestuia din urmă, să nu i de acorde un astfel de spor.
Pârâtul a mai invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, perioadă pentru care ar putea să solicite sporul de 30% fiind mai 2003.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a invocat excepția lipsei calității
procesuale pasive, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondată. Potrivit art. 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002, G are personalitate juridică, inspectorul-șef fiind ordonator terțiar de credite, astfel că obligația unor asemenea drepturi bănești nu poate fi reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește fondul a arătat că deși cele două categorii de polițiști sunt în aparentă asemănătoare, ele sunt diferite în funcție de nivelul structurii în care își desfășoară activitatea, complexitatea dosarelor penale în care se înlocuiesc acte de procedură penală.
Pârâta Casa de Pensii Aai nvocat excepția lipsei capacității procesuale, motivat de faptul că nu are personalitate juridică.
Pârâta MIRA a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Legal citat pârâtul MFP nu a formulat întâmpinare.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Examinând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Conform actelor existente la dosar si recunoașterii pârâtului G, reclamantul a îndeplinit funcția de ofițer de politie în cadrul IPJ G desemnat ca organ de cercetare al Politiei Judiciare prin Ordin al Ministrului Administrației si Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă, în baza disp. art. 201 alin. 3 din pr.penală si art. 2 alin. 3 din legea nr. 364/2004, privind organizarea si funcționarea Politiei Judiciare.
Potrivit art. 28 din OUG nr. 43/2002, privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările si completările ulterioare, ofițerii de politie detașați la Departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege si pentru procurorii DNA sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care după intrarea în vigoare a OUG nr. 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii DNA si pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție si menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de politie judiciară detașați la DNA.
Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamantul indeplineste functia de ofiteri de politie în cadrul IPJ G desemnat ca organ de cercetare al Politiei Judiciare prin Ordin al Ministrului Administratiei si Internelor, functie în baza căreia nu a beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru solutionarea infractiunilor de coruptie ceea ce înseamnă că acestia nu au fost detasati la Departamentul National Anticoruptie si deci nu incasat sporul de 30% din indemnizatia de încadrare brută lunară conform art. 28 dijn OUG nr. 43/2002.
Ca atare, atât timp cât ofiterii de politie judiciară detasati la DNA au beneficiat de un spor de 30% din indemnizatia de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalti ofiteri de politie judiciară din cadrul IPJ G care nu au fost detasati desi îndeplinesc, în virtutea functiei pe care o aveau, o muncă egală. . că si reclamantii au dreptul la un salariu egal cu al celorlalti ofiteri de politie judiciară din cadrul DNA, deci inclusiv în ceea ce priveste toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalitătii dintre salariati si nume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Ori prin aplicarea sporului de 30 % numai în cazul ofiterilor de politie judiciară din cadrul DNA, a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozitiile legale în materie si anume: art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 148/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004 si art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
Apărarea pârâtilor că nu a existat nici o discriminare ci pur si simplu dispozitii legale speciale cate instituie drepturi în privinta anumitor categorii de ofiteri de politie judiciară fiind un tratament juridic diferit în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate, este neîntemeiată deoarece, în realitate prin însăsi natura sa, instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofiteri de politie judiciară, a creat o inegalitate, un tratament diferentiat în ceea ce priveste drepturile salariale si deci o discriminare, nefiind o stare de fapt diferită.
Prin urmare, instanta având în vedere aceste considerente va respinge exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a IGPR B, întrucât, potrivit art. 5 si 12 alin. 2 din legea nr. 218/2002, Inspectoratele Judetene de Politie, deci inclusiv IJP G, sunt unităti teritoriale din subordinea IGPR, iar datorită acestei subordonări această din urmă pârâtă este cea care conduce, îndrumă si controlează activitatea unitătilor teritoriale, cu atât mai mult cu cât, în calitate de ordonator secundar de credit verifică si controlează cum unitătile sobordonate îsi îndeplinesc sarcinile cu privire la fundurile bugetare si extrabugetare si ca atare, această pârâtă are calitate procesuală pasivă tocmai pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
În ceea ce priveste exceptia lipsei capacitătii procesuale invocată de Casa de Pensii MIRA, urmează a fi admisă, având în vedere că aceasta nu are personalitate juridică.
Referitor la exceptia necompetentei materiale a instantei invocată de pârâtele IPJ G si IGPR B, urmează a fi respinse, având în vedere disp. art. 91 din Legea nr. 188/1999, litigiile privind drepturile salariale cuvenite functionarilor publici se judecă de instantele de contencios administrativ.
În ce priveste exceptia prescrierii dreptului la actiune invocată de pârâta IPJ G, instanta a retinut că este nefondată, având în vedere natura drepturilor solicitate de reclamant.
Totodată, în baza dispozițiilor legale sus menționate, a admis acțiunea si a obligat pârâții A, si IPJ G să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând drepturi salariale constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 11.04.2005 - 30.11.2006 sume actualizate în raport cu coeficientul de inflație, începând cu data scadentei fiecărei sume la zi, si anume până la plata efectivă.
A obligat pârâtul să vireze la MIRA sumele necesare acordării drepturilor bănești.
În baza art. 274.pr.civ., Tribunalul a obligat pârâții la plata către reclamant a contravalorii cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței nr. 589/2008 a Tribunalului Galați în termen legal au declarat recurs Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Economiei li Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat de Gaa rătat că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe respectiv a Judecătoriei Galați, având în vedere dispozițiile art. 21 al. 1 din nr.OG 137/2000.
Acțiunea formulată de reclamant este prescrisă având în vedere prevederile art. 21 al. 1 și 2 din OG137/2002.
Hotărârea cuprinde dispoziții contradictorii, acțiunea fiind respinsă față de Ministerul Internelor și Reformei Administrative pentru lipsa capacității procesuale pentru ca ulterior să fie obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului G să plătească despăgubirile solicitate.
Instanța de fond a omis să se pronunțe în ceea ce privește acțiunea față de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române B, referindu-se doar la pronunțarea asupra unei excepții invocate de acesta.
Instanța a obligat pârâții să plătească despăgubiri pentru perioada 11.04.2005 - 31.11.2006, perioadă nelegal stabilită, deoarece reclamantul a solicitat despăgubiri doar pe perioada 11.04.2005 - 31.10.2006.
Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut(până la 30.11.2006) și a obligat pârâții dă plătească despăgubiri pentru o perioadă în care dispozițiile legale în materie au fost abrogate.
Hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii respectiv OUG nr. 43/2002,. 601/2004, sporul de 30% nefiind cuvenit reclamantului, deoarece nu există similitudini între activitatea desfășurată de ofițerii de poliție detașați la DNA și ceilalți lucrători de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
În motivarea recursului declarat Inspectoratul General al Poliției Române Baa rătat că Hotărârea a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, având în vedere că instanța de fond s-a substituit Curții Constituționale, adăugând la lege.
-și activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului G, fără ca în perioada menționată pentru care a solicitat sporul de 30% din salariu, să fi fost detașat în cadrul DNA, salarizarea reclamantului nu se putea face decât potrivit nr.OG 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea sporului solicitat.
În cauză nu sunt aplicabile revederile art. 2 al. 1 din nr.OG 137/2002 nefiind vorba de discriminare.
În motivarea recursului declarat Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că instanța de fond nu a motivat în nici un fel obligarea sa la plata drepturilor salariale pretinse.
Ministerul Economiei și Finanțelor neavând calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind angajator al reclamantei.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative ca ordonator principal de credite, are obligația, de a depune toate diligentele în vederea asigurării resurselor necesare cheltuielilor reprezentând drepturi salariale ale personalului din subordine.
Prin hotărârea dată instanța a încălcat prevederile art. 137 al. 1 lși a38 al. 2 din Constituție și ale. nr. 500/2002 ce stabilesc rectificarea bugetelor destinate fiecărui ordonator de credite.
Prin soluția pronunțată prima instanță a încălcat principiul constituțional al separației și echilibrului puterilor în stat, consacrat de constituție.
În motivarea recursului declarat Baa rătat că prima instanță a pronunțat o soluție cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, nefiind vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege ci de neacordarea unui drept printr-o lege, situație care nu se circumscrie definiției discriminării conform art. 2 al. 1 din nr.OG 137/2000 republicată.
Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la. are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorată complexității activităților desfășurate de instituția în care sunt detașați. Diferențierea de tratament la acordarea drepturilor lor salariale este stabilită în raport de situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul ca urmare a modificării raporturilor de serviciu (detașare) față de ceilalți polițiști din cadrul
Examinând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041.proc.ci. Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Susținerile recurenților nu sunt fondate.
În mod corect excepția necompetenței a fost respinsă de prima instanță, având în vedere prevederile art. 911din. 188/1999 care stabilesc competența în favoarea instanței de contencios administrativ.
În mod corect a fost respinsă excepția prescripției, având în vedere natura drepturilor lor solicitate de reclamant, cât și data introducerii acțiunii, raportat la perioada pentru care au fost solicitate aceste drepturi.
Sunt nefondate susținerile recurentei G în sensul că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut și pentru o perioadă în care dispozițiile legale în materie au fost abrogate, având în vedere precizările depuse de reclamant la pag. 80 dosar fond, din care rezultă că solicită plata drepturilor respectiv pe perioada 11.04.2005 - 30.11.2006.
Sunt nefondate susținerile privind contrarietatea de dispoziții, Curtea constatând că au fost respectate dispozițiile art. 261 C:proc.civ.
Sunt nefondate motivele de recurs privind pronunțarea hotărârii cu aplicarea greșită a legii, prima instanță făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor OUG 43/2002, art. 6 din Codul muncii, reținând că prin aplicarea sporului de 30% numai ofițerilor de poliție judiciară din cadrul a avut lor o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce a încălcat dispozițiile legale în materie respectiv art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000 și art. 6 al. 2 din Codul muncii.
Apărarea pârâtelor că nu a existat nici o discriminare ci pur și simplu dispoziții legale speciale care instituie drepturi în privința anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară, fiind un tratament juridic diferit în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate, este neîntemeiată deoarece, în realitate, prin însăși natura sa, instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție judiciară, a creat o inegalitate, un tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale și deci o discriminare, nefiind o stare de fapt diferită.
Prin urmare, instanța având în vedere aceste considerente corect a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR întrucât, potrivit art. 5 și 12 al. 2 din. 218/2002, Inspectoratele Județene de Poliție, deci inclusiv IPJ G sunt unități teritoriale din subordinea IGPR, iar datorită acestei subordonări această din urmă pârâtă este cea care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților teritoriale, cu atât mai mult cu cât în calitate de ordonator secundar de credit, verifică și controlează cum unitățile subordonate își îndeplinesc sarcinile cu privire la fondurile bugetare și extrabugetare și ca atare, această pârâtă are calitate procesuală pasivă tocmai pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
De asemenea tribunalul corect a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a având în vedere că rolul acestei instituții este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetar de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În baza dispozițiilor legale mai sus menționate corect a fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada menționată, sume actualizate în raport cu coeficientul de inflație, începând cu data scadenței fiecărei sume la zi, și anume până la plata efectivă, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la termenele scadente, reclamanții au suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de sumele de bani cu titlul de drepturi salariale la momentul respectiv.
Față de cele expuse apare ca nefondat motivul de recurs invocat de Ministerul Economiei și Finanțelor privind lipsa calității procesuale pasive.
Constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art. 312.proc. civ., Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de pârâtele INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI G cu sediul în G,-, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE (IGPR) cu sediul în B,--6, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, sect. 5str., nr. 17, MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B, nr. 1, împotriva sentinței numărul 589/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. 06.10.2008
Dact. 2 ex.
Fond -,
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
