Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 486/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 486/CA/2009
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionel Marius Ionescu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI A împotriva sentinței nr. 1560/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 7 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Alba în dosar - reclamantul - a chemat în judecată pârâtul Primarul Municipiului A solicitând a se dispune:
- să se constate că faptele reținute în sarcina acestuia prin Dispoziția nr. 382/25.07.2008 emisă de pârât nu constituie abatere disciplinară deoarece îndatoririle corespunzătoare funcției publice pe care a deținut-o nu a fost încălcată cu vinovăție;
- să dispună anularea Dispoziției nr. 382/25.07.2008 emisă de pârât;
- să dispună anularea Dispoziției nr. 394/30.07.2008 emisă de pârât;
- să dispună restabilirea (reîncadrarea raportului de serviciu în funcția de - ARHITECT ) - în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului A I;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a susținut că faptele reținute în sarcina sa nu au fost săvârșite cu vinovăție, că deosebirile dintre certificatul de urbanism nr. 79/09.03.2008 și cel cu nr. 40/11.02.2008 nu sunt de fond ci doar de formă și că nu-i sunt imputabile întrucât ultimul certificat a fost redactat în mod greșit și semnat de d-na inginer - șef serviciu tehnic investiții, care l-a înlocuit pe perioada cât a fost în concediu medical și semnat de către Primarul Municipiului
Cu privire la solicitarea adresată Direcției Județene pentru Cultură și Culte și Patrimoniul Cultural Național A, avizul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice nr. 10, Avizul Comisiei de Organizare și Dezvoltare Urbanistică, se susține că, chiar dacă clădirea a cărei demolare s-a solicitat nu este monument istoric, aceasta este amplasată în zona centrală a Municipiului A, notată în plan urbanistic general ca zonă de referință " Centrală ", astfel că face parte din patrimoniul construit al zonei centrale cu anumit specific și o anumită valoare de interes local, inclusiv istoric, aceste aspecte fiind menționate în Referatul de Specialitate nr. 17.03.2008 și în declarațiile date cu diferite ocazii.
Reclamantul învederează că acele avize au fost solicitate datorită faptului că la data solicitării certificatului de urbanism nu exista și nici în prezent nu există o reglementate urbanistică prin PUZ pentru zona centrală și nu este constituită o Comisie tehnică de amenajare a teritoriului și urbanism cu competență de avizare a situațiilor nereglementate prin Regulamentul Local de Urbanism, astfel că aprobarea necondiționată a demolării unei clădiri cu interes local ar fi fost rezultatul unei decizii personale subiective.
Reclamantul mai susține că prin atitudinea sa față de autoritățile administrației publice locale a apărat în mod loial și a căutat să ridice prestigiul acestora, toate atribuțiile sale de serviciu fiind îndeplinite în conformitate cu legile în vigoare și că întotdeauna a căutat să soluționeze cu conștiinciozitate problemele cetățenilor.
Cu privire la cea de a treia faptă reținută în sarcina sa, referitoare la divulgarea și dezvăluirea de informații care nu au caracter public, se susține că problema demolării acelei clădiri a stârnit controverse în rândul cetățenilor din A, subiectul fiind de notorietate și larg mediatizat în presa locală, însă informațiile pe care le-a comunicat presei au fost doar generalități de notorietate cu caracter public, legate de documentațiile de urbanism și amenajarea teritoriului, nefiind vorba despre informații pentru dezvăluirea cărora să obțină în prealabil acordul și mandatul instituției.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 80 din Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 215/2001.
Prin sentința civilă nr. 1560/CAF/2008 Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ a admis acțiunea reclamantului și a anulat dispozițiile nr. 382/25.07.2008 și 394/30.07.2008 ale pârâtului, dispunând reintegrarea în funcția publică deținută de reclamant anterior emiterii dispozițiilor și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale începând cu 01.08.2008 și până la reîncadrarea efectivă în funcția de Arhitect.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în principal, că decizia de sancționare disciplinară a reclamantului este nulă întrucât în conținutul său nu sunt descrise faptele care constituie abaterile disciplinare prevăzute de art. 77 alin 2 lit. b, f, g din Legea nr. 188/1999.
Chiar dacă s-ar admite că decizia de sancționare s-ar completa cu actele care au stat la baza emiterii ei, respectiv cu raportul comisiei de disciplină, decizia este netemeinică întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul a încălcat vreuna dintre atribuțiile sale de serviciu.
Faptul că prin certificatul de urbanism nr. 79/2008 a impus obținerea unor avize care s-ar fi dovedit a nu fi necesare, a fost justificată de faptul că imobilul a cărei demolare s-a solicitat era unul vechi, situat în zona centrală a orașului, notată în ca zonă de referință TC 1.
În ce privește pretinsa divulgare a unor informații confidențiale, instanța a reținut că în presa locală au apărut mai multe articole despre demolarea imobilului, însă reclamantul nu a făcut decât să își exercite libertatea de exprimare, susținând opinia necesității conservării imobilului, care prezintă o valoare arhitecturală și istorică deosebită.
Instanța a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 64,5 lei, neacordând suma de 1000 lei onorariu avocațial, întrucât reclamantul nu a făcut dovada achitării efective a acestei sume.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului A, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului sunt invocate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
În expunerea motivelor de fapt, pârâtul susține în esență că instanța a analizat motive pe care reclamantul nu le-a invocat în acțiune privind nulitatea deciziei pentru lipsa descrierii faptelor, cât și depășirea limitelor investirii Comisiei de Disciplină, iar pe fond greșit a stabilit că faptele reținute în raportul Comisiei de Disciplină nu reprezintă o încălcare a atribuțiilor de serviciu ale reclamantului.
În privința stabilirii celor trei avize impuse prin Certificatul de Urbanism nr. 79/06.03.2008, reclamantul nu a acționat conform art. 10 alin 1 lit. f din Ordinul nr. 1430/2005, acesta fiind obligat să clarifice necesitatea și oportunitatea acestor avize, după o prealabilă consultare cu serviciile deconcentrate de la nivel județean.
În ce privește informațiile apărute în presă, instanța a omis să observe că reclamantul a recunoscut conform procesului verbal 64/19.06.2008 că a fost contactat de un jurnalist, dându-i acestuia informații despre imobilul pentru care s-a emis certificatul de urbanism, ori atribuția de a furniza informații presei o are o altă persoană din cadrul Biroului de Comunicare și Relații Publice, iar libertatea de exprimare reținută de instanța de fond în favoarea reclamantului este greșită întrucât depășea limitele și condițiile legii.
Instanța nu a analizat caracterul informațiilor, care potrivit art. 53 alin 1, 2 și 3 din Ordinul 1430/2005 erau exceptate de la liberul acces al publicului.
În cauză s-a dovedit că reclamantul lipsea de la serviciu, și chiar atunci când era în concediu medical - a participat la activități școlare de examinare, așa cum rezultă din adresa nr. 1703/08.12.2008.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat solicită respingerea recursului pârâtului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Apreciază că hotărârea atacată este legală și nu cuprinde motive contradictorii, instanța analizând corect faptele reținute ca abateri disciplinare prin prisma atribuțiilor de serviciu ale reclamantului, a prevederilor legale, interpretând corect probațiunea administrată în cauză.
Recursul pârâtului este nefondat.
În ce privește motivul de recurs invocat potrivit art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă se observă că, deși instanța de fond a analizat decizia de sancționare disciplinară a reclamantului prin prisma mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, nu s-a mărginit la a constata incidența motivului de nulitate absolută privind lipsa descrierii faptelor ce constituie abaterea disciplinară și nici a celui vizând depășirea limitelor sesizării de către Comisia de disciplină.
Instanța de fond a continuat analiza pe fond a deciziei de sancționare prin prisma motivelor invocate de reclamant în acțiune - prin urmare hotărârea nu cuprinde motive străine de natura cauzei sau motive contradictorii, nefiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
În ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă, nici acestea nu sunt justificat invocate de pârât.
Este adevărat că prin Certificatul de Urbanism nr. 79/2008 reclamantul, în calitatea sa de arhitect al Municipiului A, a impus trei avize care s-au dovedit a nu fi de competența serviciilor deconcentrate la nivel județean.
Însă reclamantul a acționat în acest mod justificat de importanța clădirii a cărei demolare se solicita, de zona centrală unde era situată, chiar dacă clădirea nu era declarată monument istoric, cât timp la nivelul Municipiului A nu era constituită Comisia tehnică de amenajare a teritoriului, conform art. 37 alin 1 din Legea nr. 350/2001, a apreciat că demolarea trebuie să fie avizată de instituțiile de cultură cu competență în domeniu.
Aceasta nu constituie o faptă care să deroge de la atribuțiile ce-i revin reclamantului conform legislației în materia autorizării construcțiilor și administrației publice locale, așa cum a reținut instanța de fond. De altfel, reclamantul nu a încălcat nicio normă legală, solicitând aceste avize.
În speță nu s-a demonstrat comportamentul cu rea credință al reclamantului, instanța reținând corect depozițiile martorilor propuși de reclamant și înlăturându-le pe acelea ale persoanelor implicate în obținerea certificatului de urbanism, care sunt subiective.
Cu privire la informațiile apărute în presă, în mod corect instanța de fond a apreciat că exprimarea propriei opinii vis a vis de importanța imobilului, ține de dreptul la libera exprimare și nu încalcă prevederile art. 53 alin 3 din Ordinul nr. 1430/2005.
În presa locală subiectul a fost mediatizat ca prezentând interes pentru locuitorii orașului A, nu în toate publicațiile s-au făcut referiri la opinia reclamantului, iar acolo unde s-a citat această opinie, aceasta a fost justificată de dorința reclamantului de a se păstra arhitectura clădirii în litigiu, pentru specificul zonei centrale și importanța istorică a acesteia.
Având în vedere că instanța de fond a dat eficiență materialului probator administrat în cauză, a aplicat corect prevederile legale, reținând că reclamantul nu a încălcat atribuțiile de serviciu și nici normele care reglementează funcționarea administrației publice locale, instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică.
În consecință, recursul pârâtului va fi respins ca nefondat, conform art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, nefiind incidente motivele de recurs invocate conform art. 3041, art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța va obliga pârâtul recurent la plata cheltuielilor de judecată ocazionate intimatului reclamant cu judecata recursului - 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Însă cererea de a fi acordate cheltuieli de judecată pe care instanța de fond nu le-a acordat ca fiind nedovedite, nu este admisibilă, instanța de recurs nu poate acorda cheltuieli la fond, în lipsa recursului reclamantului, aceasta presupunând o modificare a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului A împotriva sentinței nr. 1560/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Obligă recurentul pârât să plătească intimatului reclamant 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs și respinge în rest cererea pentru plata cheltuielilor de judecată la fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 Aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Dact. / 2 ex./12.05.2009
Jud. fond
Președinte:Ionel Marius IonescuJudecători:Ionel Marius Ionescu, Ștefan Făt, Marieta
