Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4863/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4863
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro pentru în contradictoriu cu intimații Ministerul Administrației și Finanțelor, Inspectoratul de Poliție al Județului G, împotriva sentinței nr.1707 din data de 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro pentru și intimații Ministerul Administrației și Finanțelor, Inspectoratul de Poliție al Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat în termen, iar recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 Cod pr.civ.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr.1707 din data de 22 iunie 2009, Tribunalul Gorja respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii formulată de către pârâta MIRA.
A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamanta Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", în numele și pentru, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul este angajat al G în calitate de polițist, astfel că se încadrează în categoria personalului căruia i se aplică statutul polițistului și care face parte din structurile, situație în care, în ceea ce privește salarizarea, se vor aplica legile speciale de salarizare a acestui personal cu statut special și nu legile de salarizare care se aplică funcționarilor publici sau personalului contractual din sectorul bugetar, așa cum se arată în motivarea acțiunii de către reclamant.
Tribunalul a avut în vedere faptul că reclamantul este angajat în cadrul IPJ G, are calitatea de personal căruia i se aplică statutul polițistului conform dispozițiilor legii nr.360/2002, iar drepturile acestui personal sunt reglementate de dispozițiile art.28 și următoarele din lege, având dreptul la:
a) salariu lunar, compus din salariul de baza, indemnizații, sporuri, premii și prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de baza cuprinde salariul corespunzător funcției îndeplinite, gradului profesional deținut, gradațiile, sporurile pentru misiune permanenta și, după caz, indemnizația de conducere și salariul de merit;
b) ajutoare și alte drepturi bănești, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege;
c) uniforma, echipament specific, alocații pentru hrana, asistenta medicală și psihologică, proteze, precum și medicamente gratuite, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
d) locuința de intervenție, de serviciu, socială sau de protocol, după caz, în condițiile legii;
e) concedii de odihna, concedii de studii și învoiri plătite, concediu fără plata, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
f) concedii medicale pentru: caz de boala, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea sănătății, accidente produse în timpul și din cauza serviciului; concedii de maternitate, pentru îngrijirea copilului bolnav în vârsta de pana la 3 ani, îngrijirea copilului pana la împlinirea vârstei de 2 ani, precum și în alte situații, în condițiile stabilite prin lege;
g) bilete de odihna, tratament și recuperare, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
h) pensii, în condițiile stabilite prin lege;
i) indemnizații de instalare, de mutare, de delegare sau de detașare, precum și decontarea cheltuielilor de cazare, în condițiile stabilite prin lege;
j) decontarea cheltuielilor de transport în cazul mutării în alte localități și o data pe an pentru efectuarea concediului de odihna, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
k) încadrarea activității în condiții deosebite sau speciale de munca, potrivit legii;
l) portul permanent al armamentului din dotare sau achiziționat personal, în condițiile legii;
m) asigurare de viata, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
n) tratament medical în străinătate pentru afecțiuni contractate în timpul exercitării profesiei, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
o) asistenta juridică asigurata de către unitate, la cerere, în cazul cercetării sale pentru faptele comise în timpul sau în legatura cu exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Legea nr. 232/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, modifică dispozițiile art. 39 din ordonanță și a prevăzut acordarea de majorări salariale în cotă de 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007 în raport cu nivelul din luna 2006, cu 2% începând cu data de 01aprilie2007 în raport cu nivelul din luna martie 2007 și în cotă de 11% începând cu 01 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, pentru toți funcționarii publici.
Excluderea reclamantului de la acordarea majorărilor salariale mai sus-arătate, nu constituie discriminare în sensul dispozițiilor art. 2 din OG 137/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 324/2004, având în vedere faptul că în raport de dispozițiile art. 117 din legea nr.188/1999: "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.".
Salarizarea reclamantului, precum și acordarea majorărilor salariale s-a realizat în paralel, prin diferite acte normative ce au reglementat, începând cu anul 2003, sistemul de bază privind salarizarea acestui personal cu statut special, precum și majorarea salariilor, care diferă de majorarea salariilor acordate personalului din sectorul bugetar.
Ca atare conform statului special, legea cadru ce reglementează salarizarea acestui personal căruia i se aplică statutul polițistului, îl reprezintă OG nr.38/2003 modificată prin OUG nr.107/2008, care în preambul cuprinde motivarea guvernului privind adoptarea acesteia, respectiv:
"Continuarea procesului de profesionalizare a structurilor de poliție din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative constituie în prezent o prioritate. În scopul realizării acestui obiectiv, o cerință importantă și urgentă o reprezintă creșterea calității procesului de recrutare a personalului și menținerea în instituțiile respective a polițiștilor cu o bună pregătire profesională, în măsură să realizeze operaționalizarea acestora.
În scopul motivării polițiștilor și pentru asigurarea corelării nivelului de salarizare între anumite funcții de conducere, ținând seama de ierarhizarea stabilită pentru funcții publice similare potrivit Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, precum și a corelării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile agenților de poliție cu nivelul stabilit subofițerilor, se impune adoptarea în regim de urgență a unui act normativ pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Adoptarea cadrului normativ necesar asigurării unui sistem de salarizare stimulativ și atractiv, corespunzător cerințelor de profesionalizare, asigură realizarea saltului calitativ impus de operaționalizarea structurilor polițienești, pentru a răspunde standardelor impuse de participarea la acțiuni internaționale, alături de forțele, UE și ale altor organizații internaționale.
Având în vedere că neadoptarea acestor măsuri ar avea consecințe negative directe, în sensul amplificării nemulțumirilor reale, pe fondul acutizării discrepanțelor existente între coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile agenților de poliție cu nivelul stabilit subofițerilor, dar și implicații majore asupra îndeplinirii angajamentelor internaționale asumate de Guvern și Parlament, este necesară crearea condițiilor optime pentru îmbunătățirea calității procesului de recrutare/selecție și asigurarea unui nivel salarial stimulativ pentru polițiștii din cadrul unităților de poliție, elemente care vizează interesul național și constituie o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, nefiind suficientă utilizarea procedurii parlamentare de urgență."
De asemenea, de-a lungul timpului au fost emise o serie de ordonanțe privind salarizarea acestei funcții publice specifice, respectiv.
- OG nr.120/2005 privind operaționalizarea Direcției generale anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, care în preambul conține nota de fundamentare, și anume:
"Ținând seama de prevederile Legii nr. 161/2005 privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea corupției în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, prin care s-a înființat în subordinea ministrului administrației și internelor Direcția generală anticorupție, ca structură specializată pentru prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu, luând în considerare faptul că accelerarea luptei împotriva corupției în administrația publică constituie una dintre sarcinile prioritare pe Capitolul 24 "Justiție și afaceri interne", a cărei neîndeplinire poate sta la baza activării clauzei de amânare a aderării României la Uniunea Europeană, pentru îndeplinirea angajamentelor asumate de țara noastră în cadrul procesului de integrare în Uniunea Europeană, în contextul monitorizării stricte pe care Comisia Europeană o aplică, se impune luarea unor măsuri imediate, extraordinare pentru ca ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției generale anticorupție să fie abilitați să efectueze activități de descoperire a infracțiunilor de corupție ce intră în competența Parchetului Național Anticorupție, săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor, precum și acordarea pentru personalul acestei structuri a unor sporuri specifice.".
- OG nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care în art.1 a stabilit valoarea de referință sectorială, începând cu data de 01.02.2006, "pentru determinarea soldelor de funcție și de grad ale personalului militar, potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, și valoarea de referință sectorială în raport cu care se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special;
- Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc la 180,6437 lei (RON). Începând cu data de 1 septembrie 2006, valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) devine 189,6759 lei (RON)."
În anul 2006 apare ordonanța nr.57 care modifică OG nr.38/2003, precum și ordonanța nr.491 prin care se stabilesc coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite, specifice polițiștilor, precum și "salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective. Salariul de bază al funcției îndeplinite reprezintă salariul pentru funcția îndeplinită;.", începând cu data de 01.01.2007.
Prin OG 3/2006 au fost reglementate creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publica, începând cu data de 01 februarie 2006, care s-au majorat în 2 etape cu 5% din 01 februarie 2006 și cu 6% din septembrie 2006.
OG nr. 10/2007 a prevăzut creșteri salariale de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Majorările s-au prevăzut în 3 etape astfel: cu 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007, față de nivelul din luna 2006; cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 01 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Ca atare, toate aceste majorări au vizat în anul 2006, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobata prin Legea nr. 383/2001, cu modificările si completările ulterioare, precum si indemnizațiile personalului care ocupa funcții de demnitate publica, stabilite potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publica, cu modificările si completările ulterioare, așa cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 9/2005, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 112/2005, precum si prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 108/2005, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 331/2005, avute la 31 2005, și nu salariile personalului căruia i se aplică statutul polițistului sau altor categorii de salariați, cărora li se aplică alte legi specifice și speciale.
În ceea ce privește excepția invocată de către pârâte, aceasta a fost respinsă cu următoarea motivarea, având în vedere că acțiunea de față este nefondată:
Excepția inadmisibilității pe motiv că prin Decizia Curții Constituționale nr. 819/3 iulie 2008, publicată în MO nr. 537/16 iulie 2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și Libertăților într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin 3 și art. 27 alin 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, nu poate fi reținută.
Excepția inadmisibilității se poate invoca în cazul nerespectării unor norme de procedură raportate la căile de atac sau la procedurile prealabile obligatorii prevăzute de lege și nu în cazul soluționării pe fond a unei cereri de chemare în judecată.
Activitatea judiciară se declanșează la cererea persoanei interesate în susținerea unui drept subiectiv, conform principiului "ne procedet judex ex officio, nemo judex sine actore"; ca atare în materie civilă fără inițiativa părții nu există cerere și pe cale de consecință nici proces.
Actul de investire al instanței îl reprezintă cererea de chemare în judecată și conform principiului disponibilității procesuale, cadrul procesual se stabilește în raport de obiectul acesteia, având în vedere și dispozițiile art.109 pr.civ.: " pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente.".
Instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art.3 din codul civil "Judecătorul, care va refuza să judece, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate.", astfel că se poate reține doar faptul că argumentul invocat de reclamant în susținerea cererii sale este nefundat și nu inadmisibil, în ceea ce privește principiul nediscriminării în sensul art.2 din OG nr.137/2000.
Împotriva acestei a declarat recurs reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro pentru, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, a arătat că Legea 232/2007 pentru aprobarea OG 6/2007, modificând art. 39 alin. 2 prevede majorări salariale pentru toți funcționarii publici iar potrivit art.43 din OG 38/2003, iar potrivit art.43 din OG 38/2003, majorarea salarială a urmat să fie făcută în conformitate cu prevederile Legii 232/2007 care modificând art. 48 din Og.6/2007 stipulează că aceasta se completează cu prevederile legii 188/1999 R precum și cu dispozițiile actelor normative speciale ce reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Astfel, se consideră că interpretarea instanței de fond conform căreia polițiștii sunt excluși de la indexarea salariilor, așa cum a fost aplicată funcționarilor publici, contravine textelor de lege specială menționate.
A mai criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul reținerii eronate de către aceasta a solicitării extinderii sferei de aplicare altor dispoziții legale și categoriei din care fac parte reclamanții întrucât există dispoziție chiar în actul normativ ce reglementează salarizarea polițiștilor, potrivit căreia indexarea salariilor se face în baza dispozițiilor legale privind personalul din sectorul bugetar.
Menționează că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 6/2007 și nu pe dispozițiile OG 10/2007 așa cum eronat s-a reținut de prima instanță, aceasta fiind menționată doar cu titlu de exemplu.
A solicitat admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii pentru ca dreptul consacrat de legea specială OG 38/2003, privind majorarea salariilor polițiștilor în funcție de reglementările personalului din sectorul bugetar, să nu devină doar un drept lipsit de conținut, fără posibilitatea valorificării sale.
În drept a invocat dispozițiile art.3041, Legea 232/2007, OG nr.6/2007 și OG 38/2003.
Recursul este nefondat, pentru motivele care se vor expune în continuare:
Reclamantul este funcționar public cu statut special - polițist în cadrul
Prin acțiunea introdusă, reclamantul a solicitat acordarea majorărilor salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 în raport de luna septembrie 2007.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/06.07.2007.
Dispoziții legale invocate nu se aplică acestei categorii de funcționari care beneficiază de un cadru normativ special în ceea ce privește salarizarea - OG 38/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Legea nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2007 pentru modificarea OG 38/2003 s-au reglementat și creșteri salariale în ceea ce îi privește pe polițiști, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite.
Ca urmare a acestei prevederi legale, judecătorul nu poate acorda polițiștilor alte drepturi decât cele prevăzute de lege pentru categoria căreia îi aparțin.
De altfel, prin Decizia nr. 821/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art. 1, 2 (alin. 3) și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere că în baza art. 147 alin. 4 din Constituia României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora, Curtea va exclude de la aprecierea asupra cauzei hotărârea nr.262/2007, pronunțată de Consiliul Național de Combatere a Discriminării, autoritate care conform deciziei nr.997/7.10.2008 a Curții Constituționale nu are competența de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii.
Așadar, în materia salarizării polițiștilor - funcționari publici cu statut special se aplică prevederile OG 38/2003.
În ceea ce privește invocarea și aplicabilitatea practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, Curtea arată următoarele:
Convenția Europeană a Drepturilor Omului este un tratat internațional la care România este parte și care se aplică direct, în baza art.11 și 20 din Constituția României, în ordinea juridică internă a statului român în calitate de stat contractant.
Potrivit principiului subsidiarității, fiecare stat contractant al Convenției garantează și aplică direct prevederile Convenției, situație în care, așa cum s-a arătat în doctrina de specialitate, primul judecător al Convenției este judecătorul național.
Normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate în dreptul intern, situație consacrată în art. 20 din Constituția României,
În același timp statele contractante au obligația de a lua măsuri ca legislația internă să fie compatibilă cu prevederile Convenției.
În acest context, Curtea arată că prevederile din OG 38/2003 sunt compatibile cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și nu sunt de natură a nesocoti prevederile art.14 privind interzicerea discriminării.
Articolul 14 din Convenție interzice discriminarea, în sensul că exercitarea drepturilor și libertăților prevăzute în această Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acest principiu presupune aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor, care sunt egale în drepturi
Din redactarea textului rezultă că principiul nediscriminării implică egalitatea tuturor în fața legii și că toate persoanele au dreptul, fără discriminare, la o egală protecție.
Prin Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a concretizat noțiunea de interzicere generală a discriminării.
În art.1 al acestui protocol s-a arătat că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Din analiza atât a art. 14 din Convenție, cât și a art. 1 din Protocolul nr. 12, rezultă că discriminarea se referă la drepturile și libertățile prevăzute în Convenție.
Ori, în cauza de față se invocă discriminarea între categorii de salariați care funcționează la un alt nivel, și nu între categorii de funcționari care își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași instituții sau autorități.
În ceea ce privește drepturile salariale, nu se poate reține că stabilirea unei grile diferențiate după nivelul organului angajator constituie discriminare, în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, așa cum s-a arătat în mai multe cauze în care s-a pronunțat Curtea, a distinge nu înseamnă a discrimina, iar situația unui funcționar aflat în raport de funcție cu un organ superior ierarhic nu este identică cu aceea a funcționarilor de la nivelele inferioare, așa încât nu se poate vorbi despre putere discreționară în aprecierea legiuitorului.
Diferențele de tratament salarial nu înseamnă încălcarea principiului nediscriminării, tratamentul salarial diferențiat având justificare obiectivă și rezonabilă care decurge din ierarhia autorităților în care funcționează personalul respectiv.
Având în vedere motivele arătate în prezenta hotărâre, Curtea constată că nu a avut loc o încălcare a prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că soluția instanței de fond este temeinică și legală, așa încât în baza art. 312 Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro pentru împotriva sentinței nr. 1707 din data de 22.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj în contradictoriu cu pârâții MIRA și IPJ
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2ex./03 2009
Jud.fond-
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Gabriela Carneluti, Magdalena Fănuță
