Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 49/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 49/
Ședința publică de la 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Ioan Apostu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, sector 3,-, -.4, împotriva sentinței nr. 590/03.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul Guvernul României a depus concluzii scrise, iar intimata Direcția Sanitară și Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bad epus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lisă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față:
Prin sentința civilă nr. 590/03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, s-a respins respins acțiunea formulată de reclamanta Federația Sindicală a din România, cu sediul în B, sector 2, strada -. -, nr.63 sector 5, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat menționați în tabelul anexat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,- sector 5, Primul Ministru al României și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, cu sediul în B, nr.1 sector 1, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea discriminării și obligarea de alocare a sumelor necesare plății, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B prin Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, cu sediul în B, Calea G nr.344, s-a respins ca fiind autoritate de lucru judecat capătul de cerere privind obligarea la plata majorării salariale de 18% și ca nefondat în privința membrilor de sindicat -.,-. G și -., s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B împotriva Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor B, cu sediul în B- bis sector 2, ca rămasă fără obiect, și s-a respins excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii și de necompetență materială a Tribunalului Brăila.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanta Federația Sindicală a din România, cu sediul în B, str. -. -, nr.63, Sector 5, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat menționați în tabelul anexă, a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B prin Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Guvernul României prin Cancelaria Primului Ministru și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru a se dispune:
1. recunoașterea discriminării între modul de salarizare a funcționarilor publici din Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B și restul funcționarilor publici prin neaplicare procentelor de indexare periodică a salariilor de bază în cursul anului 2007, statuată prin Anexa I și II la OG nr.6/2007, respectiv cu 5 % începând cu data de 01.01.2007, cu 2% începând din data de 01.04.2007, cu 11% începând din data de 01.10.2007,
2. obligarea la plata majorării salariale de 18% aplicată salariilor de bază ale funcționarilor publici pentru anul 2007 și pentru funcționarii publici din Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, cu 5 % începând cu data de 01.01.2007, cu 2% începând din data de 01.04.2007, cu 11% începând din data de 01.10.2007.
3. obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor și a Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor prin Direcția sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B să aloce sumele necesare plății drepturilor menționate și să le plătească funcționarilor publici angajați ai
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Economiei și Finanțelor, Primul Ministru al României și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, a fost apreciată ca întemeiată, urmând a fi admisă, având în vedere că nici unul din aceste subiecte de drept nu are calitatea de angajator al membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea, nefiind titularii obligației de plată a majorărilor salariale solicitate pe motiv de discriminare în raport cu celelalte categorii de funcționari publici.
Nici calitatea Statului Român, de titular al bugetului de stat în contra căruia se solicită a fi pronunțată hotărârea, nici emiterea de către Ministerul Economiei și Finanțelor, Guvernul României și Primul Ministru a actului normativ pe care se întemeiază acțiunea, nu a fost justificată existența calității procesuale în cauză, având în vedere că nr.OG6/2007 a fost aprobată prin Legea nr.232/2007 emisă de Parlament, unica autoritate legiuitoare a țării.
În condițiile în care pentru efectuarea plății drepturilor bănești solicitate este necesară autorizarea prin lege bugetară anuală, în vederea asigurării fondurilor necesare, potrivit dispozițiilor Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, se-a constatat că pârâților menționați nu le revine nici una din obligațiile invocate de reclamantă prin acțiune.
Ca urmare, instanța a respins acțiunea formulată împotriva acestora de Federația Sindicală a din România ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanța nu va mai analiza excepția de inadmisibilitate a acțiunii față de Statul Român, întrucât se referă de fapt la lipsa calității procesuale pasive în privința capătului de cerere privind obligarea la alocarea și plata majorărilor salariale, față de dispozițiile legii în materie de cheltuieli bugetare.
Examinând excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de ceilalți pârâți, instanța o apreciază ca neîntemeiată urmând a fi respinsa potrivit art. 137 alineat 1 cod procedură civilă, întrucât reclamanta a formulat acțiunea în temeiul dispozițiilor nr.OG137/2000, care la art.27 alineat 1 prevede că Persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
Având în vedere discriminarea invocată prin prezenta acțiune reglementată legal și in virtutea accesului liber la justiție, instanța investită cu judecarea cauzei a analizat dacă solicitarea de acordare a majorărilor salariale este fondate sau nu.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate de părți și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a constatat următoarele:
În privința capătului de cerere privind constatarea discriminării și obligația de alocare a sumelor necesare plății drepturilor salariale pretinse prin acțiune, se-a constatat că membrii de sindicat care au semnat tabelul anexat sunt funcționari publici angajați în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor B, salarizarea acestora făcându-se în baza din Legii nr.435/2006.
Conform prevederilor art.38 din actul normativ menționat, din luna decembrie 2006, s-a acordat funcționarilor publici din sistemul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor o majorare salarială specială de 25% aplicată la salariul de bază stipulat în nr.OG2/2006.
În aceste condiții, este menționată în nr.OG6/2007 cu această creștere salarială de 25%, fără a fi prevăzută o grila referitoare la majorarea de 18%, în trei tranșe, invocată de reclamantă.
Instanța a reținut că salarizarea membrilor de sindicat vizați de prezenta acțiune se face în temeiul legii speciale nr. 435/2006 iar nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobata prin Legea nr.232/2007, nu prevede pentru categoria de funcționari publici din care fac parte aceștia, majorările salariale invocate.
Ca urmare s-a constatat că în cauză nu există o situație discriminatorie în sensul art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, întrucât în cazul funcționari publici angajați în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor B, care nu au beneficiat de creșterile salariale prevăzute pentru alte categorii de funcționari publici, nu se poate reține nerecunoașterea unui drept instituit de lege, ci neacordarea unui drept printr-o lege.
Astfel, nu li s-au încălcat drepturile patrimoniale de către angajator prin neacordarea majorărilor salariale în procent total de 18%, in cazul acestora dispozițiile din OG nr.6/2007 nefiind aplicabil categoriei profesionale din care fac parte.
De asemenea, tribunalul a reținut că prin Decizia nr.819 din 3.07.2008, general obligatorie, Curtea Constituțională a stabilit că "prevederile art. 1, art. 2 alineat 3 și art. 27 alineat 1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Această decizie este aplicabilă în cauză, întrucât majorările considerate de reclamantă ca reprezentând un tratament discriminatoriu nu au vizat funcționarii publici din sistemul, care sunt salarizați in baza altor acte normative, respectiv Legea nr.435/2006, ale cărei prevederi au fost avute în vedere la emiterea nr.OG 6/2007.
Curtea Constituțională a constat că instanțele judecătorești nu au competența de a înlocui actele normative cu putere de lege cu alte prevederi legale așa cum solicită reclamantul, respectiv de a li se acorda alte drepturi salariale decât cele expres stipulate prin nr.OG 6/2007, astfel încât motivele invocate prin acțiune sunt apreciate ca neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile legale incidente, tribunalul a apreciat ca nefondat capătul de cerere privind constatarea discriminării și obligația de alocare a sumelor necesare plății, urmând să-l respingă ca atare.
Referitor la solicitarea reclamantei privind obligarea Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor prin Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, la plata majorării salariale de 18%, instanța a reținut că este incidentă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, în referire la sentința nr.81// din 04 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de APEL GALAȚI.
Prin această sentință s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de Confederația Națională Sindicală "Cartel " - Filiala G în numele și pentru membrii Sindicatului Camera Veterinară B, prevăzuți în tabelul anexat, în contradictoriu cu Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, având ca obiect acordarea creșterii salariale de 18% la salariul de bază, de la data de 01.07.2007, potrivit dispozițiilor nr.OG 6/2007 de care au beneficiat ceilalți funcționari publici.
Verificând tabelele cu membrii Sindicatului Camera Veterinară B, anexate celor două acțiuni ( fila 72 dosar nr- și respectiv filele 6-8, dosar nr- atașat), tribunalul a constatat că prezenta cerere de chemare în judecată vizează în plus trei persoane și anume -., G și.
Față de considerentele expuse, existând tripla identitate de părți,obiect și cauză, instanța va admite ca întemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată, potrivit dispozițiilor art.1201 cod civil, art. 166 și art.137 alineat 1 cod procedură civilă, urmează să respingă în consecință capătul de cerere privind obligarea angajatorului la plata majorării salariale de 18%.
În privința celor trei membri de sindicat -., -. G, și -., instanța a respins ca nefondată această solicitare, reținând că aceștia nu au fost discriminați prin reglementarea cuprinsă în Anexa 6 la OG nr. 6/2007, prin Legea nr.435/2006 realizându-se și pentru categoria de funcționari publici din cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Bom ajorare salarială corespunzătoare, în vederea acoperirii inflației, prejudiciul invocat nefiind dovedit.
Având în vedere că acțiunea reclamantei a fost respinsă, instanța a respins-o în consecință ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B împotriva Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor
În aceste condiții a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de necompetență materială, invocată de în temeiul art. 10 alineat 1 din Legea nr.554/2004, întrucât în privința cererii de chemare în garanție a operat prorogarea legală de competență, potrivit art.17 în referire la art.63 alineat 1 cod procedură civilă, soluționarea acesteia fiind în căderea instanței competente să judece cererea principală, respectiv a Tribunalului Brăila.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Federația Sindicală a din România -B cu următoarea motivare:
Cu privire Ia excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor, Ministerului Finanțelor, Primului Ministru și Guvernului României prin Secretariatul General al Guvernului solicităm respingerea acesteia pentru următoarele motive:
Greșit instanța a încadrat și analizat calitatea procesuală a acestor pârâți pornind de la raportul de funcție publică dintre membrii de sindicat și pârâți, deoarece solicitarea noastră și explicația dată în fața instanței privind calitatea procesuală a pârâților vizează nu raportul de funcție publică ci calitatea lor de autorități care au emis actul prin care s-a creat starea de discriminare respectiv nr.OG6/2007.
Sub acest aspect emitentul actului în speță Guvernul României, semnatarul actului Primul Ministru și avizatorul actului respectiv Ministerul Finanțelor au calitate procesuală.
Față de considerațiile instanței privind lipsa de răspundere a pârâților de mai sus m ceea ce privește aprobarea și modificarea bugetului de stat în vederea asigurării plății drepturilor bănești solicitate prin acțiune, arătăm că acestea sunt eronate și în contradicție cu prevederile exprese ale art.16-19, art. 47-49 din Lg nr.500/2002, instanța făcând o greșită aplicare a legii.
Cu privire la constatarea stării de discriminare prin OG nr.6/2007 între funcționarii publici din sistemul sanitar veterinar și restul funcționarilor publici instanța face o interpretare eronată a dispozițiilor legale constatând pe de o parte că există o neacordare a unui drept prin dispozițiile OG nr.6/2007 și constatând apoi că dispozițiile acestui act normativ nu le sunt aplicabile funcționarilor publici reclamanți.
Ori tocmai susținerile instanței prin care constată că nu s-a acordat un drept sunt f de natură a conduce la admiterea cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește inaplicabilitatea dispozițiilor OG nr.6/2007 funcționarilor publici reclamanți susținerea instanței de fond este nelegală și netemeinică deoarece aceștia sunt prevăzuți expres în anexa la acest act fiindu-le aplicabile prevederile acestuia.
Cu privire la susținerile instanței că sunt incidente în cauză dispozițiile Deciziei nr. 819/2008 a Curții Constituționale, considerăm că acestea sunt eronate și arătăm următoarele:
- Decizia Curții Constituționale privește declararea ca neconstituționale a prevederilor art.l, art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din OG 137/2000, condiționat de o analiză a instanței de judecată raportat la obiectul cauzei.
- Acțiunea de fond s-a întemeiat pe prevederile art.2 alin 1 din OG nr. 137/2000 respectiv pe constatarea unei discriminări între membrii ai aceleiași categorii sociale ( funcționari publici) raportat la menirea actului normativ și anume de a corela salariale tuturor funcționarilor publici cu rata inflației.
- Analiza instanței de judecată asupra incidenței deciziei Curții Constituționale
este mai mult decât confuză. Aceasta susține că prin cerere se tinde a se "înlocui" dispozițiile actului normativ cu alte norme create de instanță. Ori, după cum este logic, legal și constituțional o instanță judecătorească nu creează norme juridice ci, raportat la situația de speță și la prevederile actelor normative constată dacă o acțiune este sau nu admisibilă și acordă drepturi nu creează acte normative.
Din acest punct de vedere, corelat și cu prevederile prin care practica instanțelor nu are caracter de izvor de drept, dispozițiile Curții Constituționale trebuie interpretate în sensul în care nu se poate modifica un act normativ cu un alt text creat de instanță și nu în sensul în care instanța de judecată nu este îndriduită să constate o situație de fapt negativă ( neacordarea unui drept raportat la condițiile și necesitatea socială care a stat la baza emiterii actului normativ).
Față de dispozițiile Curții Constituționale în speță se constată o situație simplă:
OG nr.6/2007 conform notei sale de fundamentare tinde se regularizeze situația tuturor, salariile funcționarilor publici în anul 2007 și să coreleze această situație cu rata inflației.
Funcționarii publici din cadrul DSVSA B au fost trecuți într-o anexă a actului deci condiția aplicabilității acestuia față de ei este îndeplinită.
Se constată că față de prevederile OG nr.2/2006 care reglementează același lucru (reactualizarea cu rata inflației) în anul 2006 și OG nr.9/2008 pentru anul 2008, prin OG nr.6/2007 acestor funcționari nu le-au fost actualizate salariile cu rata inflației în comparație cu toți ceilalți funcționari.
Prin această situație s-a creat o discriminare în înțelesul dispozițiilor art.2 alin. 1 din OG 137/2000 și conform dispozițiilor art. l alin 1 și 2 din Protocolul 12 la CEDO prin acordarea unor drepturi numai față de o parte a funcționarilor publici și neacordarea acelorași drepturi față de cei din sistemul sanitar veterinar.
Dispozițiile Legii nr.43 5/2006 privesc conținutul salariului și sporurilor
funcționarilor publici din sistemul sanitar veterinar și nu și cuantumul valoric al salariului de baza brut, deci, pe cale de consecință este o norma generală de stabilire a conținutului drepturilor salariale și nu de cuantificare a acestora, cuantificarea făcându-se prin ordonanțele (acte normative cu caracter special) anuale emise de Guvern până când Parlamentul va fi în stare să se emită o lege a salarizării unice a funcționarilor publici în conformitate cu prevederile Lg nr. 188/1999, republicată.
Ori instanța de fond a pus problema exact invers considerând că OG nr.6/2007
este legea generală și Legea 435/2006 este cea specială deși reține că la emiterea OG
nr.6/2007 s-au avut în vedere prevederile Legii 435/2006.
Ori, dacă la emiterea unui nou act normativ se are în vedere prevederile unui alt normativ, atunci actul normativ care trebuie avut în vedere este legea generală și noul act normativ este legea specială.
Față de considerentele de mai sus considerăm că situația discriminatorie există și că intra în atribuția instanței a se pronunța asupra acordării de dreptuii derivate din situația discriminatorie pentru a se respecta principiile OG nr. 137/2000, fără a se modifica în vreun fel OG nr.6/2007 (caz în care ar fi fost incidentă decizia Curții).
Mai mult decât atât nu a existat un capăt de cerere prin care să se oblige emitenții actului normativ la modificarea textului acestuia și nici prin care să se solicite instanței acest lucru.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat arătă că soluția instanței de fond este greșită deoarece nu există tripla identitate de părți obiect și cauză cerută de lege.
Din analiza dovezilor existente la dosar se poate constata lesne că nu există nici identitate de părți, nici de obiect și nici de cauză între cele două litigii.
Asemănarea dintre cele două litigii prin prisma scopului la care se tinde nu este de natură a îndeplini condițiile expres prevăzute de lege privind admiterea unei excepții de lucru judecat.
Mai mult decât atât instanța constată faptul că nici măcar funcționarii publici nominal menționați în tabelul anexat cererii de chemare în judecată nu sunt aceiași și pe cale de consecință pronunță o hotărâre în contradictoriu cu niște persoane care nu au avut calitatea de reclamant în cauză, respectiv, G și.
Aceștia nu au fost nici măcar citați în calitate de reclamanți în cauză și pe cale de consecință instanța a pronunțat o hotărâre vădit nelegală prin încălcarea dispozițiilor art.112 Cod proc civ.
Consideră că instanța de fond trebuia să pronunțe hotărârea cu menționarea membrilor de sindical pe care îi reprezentă și nu în contradictoriu cu sindicatul, care este reprezentantul acestora, făcând eventual o trimitere la listele anexe.
Prin întâmpinare, intimata DSVSA Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
Tot prin întâmpinare intimata Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând actele dosarului constată
Contrar celor susținute de recurentă, instanța de fond a procedat corect atunci când a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor a Primului Ministru și Guvernului României, pentru ca toate aceste instituții administrative, nu au raporturi juridice directe cu funcționarii publici reprezentați de Federația Sindicală a din România. Pentru că, așa cum a reținut instanța de fond aceste instituții nu au calitatea de angajator, față de acești funcționari publici nefiind titularii obligației de plată a majorărilor salariale solicitate pe motiv de discriminare, față de alte categorii de funcționari publici.
Cu privire la existenta unei discriminări a funcționarilor publici din sistemul sanitar veterinar față de ceilalți funcționari publici din sistemul bugetar, Curtea constată că instanța de fond a făcut o interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei de față.
Nu poate fi vorba, în cauza de față de existența unei discriminări, întrucât aceștia sunt salarizați în baza unei legi speciale și anume Legea nr.435/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar.
Pe baza disp.art. 38 din 435/2006, care prevăd că salariile funcționarilor din cadrul au fost majorate efectiv cu 25%.
Prin OG nr.6/2007 s-a prevăzut o majorare în trei tranșe, de 18% pentru funcționarii publici care nu beneficiază de legi speciale de salarizare și așa cum susține intimata B, în anexa 6 la OG nr.6/2007, s-a reținut că funcționarii publici din sistemul sanitar-veterinar a beneficiat de mărirea de 25% prevăzută de legea speciala nr. 435/2006.
Deci nu poate fi vorba de existenta unei stări de discriminare, atât timp cât funcționarii publici, din sistemul veterinar au beneficiat deja de majorare salarială, mai mare decât ceilalți funcționari publici în cursul anului 2007.
Daca li s-ar acorda această majorare totală de 18% ar însemna că funcționarii publici din sistemul sanitar veterinar, să beneficieze de o dublă majorare în cursul aceluiași an, ceea ce ar însemna că sunt discriminați ceilalți funcționari publici, față de cei din sistemul sanitar-veterinar.
De aceea, Curtea constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, urmează ca în temeiul disp.art. 312 .pr.civ. să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, sector 3,-, -.4, împotriva sentinței nr. 590/03.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - dr.- -
GREFIER
- -
Red./26.02.2010
Tehnored./25.03.2010/2ex.
Fond -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Ioan Apostu
