Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 490/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.490
Ședinta publica din data de 22 februarie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE mpotriva sentinței civile nr. 2390 pronunțată în data de 07 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru. De asemenea, intimații reclamanții au depus taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită iar părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2390/7 decembrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Cluja admis acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ.
Pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ au fost obligați să calculeze și să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prima de vacanță pentru anul 2001, actualizată cu indicele de a inflației începând cu data nașterii drepturilor și până la plata efectivă. MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE a fost obligat să efectueze demersurile necesare în vederea alocării drepturilor salariale ce urmează a fi plătite reclamanților.
În motivarea hotărârii s-a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Tribunalul Cluj și că în temeiul art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 au dreptul ca pe lângă indemnizația de concediu să primească o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Deși dreptul privind prima de vacanță a fost suspendat prin mai multe acte normative, tribunalul a reținut că dispozițiile constituționale reglementează situațiile în care drepturile pot fi restrânse, situații care nu le sunt aplicabile reclamanților, acte normative de suspendare fiind în contradicție cu dispozițiile constituționale. Prin urmare s-a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea drepturilor solicitate actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În opinia recurentului nici unul din temeiurile de drept reținute în hotărârea Tribunalului nu stabilesc vreo obligație în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor, neexistând în cuprinsul hotărârii vreo referire la motivele pentru care acest pârât trebuie să aloce fondurile respective.
În susținerea recursului se face trimitere la dispozițiile art.14, art.15 și art.18 din Legea nr.500/2002 subliniind obligațiile care revin recurentului și care, în opinia acestuia, nu duc la concluzia că în sarcina acestuia ar exista vreo obligație cu privire la includerea în bugetul pe anul 2008 sumelor necesare pentru plata primei de vacanță pentru anul 2001. În plus se invocă și faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu este ordonator de credite și deci nu este în drept să inițieze demersurile necesare pentru alocarea sumelor reprezentând drepturi salariale.
Intimații nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.
Curtea, analizând recursul declarat reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Chiar dacă Ministerul Economiei și Finanțelor nu participă în mod direct la raportul de serviciu dintre funcționarii publici și autoritatea publică corespunzătoare, cererea de chemare în garanție este justificată în considerarea atribuțiilor distincte și diferite pe care cele două ministere, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, le au în materia planificării și administrării finanțelor publice.
Este evident că Ministerul Justiției nu poate dispune de alte fonduri decât în limita creditelor bugetare aprobate, astfel că asumarea unui angajament legal nu se poate face decât în cadrul unui aranjament bugetar, iar în cadrul unui astfel de aranjament Ministerului Economiei și Finanțelor îi revine sarcina de a elabora fișa financiară, ca document necesar, pentru dezbaterea proiectului de modificare a legii bugetului (art.15 din Legea nr.500/2002).
În plus, din întreaga economie a art.19 din Legea nr.500/2002 și în special din conținutul lit.a și f reiese justificarea legitimării procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta fiind autoritatea care, ulterior aprobării bugetului cu clasificațiile corespunzătoare, pentru situații excepționale, cum este și aceea de a plăti drepturi salariale restante necuprinse în bugetul inițial, are obligația de a propune și justifica rectificarea bugetului de stat.
Deși potrivit art.47 alin.2 din Legea nr.500/2002, de principiu, alocațiile pentru cheltuieli de personal, așa cum au fost aprobate nu pot fi virate și utilizate în alte articole de cheltuieli, din întreg conținutul acestui articol rezultă că este posibilă virarea unor credite de la un capitol la altul, iar în acest sens rolul hotărâtor revine Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin urmare admiterea cererii de chemare în garanție este justificată tocmai pe atribuțiile acestui minister astfel că susținerile făcute în recurs și întemeiate pe conținutul art.14,17 și 18 din Legea nr.500/2002 sunt nefondate urmând a fi respinse.
Chiar dacă bugetele pe anul 2008 au fost deja aprobate, din conținutul art.7 al OUG nr.146/2007 rezultă că ordonatorii principali de credite au obligația de a asigura aplicarea prevederilor acestei ordonanțe, cu prioritate din economiile obținute la cheltuielile de personal din posturile vacante. Ori, este evident că în măsura în care ordonatorii principali de credite nu sunt în măsură să asigure plata primelor de vacanță, aceștia vor fi obligați să solicite Ministerului Finanțelor Publice asigurarea alocațiilor corespunzătoare.
Drept consecință în temeiul art.20 din Legea nr.554 raportat la art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, menținând în întregime hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.2390 din 07 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din dat de 22 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./20.03.2008
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora
