Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 498/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 498/CA/2008
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Carla Maria Cojocaru
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU împotriva sentinței civile nr. 1388/CA/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatara intimatului reclamant, avocat, lipsind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost motivat, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, conform prevederilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997 și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că intimatul reclamant a formulat și depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare, în două exemplare.
Față de actele de la dosar și solicitarea de judecare în lipsă, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatara intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Învederează instanței că intimatul reclamant și-a desfășurat activitatea în cadrul A și ca atare avea dreptul la plata unui spor de fidelitate.
Într-adevăr acest drept, derivând din lege, a devenit inaplicabil pentru anul 2005, prin procedura suspendării instituită de OUG118/2004, însă aceste dispoziții legale nu au desființat dreptul ci doar au suspendat exercițiul acestuia.
Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al județului A la plata drepturilor reprezentând spor de fidelitate pe anii 2003 - 2005, actualizate în raport cu rata inflației până la data efectuării plății efective și la plata primelor de concediu pe anii 2003-2005, actualizate în raport cu rata inflației până la data efectuării plății efective.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit disp. art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor s-a prevăzut dreptul polițiștilor de a primi un spor de fidelitate în instituțiile din sectorul de apărare naționale, ordine publică și siguranță națională, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. În ceea ce privește primele de vacanță acestea se cuveneau în temeiul art. 37 alin. 2 din OG 38/2003, chiar dacă aceste drepturi au fost suspendate.
Se învederează că prin art. 2 alin. 1 din OUG nr. 118/2004 s-a stipulat că în anul 2005 aplicarea disp. art. 6 din OG nr. 38/2003 se suspendă.
Reclamantul a menționat că măsura suspendării acordării sporului de fidelitate a afectat doar exercițiul dreptului nu și existența acestuia, întrucât până în prezent nu s-a produs abrogarea acestuia.
În drept s-au invocat: art. 51 din Constituția României, art. 28 din Legea 54/2003, OG 38/2003, art. 56 și 64 din Legea 24/2000.
Secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului Alba prin sentința nr. 1388/20.11.2007 a admis acțiunea și a obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantului suma reprezentând prima de vacanță pe anii 2004-2005, proporțional cu perioada efectiv lucrată și suma reprezentând sporul de fidelitate pentru anul 2005, sume ce se vor actualiza în funcție de rata inflației la data plății efective.
Instanța a reținut prin considerentele expuse că potrivit art. 2 al. 1 din OUG 118/2004 reclamantul are dreptul la plata acestor drepturi legale, chiar dacă a fost dispusă suspendarea plații, acest fapt nu echivalează cu abrogarea dispozițiilor legale. Suspendarea aplicării dispozițiilor legale care recunosc dreptul la sporul de fidelitate nu echivalează cu stingerea acestui drept cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă reclamantului dreptul la aceste sume.
Mai mult măsura suspendării unui act normativ trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății. În cauza de față nici condiția proporționalității nu a fost îndeplinită deoarece nu se cunosc cauzele care au dus la măsura restrângerii acestor drepturi, iar așa cum a arătat și ÎCCJ pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum ius ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu existat, altfel s-ar ajunge la situația în care un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea ( decizia XXIII/2005).
Aceleași considerente au fost avute în vedere de instanță și în ceea ce privește acordarea primelor de vacanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii. În motivele de recurs se arată că plata acestor drepturi a fost suspendată pentru anul 2005, astfel că nu au fost prevăzute în buget sumele necesare efectuării plații.
În drept s-au invocat prevederile art. 242 alin. 2 cod pr. civilă, Legea nr. 24/2004 republicată și art. 2 alin. 1 din OUG 118/2004 aprobată prin Legea nr. 28/2005.
Examinând sentința atacat sub aspectul recursului, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a fost angajatul A până la data de 1.09.2005, având statutul de polițist.
Aceasta categorie profesională este salarizată potrivit <LLNK 52003 38132 39 0> OG nr. 38 din 30 ianuarie 2003. Pe lângă celelalte drepturi salariale, polițiștilor li se acorda un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne (art.6 din ordonanța). Dar, prin <LLNK 12004 118180 302 2 72>art. 2, alin. (1) din OUG nr. 118 din 24 noiembrie 2004, publicată în Of. nr. 1.138 din 2 decembrie 2004, pentru anul 2005 fost suspendată aplicarea dispozițiilor <LLNK 12003 38130 302 6 43>art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin <LLNK 12003 353 10 201 0 18>Legea nr. 353/2003.
Suspendarea plății acestor drepturi s-a dispus prin acte normative edictate conform dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și potrivit art. 64 în care se prevede că în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, dată la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată. În același articol la aliniatul (2) se prevede că la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Acordarea daunelor-interese de către instanța este o dispoziție legala, deoarece, în temeiul art.1084 Cod civil, plata cu întârziere a drepturilor dă dreptul la despăgubiri calculate în funcție de rata inflației.
În consecință, acordarea sporului de fidelitate este un drept consacrat printr-o lege specială și chiar dacă aplicarea dispozițiilor legale a fost suspendată de legiuitor din anumite considerente, după epuizarea suspendării nimic nu împiedica instanța de judecată să acorde aceste drepturi în măsura în care se cuvin.
sau neD. acestor sume în bugetul de stat este o problemă ce nu interesează faza de judecată în măsura în care plata acestor drepturi a devenit litigioasa, ci ține de faza executării, silite sau benevole.
Instanța supremă prin decizia nr. XII, pronunțată în data de 5.02.2007 ca urmare a recursului declarat în interesul legii, a arătat că în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. 2 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006 astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală, menționată. Aceeași situație este întâlnita si in privința plății sporului de fidelitate, fiind recunoscute drepturi legale, chiar dacă plata acestora a fost suspendata temporar.
Față de toate aceste considerente legale, Curtea consideră că în cauză nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate dintre cele prevăzute de art. 304, 312 Cod procedura civila și în consecință recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 cod pr. civilă recurentul va fi obligat să plătească intimatului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului A împotriva sentinței civile nr. 1388/CA/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-.
Obligă recurentul pârât să plătească reclamantului intimat suma de 400 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. /2 ex./14.05.2008
Jud. fond,
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru
