Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 5/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
- - Judecător
- JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier:
***********
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de, împotriva deciziei nr. 3571 din 24 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: contestatorul și intimata DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul arhivă, intimata DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ a depus concluzii scrise.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra prezentei contestații în anulare:
Prin decizia nr. 3571 din 24.09.2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- s-a admis recursul declarat de pârâta M, împotriva sentinței nr.1329 din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
A fost modificată sentința în sensul că s-a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut:
Reclamantul are calitatea de funcționar public, fiind salarizat în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 rep. prin Statutul funcționarilor publici, OUG 92/2004, OG 2/2006 și OG 6/2007 modificată prin OG 9/2008.
Dispozițiile art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În privința ultimelor două componente, prin art. 44 din OUG 92/2004 și art. 48 din OG 2/2006 s-a dispus suspendarea succesivă a acestora, suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a OG 6/2007 act normativ care nu a mai preluat dispozițiile legale anterioare ce privesc suspendarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
În acest context legal, s-a pus problema aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. la calculul salariului cuvenit funcționarilor publici.
Astfel, s-a apreciat că Statutul funcționarilor publici reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei funcționarilor publici, drepturile și îndatoririle acestora, context în care definește structura salariului cuvenit funcționarilor fără să stabilească, în concret, modalitatea de calcul a acestuia.
Faptul că, alin. 3 al art. 31 din 188/1999 s-a stabilit că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilitatea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, determină instanța să aprecieze că, în concret, modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor se realizează prin lege organică în raport de cadrul legal general stabilit de Statut.
Mai mult decât atât, Statutul nu a prevăzut criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de reclamantă în petitul cererii lor fiind fără susținere legală.
Aceste aspecte au condus la concluzia că Statutul funcționarilor publici, prin art. 31 alin. 1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.
În atare situație, reclamantul a fost în imposibilitate de a realiza prin intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul său final - punerea în executare, și pe de altă parte o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituia României, conform căruia deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora.
În acest sens, prin Decizia nr.820/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin. 3) și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Nu a putu fi reținută susținerea reclamantului privind faptul că drepturile solicitate constituie "un bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța Europeană a decis în jurisprudența sa că atât timp cât acțiunile reclamanților se află "pendinte" pe rolul jurisdicțiilor interne, acestea nu făceau să se nască nici un drept de creanță, ci numai eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe. Astfel, s-a stabilit cu valoare de principiu că "o creanță nu poate fi considerată "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat" (decizia din 18 octombrie 2002, - și alții contra Spaniei).
Prin urmare, creanța invocată de reclamant nefiind constatată printr-o hotărâre irevocabilă, nu a beneficiat de protecția art. 1 din Protocolul l la CEDO.
În același sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești potrivit art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 (soluția de principiu pentru unificarea practicii adoptată la data de 6 aprilie 2009).
Astfel, deși jurisprudența Curții de APEL CRAIOVA în această materie a fost contrară soluției adoptate în prezenta cauză, necesitatea schimbării acesteia s-a impus atât prin prisma dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 cât și a jurisprudenței CEDO, care în Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în cauza Beian împotriva României a statuat că "divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței".
În raport de aspectele analizate, s-a apreciat că reclamantul nu au făcut dovada că drepturile solicitate constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare contestatorul a arătat că la termenul cînd s-a judecat cauza nu a fost legal citat, întrucât nu a primit citație și nici motivele de recurs pentru a formula apărări.A arătat astfel că nu au fost respectate disp. art. 101-105 în sensul că, deși locuiește la adresa indicată în actele procedurale nu a primit nici o citație sau motive de recurs.
De asemenea, contestatorul a arătat că un alt motiv al contestației sale în anulare este acela că instanța de recurs, admițînd recursul, a omis să cerceteze unul din motivele de casare, respectiv motivul privind tardivitatea motivării cererii de recurs.
În acest sens, contestatorul a arătat că recursul a fost tardiv motivat, cu nerespectarea termenului de 15 zile, chiar dacă a fost declarat în termen.
Contestația în anulare este nefondată, avînd în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a soluționat recursul aceasta a fost legal îndeplinită, partea, respectiv intimatul, a fost legal citată conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, înmînarea citației fiind făcută în conformitate cu disp. art.92alin.4
Cu privire la cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, respectiv cel referitor la omisiunea cercetării de către instanța de recurs a tardivității motivării cererii de recurs se reține că este nefondat, comunicarea motivelor de recurs fiind făcută prin poștă, la data de 22.05 2009, conform plicului anexat.
Astfel, conform art. 104 actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
Față de data depunerii motivelor de recurs la oficiul poștal se reține depunerea în termen a acestora. Constatarea că recursul s-a înregistrat la o dată ulterioară expirării termenului devine inoperantă atîta vreme cît s-a făcut dovada depunerii la poștă în termenul legal.Același aspect referitor la data depunerii motivelor de recurs -22.05.2009- se deduce și din adresa de înaintare a dosarului de la Tribunalul Mehedinți către Curtea de APEL CRAIOVA.
Avînd în vedere faptul că excepția nulității recursului nu a fost invocată de parte și, fiind neîntemeiată nu a fost invocată din oficiu de instanță,nu se poate reține că instanța a omis să se pronunțe pe unul din motivele de recurs.
Se reține astfel că, în cauză nu se regăsește nici unul din motivele contestației în anulare prev. de disp. art.317 și 318, instanța respinge contestația formulată ca fiind neintemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de, împotriva deciziei nr.3571 din 24 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
14 Ianuarie 2010
Red. Jud.
18.01.2010
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Alina Răescu, Costinel
