Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 501/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--24.08.2007
DECIZIA CIVILĂ Nr. 501
Ședința publică de la 17 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Catargiu Victoria
GREFIER.- -
S-au lat în examinare recursurile formulate de pârâții P T în reprezentarea F și F C-S împotriva sentinței civile nr. 108/2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș în contradictoriu cu intimații reclamanți, R., având ca obiect drepturi salariale ale polițiștilor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea recurenților consilier juridic pentru DGFP T și consilier juridic pentru C-S,lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,se constată depusă la dosar prin registratură întâmpinare din partea intimaților reclamanți.
Nemaifiind depuse alte cereri sau probe de administrat,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanții recurenților solicită admiterea recursurilor pentru motivele arătate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului,constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.108/.01.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanții, R și, in contradictoriu cu Ministerul Administrației si Internelor, Inspectoratul Județean al Politiei de Frontiera T si Inspectoratul Județean al Politiei de Frontiera C-S.
A obligat pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, Inspectoratul Județean al Politiei de Frontieră C-S, Direcția Poliției de Frontieră și Ministerul Administrației și Internelor, să calculeze și să plătească drepturile bănești cuvenite și neachitate reclamanților pentru anul 2005, respectiv, sporul de fidelitate în procent de 20% din salariul de bază, suma actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
A admis cererea de chemare in garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în B, formulată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor și în consecință: a obligat Ministerul Finanțelor Publice să procedeze la virarea către ordonatorul principal de credite Ministerul Administrației și Internelor a sumelor bănești necesare achitării acestor drepturi, care vor fi redistribuite către ordonatorul secundar de credite Inspectoratul Județean al Politiei de Frontieră T in vederea achitării acestora către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat următoarele:
In privința excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP, instanța nu contestă faptul ca neavând calitatea de ordonator principal de credite MFP, nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant si ca atare dispoziția de plata instituita ca efect al admiterii acțiunii fata de pârâții, nu-l vizează direct, dar aceasta calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul și a sumelor pretinse, aspect ce justifica necesitatea ca prezenta hotărâre să-i fie opozabila și MFP. Ca atare MFP este cel care coordonează acțiunile ce sunt de responsabilitatea Guvernului cu privire la pregătirea legilor de rectificare a bugetului la propunerea ordonatorilor principali de credite.
Prin urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Instanța a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile întrucât prev art. 7 din Legea nr. - reprezintă dreptul comun În materie care nu se aplică în situația specială a reclamanților, cărora li se aplica dispozițiile corespunzătoare statutului de funcționar public.
Reclamanții, conform susținerilor acestora și scriptelor depuse la dosarul cauzei, au calitatea de angajați și își desfășoară activitatea profesională ca și funcționari publici cu statut special-polițist de frontieră - în conformitate cu art.1 din nr.360/2002, privind statutul polițistului, la pârâții T si F C-S. Reclamantul a fost încadrat la Direcția de Politie Frontiera T, instituție care este asigurată logistic și financiar de T, în anul 2005 a fost încadrată la Reclamantul Raf ost angajat la T în perioada 01.01.2005-01.03.2005 iar în perioada 15.10.2005-31.12.2005 a fost încadrat la Centrul de și T, instituție care este asigurată logistic și financiar de T, iar în perioada 01.03.2005-15.10.2005 a fost încadrat la C-S.Reclamanta în perioada 01.01.2005 -01.11.2005 a fost angajată la Direcția de Politie Frontieră T, instituție care este asigurată logistic și financiar de T, iar începând cu data de 01.11.2005 a beneficiat de concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului.
Conform art.1 al.1 din nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special și ca atare îi sunt aplicabile prev.nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din nr.215/2006 de modificare a nr.188/1999, ce atrag astfel competenta instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public, dreptul la sporul de fidelitate, fiind o componentă a drepturilor salariale și se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Art.6 din OG nr.38/2003, prevede că, pentru activitatea desfășurata în instituțiile din sectorul de apărare naționala, ordine publica și siguranța națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de baza, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne.
Conform nr.188/1999, rep, raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei-credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei parți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrala a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse in OG nr.38/2003, rep.
Este adevărat, că disp.art.6 din OG nr.38/2003,rep, au fost suspendate prin OUG nr.118/2004, aprobata și completată prin nr.28/2005, însa, suspendarea a operat pe perioada 1.01- 31.12.2005, și nu a fost prelungita nici prin legea bugetului de stat pe anul 2006 și nici printr-un act normativ ulterior, astfel încât începând cu anul 2006, reclamanților le-a fost achitat sporul de fidelitate la care erau îndreptățiți, pentru perioada lucrată în anul 2006.
Așadar, nu se poate considera că dreptul stabilit prin art.6 din OG nr.38/2003,rep, nu există câta vreme dispozițiile legale cel consacra, sunt în vigoare și în prezent și nu au fost declarate neconstituționale
Dispozițiile art.6 din OG nr.38/2003, rep, prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost în funcție pe toată perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare, neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existenta lui.
Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la sporul de fidelitate, nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logica, sistematica și cronologică a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege în sensul că " dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării a acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Art.20 din Constituția României, prevede că disp.constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu declarația universală a drepturilor omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
In același timp, art.2 pct.1 din declarația Universală a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări, iar la art.25 din aceasta norma internațională, se statuează în mod expres, faptul ca este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare la un salariu egal pentru munca egală.
In plan intern, art.5 din CM, interzice discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de munca, iar la art.1 al.1 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, se prevede că " prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința pe baza de naționalitate, etnie, limbă religie, categorie socială ori apartenența la o categorie defavorizatoare, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege in domeniul public, economic, social, cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice".
Așa fiind, instanța a apreciat că, suspendarea aplicării dispozițiilor art.6 din OG nr.38/2003 nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul OUG nr.118/2004, fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamanților la încasarea sporului de fidelitate, sens în care s-a pronunțat prin decizia XXIII/12.12.2005 si Ja R omâniei, motiv pentru care în temeiul art.6 din OG nr.38/2003, art.164 CM, raportat la art.1,art.8, art.10 si art.18 din nr.554/2004, acțiunea va fost admisa conform dispozitivului ce face parte integranta din prezenta hotărâre, iar sumele actualizate cu rata de inflație în raport de disp.art.1094 si art.1088 civil, impunându-se repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamanți.
Totodată, instanța a admis și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, întrucât în raport de disp.art.4 al.2, art.28, art.35 si art.19 lit. b, din nr.500/2002, fără asigurarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești de către MFP- între acesta și cei doi pârâți existând raporturi juridice izvorâte de lege -, nu se poate face plata drepturilor bănești acordate, fiind îndeplinite condițiile prev.art.60-63 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței au declarat recurs F C-S și P T în reprezentarea
P a solicitat respingerea acțiunii și a cererii de chemare în garanție.
În motivare, în esență a susținut că rolul F este de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, și aceștia nu au făcut dovada solicitării în scris a propunerilor de rectificare.
F nu poate fi obligat la virarea sumelor de bani izvorâte din titluri executorii, conform OG ne, 22/2002.Cererea de chemare în garanție este inadmisibilă, iar acțiunea este inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
F C-S a solicitat respingerea acțiunii, motivând că aplicarea actului normativ privind drepturile salariale a fost suspendată în 2005, astfel că nu se produc efecte juridice, nefiind nici fonduri bugetare adoptate.
Examinând recursul, se constată că, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, nu este întemeiat și va fi respins.
Conform art.6 din OG nr.38/2003, polițiștii beneficiază de spor de fidelitate în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranța națională și, în anul 2005, prin art.2 alin.1 din nr.OUG118/2004, s-a suspendat aplicarea acestor dispoziții, pârâții având obligația să se încadreze în cheltuielile de personal alocate prin buget.
Dreptul pretins de reclamanți prin acțiune s-a născut așadar din lege, ca drept subiectiv ce conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a plăti o anumită sumă de bani, obligație care a fost suspendată prin normele legale arătate.
Cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine instanței care constată că dreptul la sporul de fidelitate constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și drept urmare acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse potrivit art.53 din Constituție.
În acest sens, art.18 din Codul Muncii prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz și arbitraj.
Or, suspendarea prin acte normative a unui drept câștigat nu poate reprezenta doar o restrângere a dreptului, ci ea operează ca o veritabilă lipsire de drepturi, subiectivă, arbitrară și abuzivă.
În favoarea legalității cererii reclamanților trebuie invocate și prevederile art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Asupra recursului T, de asemenea se constată că este nefondat, cuantumul sporului fiind corect stabilit, conform actelor normative enunțate.
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004, Curtea reține din analiza sistematică a dispozițiilor art. 91 și 93 din legea nr. 188/1999 republicată, faptul că acestea stabilesc nu numai competența materială de soluționarea cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în favoarea instanțelor de contencios administrativ, ci și procedurile de soluționare a unor astfel de litigiu, derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, iar în cauza de față, actul normativ precitat nu prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, motiv pentru care nu se impune realizarea acesteia.
De precizat, că în cazul în care legiuitorul a dorit ca acest fapt să aibă loc, l-a menționat în mod expres, într-o singură împrejurare, respectiv prin art.89, în care dispune că în situația încetării raportului de serviciu, funcționarul public se poate adresa instanței de contencios administrativ, însă în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 modificată.
În consecință, Legea nr. 188/1999 republicată, fiind o lege cu caracter general prevăzută de legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată.
Prin urmare, în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul v-a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul P T în reprezentarea F și F C-S împotriva sentinței civile nr. 108/2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 Aprilie 2008.
Pentru PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pentru JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
A în CO, semnează A în CM, semnează
Vicepreședinte Vicepreședinte
GREFIER
- -
Prima instanță - Tribunalul Timiș - judecător,
Red.-30.05.2008
Tehnored LM- 06.06.2008
2 expl/SM
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Claudia, Catargiu Victoria
