Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 504/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 504/CA
Ședința publică de la 10 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 674/ din 30 mai 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurentul și consilier juridic, pentru intimatul Inspectoratul Județean de Poliție
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Consilier juridic, depune delegație de reprezentare pentru intimat și întâmpinare, duplicatul fiind înmânat recurentului.
Avocat, pentru recurent, arată că nu solicită termen pentru luare la cunoștință și depune concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul la concluzii în recurs.
Reprezentantul recurentului, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consilier juridic, pentru intimatul Inspectoratul Județean de Poliție I, solicită respingerea recursului, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, considerând că se face confuzie între o dispoziție care a fost anulată și nu și-a produs efectele, ca atare nu este vorba de o nouă reîncadrare, raporturile de serviciu nu s-au modificat.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, declarând dezbaterile închise, rămâne în pronunțare.
Curtea de apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, reclamantul l-a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție I, solicitând obligarea acestuia la recunoașterea dreptului său la acordarea compensației lunare pentru chirie, drept ce se cuvine în temeiul prevederilor art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 284/7.04.2005, și la plata compensației lunare pentru chirie retroactiv, începând cu data de 01.09.2006 până la zi, recalculată și actualizată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este funcționar public cu statut special, îndeplinind funcția de polițist Inspectoratul Județean de Poliție I, secția a III -a de Poliție, unde a venit de la Inspectoratul Județean de Poliție G, la solicitare, pe motivul reîntregirii familiei.
La mutarea sa în I nu a solicitat plata compensației lunare pentru chirie deoarece soția lui avea locuință proprietate personală.
La data de 06.09.2004 s-a pronunțat desfacerea căsătoriei pe care a încheiat-o cu plătind pensie de întreținere lunară pentru doi copii minori și fiind evacuat din apartament, acesta fiind proprietatea fostei sale soții.
Astfel, a încheiat contractul de închiriere nr. -/24.10.2007 cu numitul pe timp de 5 ani pentru imobilul din municipiul I,-, pentru o chirie lunară de 100 RON.
Pe data de 20.10.2006 a fost planificat să execute serviciul de patrulare între orele 14-22 pe str. - din I fără a avea în consemnul postului său printre obligațiile de serviciu prevăzute în fișa postului și paza arestului Poliției Municipiului
În ziua menționată au evadat din arestul Poliției Municipiului I, două persoane arestate preventiv, fiind făcut și el răspunzător pentru producerea acestui eveniment pe motivul că evadații au mers pe stradă după ce au părăsit arestul el, neidentificându-i la timp.
Ca urmare a acestui fapt, a fost sancționat prin Dispoziția nr. 1779/22.11.2006 a șefului Inspectoratul Județean de Poliție I cu "destituirea din poliție" și, în urma a două contestații succesive, conducerea Inspectoratul Județean de Poliție Iah otărât admiterea contestației și anularea dispoziției de sancționare, măsuri comunicate prin adresele nr. 26985/14.12.2006 și -/13.03.2007.
Deoarece după anularea dispoziției nr. 1799/22.11.2006 a șefului Inspectoratului Județean de Poliție I prin actul de decizie al Inspectoratului General al Poliției Române a urmat o primă decizie de numire a sa în funcție, și un ordin al șefului Inspectoratul Județean de Poliție I, încadrându-se în prevederile art. 3 pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 284/07.04.2005, prin raportul nr. 38115/5.11.2007, reclamantul a solicitat acordarea compensației pentru chirie, însă prin adresa nr. -/9.11.2007 i s-a refuzat acest drept, făcându-se trimitere la mutarea lui de la Inspectoratul Județean de Poliție G la Inspectoratul Județean de Poliție I din anul 1998.
Reclamantul a contestat această măsură prin raportul din 19.11.2007 la conducerea Inspectoratul Județean de Poliție I, înregistrat sub nr. 39901/27.11.2007 și prin adresa nr. -/04.12.2007 din nou i s-a refuzat un drept solicitat, pe motivul că nu a fost numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului.
Prin sentința civilă nr. 674/CA/30.05.2008, Tribunalul Iașia respins cererea reclamantului de constatare a existenței dreptului său la acordarea compensației lunare pentru chirie, formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție I, ca inadmisibilă.
Prin aceeași sentință, instanța a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție I, precum și cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că prin încheierea pronunțată la data de 28.03.2008, a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității primului capăt al cererii reclamantului.
Apreciind că această cerere este una în constatare, instanța aor espins-o potrivit dispozițiilor art. 111 teza finală din Codul d e procedură civilă, având în vedere că reclamantul a solicitat, prin al doilea capăt de cerere, realizarea dreptului pus în discuție.
A mai reținut prima instanță că, potrivit art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005, are dreptul la compensație lunară pentru chirie polițistul numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului în localitatea în care își are domiciliul, care îndeplinește o serie de condiții enumerate limitativ.
S-a reținut că reclamantul nu se află în nici una din cele două situații prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 284/2005, el exercitând inițial funcția de polițist la Inspectoratul Județean de Poliție G de unde a fost mutat la cerere la Inspectoratul Județean de Poliție
De asemenea, anularea dispoziției prin care a fost adoptată măsura destituirii reclamantului din poliție nu poate fi asimilată sintagmei folosite de legiuitor "numit în prima funcție", măsura disciplinară luată neproducându-și efectele în situația în care aceasta nu a rămas definitivă, revenindu-se la situația anterioară prin anularea ei, ceea ce înseamnă că vechimea reclamantului în funcția de polițist are continuitate, neputând fi întreruptă de un act administrativ anulat.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului său, reclamantul a arătat că în mod greșit a fost respins primul capăt de cerere ca inadmisibil, că prin respingerea probei cu înscrisuri i s-a încălcat dreptul la apărare, că trebuia să se observe că reclamantul a fost destituit, încetând raporturile juridice cu intimatul, iar anularea dispoziției de destituire echivalează cu o nouă angajare și numire în funcție, astfel încât îndeplinește condițiile prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 284/2005 referitoare la dreptul la compensația lunară pentru chirie.
Prin întâmpinare, Inspectoratul de Poliție al Județului Ias olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și prevederile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, polițistul numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul și care nu deține locuință proprietate personală în acea localitate, nici el și nici soția/soțul acestuia, în situația în care nu i se poate asigura spațiu de locuit corespunzător, are dreptul la o compensație pentru chirie de până la 50% din salariul de bază.
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. 5 din actul normativ indicat mai sus, cuantumul compensației pentru chirie și condițiile de acordare se stabilesc prin hotărâre a guvernului, la propunerea ministrului internelor și reformei administrative.
În vederea punerii în executare a acestor dispoziții legale a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 284/2005 prin care s-au stabilit cuantumul și condițiile de acordare a compensației lunare pentru chirie cuvenite polițiștilor.
În art. 3 al Hotărârii Guvernului nr. 284/2005 s-a prevăzut că polițistul numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului în localitatea în care își are domiciliul beneficiază de compensație lunară pentru chirie dacă îndeplinește cumulativ următoarele cerințe:
a) polițistul ori soția/soțul acestuia/acesteia nu deține locuință proprietate personală în localitatea de domiciliu;
b) unitatea de poliție în care polițistul este încadrat nu are posibilitatea să îi asigure acestuia și, după caz, membrilor familiei sale spațiu de locuit corespunzător;
c) polițistul ori soția/soțul acestuia/acesteia nu are atribuită, prin contract de închiriere, o locuință din fondul locativ de stat în localitatea de domiciliu;
d) polițistul ori soția/soțul acestuia/acesteia are un contract de închiriere, altul decât cel prevăzut la lit. c), încheiat și înregistrat la administrația financiară în condițiile legii;
e) polițistul și-a stabilit reședința sau domiciliul la adresa locuinței închiriate potrivit lit. d);
f) în urma efectuării anchetei sociale se constată că polițistul se află într-un caz justificat de a beneficia de compensație pentru chirie.
Una dintre condițiile prevăzute de textele de lege susmenționate pentru acordarea compensației pentru chirie constă în aceea ca polițistul să fie numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului în localitatea în care își are domiciliul.
În prezenta cauză, corect a apreciat prima instanță că această condiție nu este îndeplinită și că este neîntemeiată susținerea reclamantului în sensul că după anularea dispoziției de destituire a sa din poliție anularea dispoziției de destituire echivalează cu o nouă angajare și numire în funcție.
Dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române de anulare a dispoziției nr. 1779/22.11.2006 a produs efecte nu numai pentru viitor, ci și pentru trecut, în sensul că au fost înlăturate toate efectele măsurii de destituire din funcție.
Aceasta înseamnă că au fost înlăturate toate efectele dispoziției de destituire care s-au produs între momentul emiterii acestei dispoziții și desființarea ei, prin desființarea acestui act, reclamantul ajungând în situația anterioară luării măsurii de destituire.
Prin urmare, de vreme ce desființarea măsurii de destituire are ca efect punerea reclamantului în situația anterioară luării ei, Curtea consideră că raportul de serviciu dintre reclamant și pârât nu a încetat.
Având în vedere deci, că actul administrativ de sancționare a fost anulat și că reclamantul nu a fost nici un moment destituit din poliție, Curtea consideră că este neîntemeiată critica din recurs referitoare la acordarea compensației pentru chirie ca urmare a faptului că ar fi fost nou angajat și numit în funcție.
În ceea ce privește critica referitoare la respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere privind recunoașterea dreptului la acordarea compensației lunare pentru chirie, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată.
Prima instanță a apreciat just că solicitarea de recunoaștere a dreptului trebuie calificată ca fiind o cerere în constatare. În conformitate însă cu prevederile art. 111 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora cererea în constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului, reclamantul nu este îndreptățit să introducă o astfel de cerere deoarece avea posibilitatea de a solicita realizarea dreptului, ceea ce a și făcut.
Având în vedere că pârâtul nu a contestat situația de fapt prezentată de reclamant, că instanța de judecată a preluat-o ca atare, iar litigiul dintre părți s-a născut ca urmare a opiniilor diferite în legătură cu interpretarea care trebuie dată dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea consideră că nefondat este și motivul invocat în recurs privind încălcarea dreptului la apărare.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul formulat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 674/CA/30.05.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2008.
Președinte judecător judecător
--- - - - - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Jud. fond:
Primă instanță: Tribunalul Iași
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Leocadia Roșculeț, Violeta
