Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 202/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 202/
Ședința publică din 10 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier - - -
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta Grup I, în contradictor cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Financiară pentru contribuabilii mijloci I, vizând suspendarea executării actului administrativ Decizie de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 11336/05.09.2008 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2008, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10 noiembrie 2008.
În termenul de pronunțare, reclamanta Grup I, prin apărător ales, a depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra cererii de suspendare de față.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 869/45/3.10.2008, petenta " Grup" SA Ias olicitat a se dispune în contradictoriu cu pârâta - Administrația Financiară pentru contribuabilii mijlocii I, suspendarea executării actului administrativ -Decizie de impunere privind și o0bligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 11336/5.09.2008, până la pronunțarea instanței de fond.
Motivează petenta că prin decizia susmenționată, pârâta, prin organele de control fiscal, au stabilit în sarcina sa, un debit suplimentar în sumă de 2.780.277 lei, reprezentând diferențe CAS -angajator, angajat, CASS angajator, angajat, impozit pe venitul din salarii, contribuția de asigurare pe accidente de muncă și boli profesionale datorate de angajator, contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator, angajat, contribuția pentru concedii și indemnizații de la persoanele fizice sau juridice, contribuția angajatorilor la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, vărsăminte de la persoane juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate, aferente anilor 2005 -2008.
Consideră petenta că această decizie este nelegală și neîntemeiată, organul de control tratând eronat sumele primite din Germania de angajații săi drept salarii, deși acestea se constituiau indemnizații de deplasare, aceste sume fiind excluse în realitate din baza de calcul a impozitului pe salarii și a celorlalte tipuri de contribuții.
Arată petenta că această societate a detașat, în condiții similare salariații săi în Germania, anterior anului 2000 și până în prezent, la toate controalele fiscale efectuate în acest interval nefiind constatate neregularități în calcularea contribuțiilor la bugetul de stat aplicate indemnizațiilor de detașare, inconsecvența organului fiscal manifestată prin emiterea deciziei în litigiu venind în contradicție cu prevederile art. 46 din Codul muncii, temeiul de drept invocat, respectiv HG518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, nefiind în realitate aplicabile în cazul său, detașarea lucrătorilor din construcții în străinătate neintrând sub incidența acestei hotărâri de guvern.
Faptul că salariații săi detașați au fost pontați, întrucât primeau, pe lângă indemnizația de detașare și salariul echivalent aferent funcției (conform contractului individual de muncă), salarii la care erau calculate toate contribuțiile, apare ca fiind irelevant în cauză, din moment ce au fost respectate prevederile art. 42 Codul muncii, limitarea indemnizațiilor prevăzute de HG518/1995 (la maxim 100% din salariul de bază și sporul de vechime), nefiind incidentă în cazul său.
Din contra, consideră că în speță își găsesc aplicabilitatea prevederile din convenția din 31.07.1990 dintre Guvernul României și Guvernul, privind trimiterea de personal român din întreprinderi cu sediul în România, pentru a acționa pe bază de contracte, aprobată prin.HG 167/1991, și maia ales actele ce reglementează această convenție, respectiv Procedura din 17.03.2005 de repartizare de contingent societăților comerciale cu sediul în România, care execută contracte de lucrări în, emisă de Ministerul Muncii punctele 4-6, ce specifică expres termenul de detașare.
În același sens face referire și la dispozițiile din Legea 334/2004, de transpunere în dreptul românesc a Directivei Parlamentului European și a Consiliului 96/71/CE din 16.121.1996, în care se stabilește fără dubii, că raporturile dintre societate și salariați sunt cele specifice detașării, situație în care devin incidente dispozițiile art. 46 al. 4 din Codul muncii, coroborată cu art. 55 lit. g Cod fiscal respectate de reclamantă.
Împrejurarea că pentru aceste sume s-a plătit impozit în Germania, nu poate schimba natura juridică a indemnizației de detașare a acestor sume, fiind posibil ca legislația germană să nu prevadă excluderea acestor indemnizații de la baza de calcul a impozitului pe salarii, astfel cum se prevede în Codul nostru fiscal.
Întrucât valoarea mare a sumei stabilite prin decizia în litigiu este de natură a cauza destabilizarea activității societății, consideră că în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare a executării prev. de art. 14 al. 1 din Legea 554/2004, executarea silită a acestei sume punând-o în imposibilitate de plată a salariilor celor 86 angajați ai săi, în condițiile în care societatea nu înregistrează debite restante la bugetul de stat.
Anexat cererii este depusă decizia a cărei suspendare se solicită și legislația de care se face vorbire.
Ministerul Economiei și Finanțelor - F, I prin întâmpinare solicită respingerea cererii de suspendare formulate în cauză, întrucât petenta nu a probat îndeplinirea cumulativă a celor două condiții de admisibilitate a cererii de suspendare a executării unui act administrativ, simplele sale susțineri privind pretinsa nedatorate a sumei în cauză, și a destabilizării activității în situația achitării acesteia, nefiind de natură a satisface exigențele impuse de art. 14 din legea contenciosului administrativ.
La dosarul cauzei petenta a depus, la cererea instanței, recipisa de consemnare a cauțiunii prevăzută de Codul d e procedură fiscală, nr. -/1 din 31.10.2008, în sumă de 50.000 lei.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată cererea de suspendare a executării de față ca fiind întemeiată, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, art. 14 al. 1 din legea contenciosului administrativ, evocat ca temei de drept al cererii de față, prevede expres că "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
În cauză, cerința sesizării organului administrativ a fost respectată, astfel cum rezultă din copia contestației petentei depusă la. I sub nr. 23653/29.09.2008 și transmisă cu adresa CM 12539/2.10.2008 spre competentă soluționare.
Cât privesc celelalte condiții de admisibilitate cumulative prevăzute de text, respectiv cea a cazului bine justificat și respectiv a pagubei iminente, curtea constată că rațiunea prevederii lor în lege, în condițiile existenței unei prezumții de legalitate a actelor administrative, au drept scop prevenirea unor consecințe grave celui ce se consideră vătămat într-un drept al său recunoscut de lege, prin emiterea actului în cauză.
În acest sens sunt și prevederile Recomandării nr. R/89/8 din 13.09.1989 a Consiliului de Miniștri ai Consiliului Europei cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicită autorității jurisdicționale competente că, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanele particulare să beneficieze de măsuri de protecție provizorii, fără ca în acest fel instanțele să influențeze în vreun fel soluția fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument juridic valabil, în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.
În cauza de față curtea constată ca fiind îndeplinită, în contextul sus-citat, condiția existenței "cazului bine justificat, definit de art. 2 lit. t) din legea contenciosului administrativ ca fond: "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", față de controversele existente între părți cu privire la legislația aplicabilă raportului juridic dedus judecății, în condițiile în care se evocă și existența unui element de extraneitate, iar aceste aspecte ce nu pot fi supuse analizei instanței decât în cadrul soluționării fondului cauzei.
Cât privește cerința cumulativă a existenței unei pagube iminente, definită la lit. s) a aceluiași articol ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil", curtea reține că, dată fiind valoarea de 2.780.227 lei a obligațiilor suplimentare la bugetul de stat stabilite în sarcina petentei, prin actul administrativ în litigiu, în condițiile în care aceasta dispune de un număr de 86 salariați, apare ca fiind dovedită destabilizarea gravă pe care bugetul firmei l-ar suferi în cazul retragerii acestei sume din contul său, dauna suferită în acest mod fiind "dificil de recuperat" în sensul Recomandării R/89/8 din 13.09.1989 sus -evocate.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, curtea va proceda la admiterea cererii de suspendare formulate de petenta SC " Grup" SA I cu consecința suspendării Deciziei de impunere nr. 1136/2008 emise de - I, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
. NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de petenta " Grup" SA I, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală -Administrația Financiară pentru contribuabilii mijlocii
Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, stabilite de inspecția fiscală nr. 11336/5.09.2008 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2008.
PREȘEDINTE
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
14.11.2008
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
