Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 5063/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5063
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
- - - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta, împotriva deciziei nr. 3760 din data de 01 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului O și Primăria Municipiului
La apelul nominal au lipsit revizuienta și intimații Primarul Municipiului O și Primăria Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări:
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin Decizia nr. 3760 din data de 01 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI O și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O împotriva sentinței nr.1574 din data de 06 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți.
A fost modificată sentința în sensul că respingerii acțiunii.
În motivare s-a reținut că reclamanta are calitatea de funcționar public, fiind salariza tă în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 rep. prin Statutul funcționarilor publici, OUG 92/2004, OG 2/2006 și OG 6/2007 modificată prin OG 9/2008.
Dispozițiile art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În privința ultimelor două componente, prin art. 44 din OUG 92/2004 și art. 48 din OG 2/2006 s-a dispus suspendarea succesivă a acestora, suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a OG 6/2007 act normativ care nu a mai preluat dispozițiile legale anterioare ce privesc suspendarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
În acest context legal, se pune problema aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. la calculul salariului cuvenit funcționarilor publici.
Astfel, se apreciază că Statutul funcționarilor publici reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei funcționarilor publici, drepturile și îndatoririle acestora, context în care definește structura salariului cuvenit funcționarilor fără să stabilească, în concret, modalitatea de calcul a acestuia.
Faptul că, alin. 3 al art. 31 din 188/1999 stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilitatea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, determină instanța să aprecieze că, în concret, modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor se realizează prin lege organică în raport de cadrul legal general stabilit de Statut.
Mai mult decât atât, Statutul nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de reclama ntă în petitul cererii lor fiind fără susținere legală.
Aceste aspecte conduc la concluzia că Statutul funcționarilor publici, prin art. 31 alin. 1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.
În atare situație, reclaman ta este în imposibilitate de a realiza prin intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul său final - punerea în executare, și pe de altă parte o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituia României, conform căruia deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora.
În acest sens, prin Decizia nr.820/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin. 3) și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei privind faptul că drepturile solicitate constituie "un bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța Europeană a decis în jurisprudența sa că atât timp cât acțiunile reclamanților se află "pendinte" pe rolul jurisdicțiilor interne, acestea nu făceau să se nască nici un drept de creanță, ci numai eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe. Astfel, s-a stabilit cu valoare de principiu că "o creanță nu poate fi considerată "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat" (decizia din 18 octombrie 2002, - și alții contra Spaniei).
Prin urmare, creanța invocată de reclama ntă nefiind constatată printr-o hotărâre irevocabilă, nu beneficiază de protecția art. 1 din Protocolul l la CEDO.
În același sens este și jurisprudența constantă Înaltei Curți de Casație și Justiție ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești potrivit art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 (soluția de principiu pentru unificarea practicii adoptată la data de 6 aprilie 2009).
Astfel, deși jurisprudența Curții de APEL CRAIOVA în această materie a fost contrară soluției adoptate în prezenta cauză, necesitatea schimbării acesteia s-a impus atât prin prisma dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 cât și a jurisprudenței CEDO, care în Hotărârea din 6 2007, pronunțată în cauza Beian împotriva României a statuat că "divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței".
La data de 06 noiembrie 2009, reclamanta a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 3760/01.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, solicitând schimbarea hotărârii atacate.
În motivare s-a arătat că prin hotărârea contestată a fost respinsă cererea de acordare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, deși, aceleași drepturi au fost admise colegilor săi, fiind invocată în acest sens decizia nr. 3055 din data de 23 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr-.
În consecință, se apreciază că cele două hotărâri sunt potrivnice.
La dosar a fost depusă Decizia nr. 3054/23.06.2009 a Curții de APEL CRAIOVA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Având în vedere faptul că cererea revizuientei este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, stabilirea competenței materiale se face potrivit dispozițiilor art. 323 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv "instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice".
Cum, în cauza de față, cele două decizii cu privire la care revizuienta afirmă că au dispoziții potrivnice sunt pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVA, în baza art. 158 și următoarele Cod procedură civilă, se va declina competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuienta, împotriva deciziei nr. 3760 din data de 01 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului O și Primăria Municipiului O în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. SL
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Sanda Lungu
