Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 5062/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5062
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuientul, împotriva deciziei nr. 3703 din data de 30 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului O și Primăria Municipiului
La apelul nominal au lipsit revizuientul și intimații Primarul Municipiului O și Primăria Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că revizuientul a depus la dosarul cauzei precizări la cererea de revizuire, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări:
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin sentința nr. 913 din data de 09 martie 2009, Tribunalul Mehedinția admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului O și Primăria Municipiului
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suplimentul postului în procent de 25% din salariu de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază aferente perioadei 07.03.2005 -30.11.2008, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul este funcționar public, fiind în raporturi de serviciu cu pârâții în perioada 07.03.2005 - 30.11.2008, perioadă pentru care a solicitat plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Potrivit art. 31 din Legea nr.188/1999 republicată pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Aplicarea dispozițiilor art. 29 (actual art. 31) din Legea nr. 188/1999 a fost suspendată la data intrării în vigoare a OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005. Prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 (actual art. 31) au fost suspendate și în continuare prin nr.OG2/2006, până la data de 31 2006. La data de 01.01.2007 când a încetat suspendarea funcționarul public a fost repus în drepturi cu caracter retroactiv în privința acestor suplimente.
S-a constat astfel că dreptul funcționarului public la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost prevăzut de lege începând cu data de 01.01.2004, dată de la care se aplicau dispozițiile art. 29 (actual art. 31), conform art. 25 din Legea nr. 161/2003 de modificare a Legii nr.188/1999 și a fost suspendat până la data de 01.01.2007.
Conform dispozițiilor art. 2 din nr.OG 6 din 24 ianuarie 2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, "prezenta ordonanță se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Din interpretarea dispozițiilor art. 1 din același act normativ a rezultat că sistemul de salarizare al funcționarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, ori suplimentele solicitate de reclamanți reprezintă sporuri și prin urmare fac parte din salariul funcționarului public.
Pe de altă parte, s-a reținut că potrivit art. 1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Noțiune cu caracter autonom, "bunul" a căpătat în accepțiunea Curții valențe din ce în ce mai largi. Astfel, se poate afirma că în conținutul acestui termen s-a înglobat și noțiunea de valoare patrimonială ca ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
Față de cele menționate anterior, s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale întrucât dreptul la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare constituie un drept de creanță și deci un bun, de care reclamanții au fost lipsiți prin suspendarea aplicării dispozițiilor art.29 (actual art.31) din Legea nr.188/1999.
S-a apreciat că dreptul la acțiune al reclamantului nu este prescris pentru perioada 07.03.2005-30.11.2008, întrucât dispozițiile legale care au suspendat plata acestor suplimente au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii suplimentelor prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999.
Referitor la cererea de consemnare în carnetul de muncă a acestor suplimente s-a apreciat că aceste consemnări se fac, la solicitarea reclamantei, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care s-au stabilit aceste drepturi.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Primăria Municipiului O și Primarul Municipiului O, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin Decizia nr. 3703 din data de 30 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de pârâții Primăria Municipiului O și Primarul Municipiului O, împotriva sentinței nr.913 din data de 09 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public, fiind salarizat în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 rep. prin Statutul funcționarilor publici, OUG 92/2004, OG 2/2006 și OG 6/2007 modificată prin OG 9/2008.
Dispozițiile art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În privința ultimelor două componente, prin art. 44 din OUG 92/2004 și art. 48 din OG 2/2006 s-a dispus suspendarea succesivă a acestora, suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a OG 6/2007 act normativ care nu a mai preluat dispozițiile legale anterioare ce privesc suspendarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
În acest context legal, se pune problema aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. la calculul salariului cuvenit funcționarilor publici.
Astfel, se apreciază că Statutul funcționarilor publici reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei funcționarilor publici, drepturile și îndatoririle acestora, context în care definește structura salariului cuvenit funcționarilor fără să stabilească, în concret, modalitatea de calcul a acestuia.
Faptul că, alin. 3 al art. 31 din 188/1999 stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilitatea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, determină instanța să aprecieze că, în concret, modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor se realizează prin lege organică în raport de cadrul legal general stabilit de Statut.
Mai mult decât atât, Statutul nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de reclamantă în petitul cererilor fiind fără susținere legală.
Aceste aspecte conduc la concluzia că Statutul funcționarilor publici, prin art. 31 alin. 1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.
În atare situație, reclamantul este în imposibilitate de a realiza prin intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul său final - punerea în executare, și pe de altă parte o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituia României, conform căruia deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat cerere de revizuire, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea acestei cereri, revizuientul a arătat că decizia a cărei revizuire a solicitat-o, prin care s-a schimbat soluția instanței de fond de admitere a cererii de chemare în judecată având ca obiect acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, este în contradicție cu deciziile pronunțate în alte cauze, prin care aceleași drepturi de natură salarială au fost acordate altor funcționari publici, colegi de serviciu.
S-a susținut că se impune anularea deciziei civile nr. 3703 din data de 30.09.2009 și rejudecarea recursului.
Ulterior și-a precizat cererea de revizuire în sensul că, cele două hotărâri contradictorii sunt reprezentate de decizia nr. 3703 din data de 30 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- și sentința nr. 862 din data de 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți.
Analizând excepția necompetenței materiale invocată din oficiu de C se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept:
Excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, ca excepție de fond, peremptorie și dirimantă, este întemeiată, așa cum se va explica în continuare.
Potrivit art. 332 alin. 1 pct. 7 din Codul d e procedură civilă revizuire unei hotărâri se poate cere " dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate ", iar potrivit art. 323 alin. 2 din Codul d e procedură civilă În cazul art. 322 pct. 7, " cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre."
În speță, față de faptul că prin cererea de revizuire s-a invocat contrarietatea a două hotărâri pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVA, în temeiul textelor de lege susmenționate, se constată că Înalta Curtea d e Casație și Justiție are competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoz. art. 332 alin. 1 pct. 7 din Codul d e procedură civilă, fiind instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat hotărârile potrivnice.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art.158 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea - Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientul, împotriva deciziei nr. 3703 din data de 30 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului O și Primăria Municipiului O în favoarea J - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru - - | JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu - - |
Grefier, |
Red. CI
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Sanda Lungu
