Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 516/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 516/2008
Ședința publică de la 21 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera Stănișor
Grefier: ---
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-chemat în garanție MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 129 din 05 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S-au verificat actele și lucrările dosarului și având în vedere că recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut în pronunțare.
A:
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 129/05 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, G, C, G, -, împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - UNITATEA TERITORIALĂ 325.
A fost obligată pârâta să achite fiecărui reclamant conform perioadei lucrate, drepturile salariale reprezentând prima de concediu aferente anilor 2001-2006, actualizate cu indicele de inflație la data executării.
A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și s-au admis cererile de chemare în garanție a MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT formulată de pârâta Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială 325, fiind obligate chematele în garanție să prevadă în buget și să aloce pârâtei sumele necesare executării obligației.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Legea nr.188/1999 republicată (fost art.33 alin.2) funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Dreptul s-a născut așadar din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept, prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Facultatea de a pretinde o anumită conduită în raportul juridic ce ia naștere, presupune o obligație corelativă a subiectului pasiv de a se conforma și în raportul obligațional ce se formează, cel ce pretinde o anumită conduită are calitatea de creditor, iar cel obligat la o asemenea conduită are calitatea de debitor.
Dreptul reclamanților care au calitatea de funcționari publici a fost suspendat succesiv prin art. 3 alin.1 din G nr.33/2003, art. 12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art. 10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004, art. 5 alin.5 din Legea nr.379/2005, dar dreptul la prima de vacanță nu a fost afectat, ci doar exercițiul acestuia a fost suspendat.
Acest drept există și în prezent, întrucât el nu a fost abrogat de legiuitor, iar garantarea realizării lui este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
Pe toată perioada cât dreptul la prima de concediu nu este abrogat, titularii acestuia au vocația de a beneficia concret de acest drept patrimonial, căci altfel acest drept devine o formă fără fond, un drept a cărui existență deși recunoscută este vidat an de an de însăși substanța lui, și devine astfel lipsit de orice valoare pentru cel în favoarea căruia a fost prevăzut.
Este adevărat că acest drept (dreptul la prima de concediu) nu este unul fundamental (Decizia 148/2005 a Curții Constituționale) însă scopul pentru care a fost introdus de legiuitor ( o răsplată suplimentară, ca formă de apreciere pentru munca depusă de funcționarul public) nu poate fi negat ulterior prin acte normative, indiferent de motivația economică a acestor acte normative.
Astfel spus, suspendarea unui drept nu poate "sine dic", tocmai pentru că scopul pentru care s-a legiferat ar fi negat și deci ar aduce atingere existenței dreptului. De astfel, putem vorbi și de o "speranță legitimă" în sensul practicii CEDO.
Pe de altă parte instanța mai reține că normele legale de suspendare, menționate anterior, contravin prevederilor art. 41 și 53 din Constituția României. Astfel, dreptul la prima de concediu, constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă. Ca urmare acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democrată, potrivit art.53 din Constituție.
De asemenea normele legale de suspendare contravin și art. 16 alin.1 și art.15 alin.2 din Constituție, deoarece aceste norme legale sunt retroactive suspendând un drept, câștigat sub imperiul Legii nr.188/1999.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Administrației Naționale a de Stat și a Ministerului Internelor și reformei Administrative, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit G nr. 25/2007 pentru stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aportului de lucru al Guvernului, Administrația Națională a de Stat (organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică) a trecut din subordonarea Guvernului și coordonarea Primului - Ministru, în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrare.
În prezent Ministerului Internelor și Reformei Administrative este ordonator principal de credite, Administrația Națională a de Stat, este ordonator secundar de credite iar Unitatea Teritorială 325 este ordonator terțiar de credite și deci S este finanțată de la bugetul de stat prin bugetul A, astfel încât nu are nici o relevanță susținerea garantei - A, că nu poate fi obligată la plata drepturilor bănești solicitate de către reclamanți pentru perioada 2001-2006, în care S nu făcea parte din structura acestei instituții, deoarece drepturile solicitate privind plata primei de concediu, sunt contemporane, urmând a fi executate de ordonatorul principal și secundar de credite.
Pe fondul cererilor de chemare în garanție a A și S formulate de pârâta Unitatea Teritorială 325, tribunalul reținut că acestea sunt admisibile, având în vedere că Ministerului Internelor și Reformei Administrative, are calitatea de ordonator principal de credite și repartizează credite bugetare aprobate pentru Administrația Națională a de Stat care la rândul ei, în calitate de ordonator secundar de credite repartizează creditele pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite.
Pentru motivele de fapt și de drept reținute, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta -S - Unitatea Teritorială 325, jud. B, să achite fiecărui reclamant, conform perioadei lucrate, drepturile salariale reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001-2006 actualizată cu indicele de inflație, de la data executării obligației, având în vedere dispozițiile art. 1084 Cod civil, care are în vedere "beneficiul nerealizat și prejudiciul suferit", pârâta fiind în culpă pentru neplata primei de vacanță, fiind nedrept ca însuși creditorul obligației să suporte deprecierea monetară, cu atât mai mult cu cât debitoarea s-a prevalat tot timpul de neexistența vreunei obligații.
Instanța a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de A, urmând a admite cererile de chemare în garanție a A și S formulate de pârâta Unitatea Teritorială 325, jud. B în sensul că a obligat chematele în garanție să prevadă în buget și să aloce pârâtei sumele necesare executării obligației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție - Ministerul Internelor și Reformei Administrative (), care a criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
- în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a, având în vedere că această instituție nu poate achita drepturile bănești solicitate pentru perioada în care nu făcea parte din structura sa (perioada 2001 - 2006);
- având în vedere cele dispus de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 77 din 05.11.2007 (care stabilește că prima de concediu se cuvenea funcționarilor publici) și - pe de altă parte - prevederile OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006, acțiunea reclamanților era lipsită de interes.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii, susținerile recurentei sunt neîntemeiate.
Astfel, chiar dacă după data promovării acțiunii de față s-a adoptat nr.OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu suspendate în perioada 2001 - 2006, acest act normativ prevede plata sumelor datorate în trei tranșe (respectiv: în luna martie - sumele datorate pentru anii 2001 și 2002, în luna iunie - pentru anii 2003 și 2004 și în luna octombrie 2008 - pentru anii 2005 - 2006.
În aceste condiții, având în vedere și data la care a fost promovată acțiunea (08 octombrie 2007), interesul reclamanților era evident, scopul urmărit fiind acela de a obține plata sumelor datorate integral și nu în mod eșalonat.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a A în prezenta cauză, curtea apreciază că instanța de fond a respins în mod greșit excepția invocată de această parte.
Astfel, potrivit art. 2 alin. 2 din nr.HG 985/2001, Administrația Națională a de Stat se afla în directa coordonare primului - ministru. Aceeași dispoziție se regăsește și în HG nr. 765/2002, nr.HG 746/2003 și nr.HG 404/2005.
În conformitate cu art. 9 alin. (1) din nr.OUG 25/2007, "Administrația Națională a de Stat, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, trece din subordinea Guvernului și coordonarea primului - ministru în subordinea A".
Pe de altă parte, potrivit art. 60 al. (1) Cod procedură civilă, "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire".
Ori, față de dispozițiile legale sus-invocate, nu poate fi chemat în garanție pentru perioada în care nu făcea parte din structura sa.
Pe de altă parte, instanța reține că în speță reclamanții se află în raporturi de serviciu cu autoritatea publică ce i-a numit în funcție, respectiv Administrația Națională a de Stat.
Chiar dacă Administrația Națională a de Stat este subordonată altor autorități publice (respectiv Ministerului Internelor și Reformei Administrative), drepturile și obligațiile aferente raporturilor de serviciu se pe baza actului de numire în funcție a funcționarului public, conform art. 4 din Legea 188/1999.
Așa fiind, obligația de plată a drepturilor bănești este doar a autorității care a emis actul de numire în funcție, aceasta având și sursele de finanțare necesare, precum și obligația obținerii acestora, conform dispozițiilor Legii 110/2007.
Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul de față și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge cererea de chemare în garanție a pentru lipsa calității procesuale pasive, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei de interes.
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurentul - chemat în garanțieMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 129 din 05 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, G, G, C, G,împotriva pârâteiADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - UNITATEA TERITORIALĂ 325și intimata - chemat în garanție ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT.
Modifică în parte sentința în sensul că:
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 august 2008.
Președinte, Pt.- -- PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Red. -/
Red.
Tehnored. 3 ex.
19/22 sept. 2008
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Morina Napa, Vera Stănișor
