Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 516/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 21.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.516
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.04.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul SINDICATUL SALARIAȚILOR CASEI JUDEȚENE DE PENSII C S și pârâții CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI SOCIALE B și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C-S împotriva sentinței civile nr.1873/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intervenienți - intimați A, A, C, și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - recurent, președinte, pentru pârâta - recurentă C-S se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului - recurent solicită admiterea recursului reclamantului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, respingerea recursurilor pârâților - recurenți ca neîntemeiate și nedovedite, fără cheltuieli de judecată, depunând concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtei - intimate C-S pune concluzii de admitere a recursului C-S cât și a recursului pârâtei - și de respingere a recursului reclamantului - recurent.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr.1767/115/03.07.2008, reclamantul Sindicatul Salariaților Casei Județene de Pensii C-S a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, solicitând instanței să oblige pârâta la acordarea, pentru fiecare membru de sindicat, următoarele drepturi: a) suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procentul încuviințat de instanța judecătorească în dosarul nr- a Tribunalului C-S (25% fiecare), de la data de 01 octombrie 2007, până la zi și în continuare, până la o eventuală modificare legislativă a raporturilor de serviciu între părți, având în vedere că de la data de 01.01.2007, prevederile legale referitoare la aceste drepturi bănești, care au un caracter permanent stabilit prin art.31 din Legea nr.188/199, republicată, au devenit aplicabile, adică producătoare de efecte juridice, emiterea unui act administrativ pentru fiecare salariat și înscrierea în carnetele de muncă ale salariaților, membri de sindicat, a drepturilor bănești de mai sus, pentru care se achită contribuția la asigurări sociale pentru fiecare salariat, având în vedere că aceste drepturi sunt permanente începând cu data de 01.01.2007; plata retroactivă a drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului (25% din salariul de bază) și suplimentul treptei de salarizare (25% din salariul de bază), începând de la data de 01 octombrie 2007, conform art.31 din Legea nr.188/1999, republicată, până la zi, actualizate cu rata inflației până la data plății efective;
La termenul de judecată din 26.09.2008, (), Dancă, C, și, au formulat și depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat acordarea acelorași drepturi ca și cele solicitate de reclamanți.
Prin sentința civilă nr.1873/31.10.2008 instanța a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL SALARIAȚILOR CASEI JUDEȚENE DE PENSII C-S în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C-
A obligat pârâta să plătească membrilor Sindicatului salariaților Casei Județene de Pensii C-S drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.10.2007 - 31.10.2008, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății efective și a respins restul pretențiilor reclamantului.
A respins cererea de chemare în garanție a CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii C-
A respins cererea de intervenție în interes propriu, formulată de, (), Dancă, C, și.
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte, conform adresei nr.14595/24.10.2008 (fila 429-432 dosar).Potrivit dispozițiilor art.40 alin.2 lit. c) din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art.117 din Legea nr. 188/1999, revine angajatorului, respectiv pârâtei, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Se arată că reclamanții, fiind încadrați ca funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art.31 alin.1 lit. c) și d) din actul normativ citat. Instanța a reținut că reclamanții, nu au primit până în prezent sporurile respective, deși s-au adresat cu cerere în acest sens conducerii instituției pârâte (filele 6-9 dosar). Se menționează că cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003, publicată în în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici. Se precizează că nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.
Se arată că aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004 - 2006, mai întâi prin pct.7 al articolului unic al Legii nr.164/16.05.2004, apoi prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin prevederile nr.OG2/2006. În aceste condiții, suspendându-se exercițiul dreptului la a cere suplimentele, a fost suspendat, pe aceeași perioadă, și cursul prescripției, întrucât dreptul la acțiune nu era născut, conform dispozițiilor art.7 din Decretul Lege nr.167/1958. Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui. Prin art.38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Se menționează că fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
Instanța constată că nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art.1 alin.4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îi îndrituiește pe reclamanți la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța a respins-o întrucât creanța nu este născută și poate fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Referitor la cererea de chemare în judecată a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B, precizată de pârâtă ca fiind o cerere de chemare în garanție, instanța a respins-o întrucât reclamanții, reprezentați de Sindicatul Salariaților din Casa Județeană de Pensii C-S, au calitatea de funcționari publici, aflându-se în raporturi de serviciu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C-
Potrivit dispozițiilor art.23 din nr.HG13/2006 privind Statutul Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale, conducerea caselor teritoriale de pensii este asigurată de un director executiv care are calitate de ordonator terțiar de credite, calitate în care pârâta are obligația asigurării plății drepturilor salariale ale personalului încadrat cu contract individual de muncă și/sau ale personalului numit în funcție (funcționari publici).
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de către, (), Dancă, C, și, tribunalul a respins-o întrucât intervenienții au calitatea de funcționari publici, având raporturi de serviciu cu Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale (fila 91-421 dosar); pe cale de consecință, intervenienții nu pot pretinde pârâtei, acordarea acelorași drepturi salariale ca și cele solicitate de reclamant, întrucât nu se află în raporturi de serviciu cu pârâta, care are obligația, în calitate de ordonator terțiar de credite, de a asigura aceste drepturi salariale doar personalului propriu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că în mod corect prima instanță a respins cererea de chemare în garanție a, întrucât, reclamanții, reprezentanți de Sindicatul Salariaților din Casa Județeană de Pensii C-S, au calitatea de funcționari publici, aflându-se în raporturi de serviciu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C-
Solicită, față de obiectul concret al cererilor, de prevederile legale în vigoare și de practica judiciară de specialitate, să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei acțiunii reclamanților și intervenienților, având în vedere faptul că nu există temei legal pentru acordarea sporurilor solicitate.
De asemenea, invocă și faptul că reclamanții și intervenienții, fiind numiți pe funcții publice în cadrul Casei Județene de Pensii C-S, respectiv în cadrul le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 și Ordonanței nr.6/2007, modificată și completată de Ordonanța nt.9/2008 privind salarizarea.
Menționează că dispozițiile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate în perioada 2004 - 2006 prin nr.OUG92/2004, deoarece bugetul de stat a fost deficitar, iar bugetul asigurărilor sociale de stat este unul auster și prin urmare nu se puteau acorda aceste drepturi.
Împotriva sentinței a declarat recurs Sindicatul Salariaților Casei Județene de Pensii C-S solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în senul admiterii în totalitate a acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că prima instanță a admis doar în parte acțiunea reclamanților și a dispus obligarea pârâtei să plătească membrilor de sindicat drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, pentru perioada 01.10.2007 - 31.10.2008, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Arată că hotărârea primei instanțe este nelegală, întrucât instanța de fond a soluționat cauza fără a se raporta la dispozițiile legale invocate ca temei de drept de către reclamanți, precum și fără a cerceta temeinicia pretențiilor deduse judecății prin raportare la probele administrate în cauză, inclusiv practica judiciară, hotărârea fiind dată fără cercetarea fondului cauzei și cu aplicarea greșită a legii.
Menționează că hotărârea recurată este nelegală întrucât instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Astfel, instanța de fond nu a motivat de ce a respins cererea privind recunoașterea dreptului membrilor de sindicat, funcționari publici, la sporul cu caracter permanent, constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, în procentul și cuantumul încuviințat de instanța judecătorească, și după data de 01.10.2007, până la zi și în continuare, tot prin act administrativ, conform legii în vigoare, având în vedere că aceste drepturi sunt permanente începând cu data de 01.01.2007.
De asemenea, instanța de fond nu a soluționat legal al doilea capăt de cerere privitor la emiterea unui act administrativ de salarizare precum și înscrierea în carnetul de muncă al drepturilor bănești solicitate, având în vedere că aceste obligații sunt expres prevăzute în lege, respectiv în art.31 din nr.OG6/2007 coroborat cu art.31 și 62 alin.4 din Legea nr.188/1999, republicată, precum și art.1, 7, 8 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
Mai mult, la al treilea petit al acțiunii, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra procentului din salariul de bază care trebuie acordat de către intimata - pârâtă, ignorând acest capăt de cerere cu care a fost sesizată nesoluționându-l și necercetându-l, funcție de probele administrate în dosar și de principiul echității, așa cum se poate observa din conținutul sentinței.
Menționează că instanța de fond nu a motivat legal respingerea petitelor 1 și 2 din acțiune, mulțumindu-se să invoce doar motive contradictorii și străine de natura pricinii, respectiv așa zisa suspendare a dreptului la suplimentul postului și al treptei de salarizare.
Instanța de fond a interpretat greșit actele juridice deduse judecății, ignorând cele arătate în acțiune și actele doveditoare și acceptând apărarea intimatei că emiterea unui act administrativ și înscrierea în carnetul de muncă trebuie expres prevăzute de lege.
Apreciază că respingerea cererii de chemare în garanție și a cererii intervenienților de către instanța de fond este nelegală pentru aceleași motive, respectiv lipsa unor motive clare și pentru necercetarea motivelor invocate în cele două cereri.
Împotriva sentinței a depus recurs și pârâta Casa de Pensii C-S solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul de a respinge acțiunea formulată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii, prin probele pe care le-a depus la dosar a prezentat instanței temeiurile legale în baza cărora a solicitat respingerea cererii reclamantului.
Menționează că aceste drepturi bănești nu i se cuvin reclamantului, întrucât potrivit art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, modificată și republicată, "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Mai arată că nu se stipulează în nici un act normativ potrivit căruia se efectuează salarizarea funcționarilor publici, că aceste suplimente s-ar cuveni funcționarilor publici.
Recurenta Saf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului reclamantului - recurent.
Totodată a formulat întâmpinare si reclamantul recurent solicitând respingerea recursurilor formulate de către pârâți.
Analizând recursurile prin prima motivelor invocate de către recurenți, cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază ca neîntemeiate recursurile pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător al treptei de salarizare, pe perioada în care funcționarii au avut calitatea de funcționar public.
Prima instanță a reținut în mod corect că dreptul membrilor de sindicat la suplimentul postului și suplimentul corespunzător al treptei de salarizare este reglementat prin art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici. Împrejurarea că prin nr.OUG92/2004 și nr.OG2/2006, s-a dispus suspendarea aplicării acestor dispoziții legale pentru anii 2004 - 2006, nu înseamnă că s-a dispus și înlăturarea acestui drept, așa încât în mod corect prima instanță a apreciat că suspendarea în două rânduri succesive a aplicării dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestei dispoziții legale.
Curtea reține că drepturile solicitate au fost suspendate succesiv pe perioada 2004 - 2006, însă suspendarea exercițiului dreptului la suplimentele solicitate nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Curtea constată că suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, o soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devina pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut. Având în vedere că acordarea drepturilor a fost suspendată pe perioada 2004 - 2006, pe aceeași perioadă nu a curs prescripția, având în vedere că aceasta începe să curgă, potrivit art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, de la data nașterii dreptului la acțiune.
Curtea constată că soluția pronunțată de prima instanță în sensul respingerii cererii reclamanților de stabilire a cuantumului de 25% din salariul de baza lunar este legală și temeinică, fiind întemeiată pe dispozițiile legale în vigoare.Totodată este corectă și soluția de a respinge recunoașterea drepturilor solicitate pentru viitor, față de împrejurarea că este vorba despre o creanță care nu este certă și care astfel nu poate fi acordată.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Timiș și a interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile solicitate de către reclamant nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv nr.OG6/2007 care, la art.48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, iar la Anexa 2 lit. D) prevede că personalul menționat în cadrul acestei anexe beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare. Așadar, apar ca neîntemeiate susținerile recurentei - pârâte Casa Județeană de Pensii C-S potrivit cărora actul aplicabil nu ar fi Legea nr.188/1999, ci actul normativ ce reglementează drepturile salariale.
Soluția pronunțată de către prima instanță în sensul că a respins cererea de chemare în garanție a este corectă cu motivarea reținută în considerentele sentinței pronunțate. Astfel fiind, soluția cu privire la cererea de chemare în garanție este favorabilă recurentei iar recursul declarat nefiind justificat în nici un interes.
Curtea constată că este corectă și soluția reținută de instanța de fond cu privire la absența raporturilor de serviciu între intervenienți și pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, aceștia neavând astfel calitate procesuală activă în speță.
Rezultă din cele expuse, că motivele de recurs invocate de pârâte, cât și de către funcționarii din cadrul Sindicatului precum și de către intervenienți sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge recursurile acestora ca nefondate și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamantul SINDICATUL SALARIAȚILOR CASEI JUDEȚENE DE PENSII C S și pârâții CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI SOCIALE B și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C-S împotriva sentinței civile nr.1873/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.04.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/27.04.09
TEHNORED:/27.04.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
