Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 517/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcționari publici -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR.517
Ședința publică din 9 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului S, cu sediul în municipiul S,-, județul S și chematul în garanție Ministerul economiei și Finanțelor B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S împotriva sentinței nr. 56 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenții, reclamantul intimat și pârâtul intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 6689/86 din 6 noiembrie 2007, reclamantul a chemat în judecată pârâții Inspectoratul de Poliție al județului Sși Ministerul Administrației și Internelor solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata primelor de concediu pentru anii 2004 - 2006, la plata sumelor de bani constând în drepturi bănești datorate lunar și neplătite, respectiv sporul de fidelitate pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 13 decembrie 2005, precum și obligarea pârâților la calcularea și restituirea acestor sume actualizate la data plății efective.
În motivarea acțiunii arată reclamantul că potrivit art. 37 pct. 2 din OG 38/2003 are dreptul pentru anii 2004 - 2006, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. A mai arătat că pârâții nu au achitat nici sporul de fidelitate în procent de până la 20% aplicat la salariul de bază pentru perioada efectiv lucrată în cursul anului 2005, conform art. 6 din OG38/2003, aprobată și completată prin Legea 353/2003.
Arată reclamantul că aceste drepturi nu au fost acordate întrucât, prin art. 7 alin. 3 din Legea bugetului asigurărilor de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 a fost suspendată aplicarea art. 37 alin. 2 din OG 38/2003 până la 31.12.2004, acest termen fiind prelungit, acordându-se polițiștilor din organele executive ale un drept care, în fapt, niciodată nu a fost realizat întrucât, la început a fost suspendat, iar apoi textul de lege care a stat la baza nașterii lui a fost abrogat.
Apreciază reclamantul că este îndreptățit la primele de vacanță motivat de faptul că suspendările dispuse în legile bugetului anual și-au încetat aplicabilitatea la momentul formulării prezentei acțiuni, neexistând vreun act normativ care să abroge dispozițiile susmenționate.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului Sad epus întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată precizând că acordarea drepturilor bănești reglementate prin actul normativ invocat de reclamanți se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Asministrative a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată invocând aceleași apărări. Totodată a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a solicitat ca, în situația în care acțiunea va fi admisă, să fie obligat chematul în garanție să-i vireze sumele necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamanților, motivat de faptul că, în temeiul disp. nr.HG 208/2005, bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin sentința nr. 56 din 24 ianuarie 2008, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții B și S să-i plătească acestuia primele de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2004 și 2005, și perioada ianuarie - februarie 2006 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și drepturile bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate pentru perioada 1.01.2005 - 31.12.2005, sume ce vor fi de asemeni actualizate cu indicele de inflație la data plății. Totodată s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor obligându-l să aloce și să vireze pârâților sumele necesare pentru plata acestor sume.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 37 al. 2 din OG 38/2003 reclamantul are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, prevedere legală a cărei aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale, temporar, suspendare ce nu echivalează cu stingerea dreptului și că potrivit art. 6 din aceeași ordonanță "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază".
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termen legal, pârâtul și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin DGFP
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean S arată că, în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior, situație în care se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată, că prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării și că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare.
Ministerul Economiei și Finanțelor B a arătat că, potrivit dispozițiilor OG nr. 22/2002, responsabilitatea asigurării în bugetele proprii ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii revine în speță ordonatorului principal de credite, iar nu Ministerului Economiei și Finanțelor care răspunde numai pentru elaborarea bugetului de stat.
Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, potrivit art. 37 al. 2 din OG nr.38/2003," la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată" și că, potrivit art. 6 din aceeași ordonanță "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază".
Este adevărat că, prin legile bugetare anuale aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate a fost suspendată, însă, fiecare, din legile bugetare își încetează aplicabilitatea la 31 decembrie a anului în curs, astfel încât și dispoziția privind suspendarea încetează la această dată.
Pe cale de consecință, neexistând nici o dispoziție expresă privind desființarea dreptului reglementat de dispozițiile art.6 și 37 al. 2 din OG nr. 38/2003 în materialitatea sa, apare evidentă obligația instituției de a plăti funcționarului public prima de vacanță pentru anii 2004-2006 și sporul de fidelitate pentru perioada efectiv lucrată din anul 2005.
A considera altfel, ar însemna ca un drept prevăzut într-un act normativ în vigoare să devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce este inadmisibil.
În ceea ce privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea apreciază că prin prerogativele pe care le deține cu privire la fundamentarea și aprobarea bugetului, acest minister justifică calitate procesuală pasivă în cauză.
Față de cele ce preced,curteaapreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor nr.OG38/2003 cât și a dispozițiilor din legile bugetare anuale de suspendare a aplicării acestor dispoziții, astfel încât în cauză nu este incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, cum nici din oficiu nu s-au identificat motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursurile declarate urmează a fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului S, cu sediul în municipiul S,-, județul S și chematul în garanție Ministerul economiei și Finanțelor B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S împotriva sentinței nr. 56 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 9 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/16.04.2008
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Sas Remus, Morariu Adriana
