Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 524/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 524/CA/2009
Ședința publică de la 21 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier:
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr.69/CA/21 01 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba în dosar -.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că intimata a comunicat la dosar întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată.
Contestatoarea a comunicat la dosar o cerere prin care solicită să fie repusă în termenul de atac, anexând la dosar certificat medical.
Se constată că s-a atașat dosarul nr.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că intimata a comunicat la dosar întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată.
Contestatoarea a comunicat la dosar o cerere prin care solicită să fie repusă în termenul de atac, anexând la dosar certificat medical.
Se constată că s-a atașat dosarul nr. 0- al Tribunalului Hunedoara.
Față de înscrisurile administrate și solicitarea părților de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației de față:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Hunedoara sub dosar nr. -, reclamanta a chemat în judecată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să se dispună rectificarea Deciziei nr. 250/2003 sau emiterea unei noi decizii de reîncadrare corespunzătoare funcției gradului profesional și treptei de salarizare corespunzătoare funcției publice de consilier juridic superior A/I/I, să se dispună plata drepturilor salariale aferente funcției publice de execuție consilier superior A/I/I începând cu data de 15.07.2003 și până la momentul plății efective, actualizat cu indicele de inflație și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data emiterii Deciziei nr. 250/2003 îndeplinea condițiile pentru reîncadrarea sa în funcția publică de execuție consilier superior A/I/I, având calificative de foarte bine, punctaj 8,41 și o vechime în funcție de peste 3 ani.
Prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, iar în subsidiar ca nefondată,apreciindu-se că, în speță sunt aplicabile prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958 și cum decizia contestată a fost adusă la cunoștință reclamantei în data de 15.07.2003, acțiunea este formulată cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei s-a arătat că reîncadrarea reclamantei s-a făcut cu respectarea criteriilor stabilite prin Ordinul nr.218/2003, iar promovarea într-o funcție publică se face prin concurs și în situația existenței unor posturi superioare vacante, ceea ce nu este cazul în speță.
În rejudecare după casare, Tribunalul Hunedoara prin sentința nr. 2288/CA/2008 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei a obligat pârâta să emită o noua decizie prin care să încadreze reclamanta într-o nouă treaptă de salarizare cu plata drepturilor salariale aferente. Instanța a reținut prin considerentele expuse că în cauză nu s-a făcut dovada comunicării vreunei decizii către reclamantă, astfel că excepția prescripției este nefondata, iar pe fondul cauzei se reține că reclamanta îndeplinește condițiile Legii 161/2003 pentru a se dispune reîncadrarea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii. Prin motivele de recurs s-a arătat că excepția prescripției este întemeiată deoarece prin adresa nr. 4080/17.05.2003 semnată de primire de reclamantă i-a fost adusă la cunoștința încadrarea, adresa fiind identificată cu numărul de marcă al reclamantei. Pe fondul cauzei se arată că s-a efectuat reîncadrarea reclamantei în urma intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 161/2003 și a Ordinului nr. 218/2003.
Prin Decizia nr.69/CA/2009 Curtea de APEL ALBA IULIAa admis recursul pârâtei ca fondat,a modificat hotărârea în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca tardivă,reținând că prin adresa nr. 4080/18.07.2003 reclamantei i s-a adus la cunoștință conținutul Deciziei 250/2003 și reîncadrarea în funcția publică de execuție consilier juridic asistent I cu un salariu de încadrare de 3.683.000 lei și spor vechime de 5%. Comunicarea a fost semnată de reclamantă pentru luarea la cunoștință.
Reclamanta pretinde că termenul de prescripție nu curge întrucât Decizia 250 este un act colectiv, iar pârâta nu a emis un act administrativ individual,dar Decizia 250/2003 are în anexă reîncadrarea fiecărui funcționar, printre care și reclamanta, aceasta constituind act administrativ individual, astfel încât întrucât din comunicarea menționată rezultă care este conținutul actului instanța a apreciat că termenul de sesizare instanței de contencios administrativ a început să curgă din 2003, fiind cel de 1 an prevăzut de art.5 al. ultim din Legea 29/1990 pentru anularea unui act administrativ.
Împotriva deciziei de mai sus a formulat contestație în anulare contestatoarea înregistrată sub dosar nr- al Curții de APEL ALBA IULIA.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea susține că la pronunțarea soluției s-au încălcat prevederile art. 6 din CEDO, care consacră dreptul părților la un proces echitabil, în sensul că instanța a refuzat să supună controlului judiciar legalitatea deciziei emise de o autoritate publică, aplicând greșit legea și soluționând greșit excepția prescripției dreptului la acțiune al contestatoarei, considerând greșit că i s-a comunicat decizia.
De asemenea a susținut că instanța nu a observat că adresa nr. 4080/17.07.2003 nu poartă o dată certă, mai invocând și faptul că pârâta autoritate nu a invocat la fond excepția de tardivitate.
Prin decizia atacată s-a încălcat și dreptul contestatoarei la o practică unitară, așa cum a fost stabilit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul împotriva României, prin aceea că la nivelul Curții de APEL ALBA IULIA au fost pronunțate soluții diferite în situații identice, iar alte instanțe în țară au admis acțiuni similare.
Prin întâmpinare intimata H solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, susținând că în cauză nu sunt incidente motivele prev. de art. 318 Cod procedură civilă.
Analizând contestația în anulare formulată de contestatoare, Curtea constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Susținerea contestatoarei în legătură cu criticile aduse adresei 4080/17.07.2003 nu reprezintă decât o reluare a apărărilor formulate în recurs, fiind examinare de instanța de recurs.
Sub un alt aspect, este de observat că art. 6 din CEDO nu constituie normă comunitară, Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale fiind un instrument al Consiliului Europei - organizație distinctă de Comunitățile Economice Europene, respectiv Uniunea Europeană.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu este un act al Uniunii Europene, astfel că nu poate fi inclusă în sintagma " drept comunitar ".
Chiar dacă s-ar depăși acest inconvenient și s-ar face o analiză a contestației în anulare prin prisma criticilor contestatoarei, în speță, instanța nu a pronunțat hotărâri contradictorii în spețe identice, problema prescripției dreptului la acțiune, chiar împotriva unui act al unei autorități publice, impune o analiză de la caz la caz, în funcție de dovezile concrete administrate în fiecare dosar în ce privește comunicarea actului.
În decizia depusă pentru exemplificare a Curții de APEL ALBA IULIA, se specifică în mod expres că nu s-a dovedit în cauzăcomunicarea actului atacat,ceea ce a impus o soluție diferită față de speța reclamantei, în care instanța a reținut că i s-a comunicat acesteia conținutul actului.
Instituirea prin lege a unui termen în care persoanele vătămate pot ataca actele administrativ individuale nu este de natură a afecta liberul acces la justiție și nici dreptul acestora la un proces echitabil astfel cum este reglementat prin art.6 din CEDO.
Dimpotrivă, legislația contenciosului administrativ a reglementat în mod expres dreptul părții vătămate de a se adresa instanței de judecată ( art. 1 din 29/1990, art. 1 din 554/2004 ).
Prin urmare împlinirea termenului de prescripție se datorează nu lipsei unui drept de acces la instanță, ci neexercitării în termen a acestui drept.
Termenul de 1 an stipulat de vechea lege a contenciosului administrativ 29/1990 reținut de instanță în decizia atacată nu este un termen scurt care să afecteze exercitarea dreptului de acces la instanță, astfel că în speță nu poate fi vorba de încălcarea niciunuia dintre principiile și drepturile invocate de contestatoare.
Față de cele de mai sus, constatând că nu sunt incidente prevederile art. 318 Cod procedură civilă, instanța va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr.69/CA/21 01 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21. 04. 2009.
Președinte, - - - semn. conf. art. 261. Vicepreședintele Curții | Judecător, - - - - semn. conf. art. 261. Vicepreședintele Curții | Judecător, - |
Grefier, |
Red. ȘF
Dact. /2ex./14.07.2009
Jud. recurs,
Jud. fond
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Marius Ionel Ionescu, Ștefan
