Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 53/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.53
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Preda Popescu Florentina Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în M, Bd. 22 2. nr.30,.160,.2,.79, jud. D împotriva sentinței nr. 1859 din data de 19 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean D, cu sediul în Târgoviște, Bd. - - I, nr.6, jud.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr. 27772/22.01.2008 și timbru judiciar de 1,5 lei, acestea fiind anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta- reclamantă, personal, lipsind intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și legal timbrat, iar prin serviciul registratură intimatul-pârât a depus întâmpinare, după care,
În ședință publică, se înmânează recurentei-reclamante un exemplar al întâmpinării, aceasta depunând, la rândul său, copia Ordinului Ministrului Educației și Cercetării nr. 5710/23.11.2006, privind acordarea unor drepturi bănești consilierilor juridici din sistemul de învățământ și cercetare.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată principală și completatoare și obligarea pârâtului la plata sporului de confidențialitate de 25% și a celui de mobilitate de 25 % din salariul de încadrare, începând cu data de 1.09.2004, data înscrierii în colegiul consilierilor juridici.
Hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece a fost pronunțată cu ignorarea existenței și fără aplicarea normelor legale speciale, norme derogatorii de la normele generale.
În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că funcționarilor publici nu le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 514/2003 și Statutul profesiei de consilier juridic privind acordarea unor drepturi salariale întrucât nu sunt salariați ci sunt numiți în funcție.
Astfel, instanța de fond a ignorat prevederile art.57 alin.2 și 3 din Statutul profesiei de consilier juridic. Prin decizia nr. 273/ 2006, pârâtul a
acordat drepturile prevăzute de art. 57 alin.1,2,3 precum și sporul de moblitate prevăzut de Legea nr. 514/2003 și Statutul profesiei de consilier juridic începând cu 2006. Acordarea acestor drepturi trebuia însă să se realizeze începând cu data înscrierii în consilierilor juridici. Se arată, totodată, că sporul de mobilitate se acordă consilierilor juridici care își realizează peste 50% din obligațiile de serviciu în afara unui loc de muncă stabil, în instanțele judecătorești din județ și din țară pentru reprezentare și documentare.
Totodată, acestora li se acordă sporul de confidențialitate, obligația respectării condifențialității persistând și după încetarea raporturilor de muncă. Drepturile solicitate de reclamantă au fost acordate altor colegi, prin hotărâri judecătorești - sentința 2630/21.11.2006 irevocabilă, sentința irevocabilă nr. 247/CA/2006 pronunțată de Tribunalul Alba etc.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5461/- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Școlar Județean D, pentru ca acesta să fie obligat la plata sporului de confidențialitate de 25% din salariul de încadrare, începând cu data de 1.09.2004, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de funcționar public în cadrul instituției pârâte, ocupă funcția de consilier juridic, fiind înscrisă potrivit deciziei seria - nr.15D-1029/5.04.2004 ca membru al Asociației profesionale-Colegiul Consilierilor Juridici
S-a mai arătat că, potrivit art.24 alin.2 din Legea nr.514/2003 în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii, autoritățile, instituțiile publice vor opera modificările prevăzute de lege în stabilirea drepturilor consilierilor juridici.
În calitate de funcționar public, reclamanta susține că îi sunt aplicabile prevederile art.29 din Legea nr.188/1999, iar în calitate de consilier juridic îi sunt aplicabile dispozițiile art.7 și 60 din Statutul profesiei de consilier juridic, care prevede că relația profesională dintre consilierul juridic și beneficiar se bazează pe confidențialitate și independența opiniilor profesionale, stabilirea acestui drept urmând a fi făcută de unitate, care nu s-a conformat dispozițiilor legale susmenționate nici până în prezent.
Reclamanta a arătat că s-a adresat pârâtului cu cererea nr.6739/5.09.2007 pentru acordarea sporului de confidențialitate de 25% din salariul de bază, la care nu a primit nici un răspuns.
La termenul de judecată din 29 octombrie 2007, reclamanta a formulat cerere de completare a acțiunii inițiale, în sensul de a fi obligat pârâtul Inspectoratul Școlar Județean D și la acordarea sporului de mobilitate în cuantum de 25% din salariul de încadrare, de la data de 1.09.2004 până la data de 1.12.2006, în baza Legii nr.514/2003 și Legii nr.188/1999, întrucât își desfășoară activitatea și la instanțele judecătorești neavând un loc de muncă stabil, spor prevăzut și acordat tuturor funcționarilor publici.
Pârâtul nu a fost prezent în instanță și nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința nr. 1859 din data de 19 noiembrie 2007, Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea reclamantei, așa cum a fost completată, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, reținând că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.2 din Legea nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic poate fi numit în funcție sau angajat în muncă în condițiile legii. Articolul 3 din același act normativ stabilește expres și diferențele de statut aplicabile, menționând că are statutul funcționarului public consilierul juridic numit în funcție, potrivit funcției și categoriei acesteia în vreme ce consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat.
De aici și regimurile juridice aplicabile celor două posibile categorii de consilieri juridic, respectiv pentru funcționarii publici și pentru salariați.
Legea nr.188/1999 constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici, iar Codul Muncii este aplicabil prioritar raporturilor juridice de muncă întemeiate pe un contract individual de muncă.
Totodată, art.60 alin.1 din Statul profesiei de consilier juridic stipulează că pentru activitatea sa profesională, consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție.
Cum în cauza de față a rezultat necontestat că reclamanta este consilier juridic numit în funcție publică în cadrul Inspectoratul Școlar Județean D, instanța reține că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999, ca drept comun pentru toate categoriile de funcționari publici, care prezintă numeroase particularități, cea mai importantă derivând din actul de investire într-o funcție publică.
Deși în cazul funcționarului public există un acord de voință, întrucât numirea unei persoane în calitatea sa de funcționar public se realizează numai cu consimțământul său, nu ne aflăm în prezența unui contract individual de muncă, în accepțiunea Codului Muncii, ci a unui contract de drept public sau de drept administrativ, astfel cum a fost definit în doctrină, în cazul căruia libertatea contractuală a părților este cea mai mare parte suplinită de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală.
În aceste condiții, prevederile art.60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic, care face referire expresă la negocierea prestațiilor suplimentare, prevedere care, de altfel, nu poate fi analizată decât în corelație cu alin.1 al aceluiași text, sus-citat, îi vizează exclusiv pe consilierii juridici având statut de angajați, în baza unor contracte individuale de muncă, susceptibile de negocierea unor clauze suplimentare, cum ar fi clauza de mobilitate și cea de confidențialitate.
Funcționarul public este renumerat în conformitate cu dispozițiile imperative ale legislației în vigoare, neavând posibilitatea să negocieze indemnizația și sporurile pe care le primește, motiv pentru care cererea reclamantei, așa cum a fost completată, a fost respinsă, în acest sens statuând și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.2014/17.04.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a dat o greșită interpretare textelor legale aplicabile, iar faptele reținute au fost greșit calificate în raport cu exigențele textelor de lege. Totodată, instanța de fond a aplicat o normă generală, ignorând existența unei norme speciale și în mod greșit a respins acțiunea cu motivarea că funcționarilor publici nu le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 514/2003 și Statutul profesiei de consilier juridic privind acordarea unor drepturi salariale întrucât nu sunt salariați ci sunt numiți în funcție.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată principală și completatoare și obligarea pârâtului la plata sporului de confidențialitate de 25% și a celui de mobilitate de 25 % din salariul de încadrare, începând cu data de 1.09.2004, data înscrierii în colegiul consilierilor juridici.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport cu legislația incidentă în cauză, precum și practica judiciară în materie, se constată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, apreciind că Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare, constituie regimul juridic comun pentru toate categoriile de funcționari publici, iar Codul Muncii este aplicat prioritar raporturilor juridice ce au la bază un contract individual de muncă.
Este adevărat că potrivit art. 2 din Legea nr. 514/2003, privind statutul și organizarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic poate fi numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii, deci poate fi și funcționar public, dar și persoană angajată în baza unui contract de muncă.
S-a apreciat în mod corect că dispozițiile art. 60 alin.1 din Statutul profesiei de consilier juridic stipulează că pentru activitatea sa profesională, consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere - pentru consilierul juridic ce are statutul de angajat și în baza unui contract de muncă sau conform legilor speciale - pentru cel numit ca funcționar public.
În cauză, recurenta este funcționar public în cadrul Inspectoratului Școlar Județean D, instanța de fond apreciind în mod just că îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, cu modificările ulterioare, ca drept comun pentru toate categoriile de funcționari publici, cea mai importantă derivând din actul de investire într-o funcție publică.
Ceea ce este relevant pentru recurentă rezidă în momentul când a fost numită pe funcția publică în calitate de consilier juridic și nu când a devenit sau când s-a aplicat legea specială, respectiv Legea nr. 514/2003 privind Statutul profesiei de consilier juridic.
În cauză, instanța de fond a apreciat legal faptul că prioritară este reglementarea Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, funcționarul public fiind salarizat în conformitate cu dispozițiile imperative ale legislației în vigoare, raportul său juridic fiind un raport de drept public și nu un raport de muncă contractual, neavând posibilitatea să negocieze indemnizația și sporurile pe care le primește.
În atare situație, recurenta interpretează eronat și în mod subiectiv aplicabilitatea Legii nr. 514/2003, cât și a dispozițiilor privind Statutul funcționarului public, funcția sa având caracter public și i se aplică în mod exclusiv dispozițiile Legii nr. 188/1999, cu modificările ulterioare.
În aceste condiții s-a apreciat în mod legal faptul că prevederile art. 60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic, chiar dacă au caracter imperativ și se referă expres la negocierea prestațiilor suplimentare, sunt aplicabile consilierilor juridici ce au statut de angajați sau salariați în baza unor contracte individuale de muncă.
Întrucât sentința atacată este legală și temeinică și față de care nu există niciun motiv de casare sau modificare dintre cele prevăzute în art. 304 pct.1-9 cu aplicarea art. 3041Cod pr.civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în M, Bd. 22 2. nr.30,.160,.2,.79, jud. D împotriva sentinței nr. 1859 din data de 19 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean D, cu sediul în Târgoviște, Bd. - - I, nr.6, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Preda Popescu Florentina Nițu
G - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 2ex./13.02.2008
Dosar fond nr- - Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond, -
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Preda Popescu Florentina Nițu
