Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 532/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 03.03.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.532
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.04.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C-S, împotriva sentinței civile nr.1602/10.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu reclamanții - intimați și A și cu intervenienții - intimați, și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul - intimat și intervenientul - intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul - intimat și intervenientul - intimat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, depunând concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul C-severin și înregistrată sub nr. 1944/115/05.08.2008, reclamanții și au solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului C-S la calcularea, actualizarea și plata drepturilor bănești, cuvenite pentru perioada august 2002 - decembrie 2003, reprezentând prime de concediu.
În motivare reclamanții au arătat că, în calitate de funcționari publici cu statut special, în baza dispozițiilor art.28 alin.1 lit. e) din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, au dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii și învoiri plătite, concedii fără plată, în condițiile stabilite prin hotărâre de guvern. Potrivit dispozițiilor alin.2 din nr.OG38/2003, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar art.60 prevede că polițiștii urmează să beneficieze de prima de concediu începând cu anul 2004.
Consideră că omiterea plății primei de concediu din luna august 2002, lună în care au avut calitatea de funcționari publici și dispozițiile legale prin care a fost suspendat, în mod repetat, acest drept, sunt vădit contrare legilor speciale, în baza cărora s-a stabilit acest drept, care se coroborează cu dispozițiile Codului Muncii, deoarece, în temeiul art.38 din Codul Muncii, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții sau limitări, iar neacordarea acestor drepturi, ce se circumscriu dreptului constituțional la protecția socială a muncii, ar încălca dispozițiile art. 38 din Constituție.
În susținerea afirmațiilor, reclamanții au invocat dispozițiile art.49 din Legea nr.138/1999 coroborate cu dispozițiile nr.OG146/2007, prin care s-a statuat că este legală plata retroactivă a primelor de concediu suspendate în perioada 2001 - 2006, context în care este vădit faptul că dreptul subiectiv invocat este susținut și prin lege și, mai mult, a fost extins pentru întreaga perioadă în care a fost suspendat, respectiv 2001 - 2006.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată a reclamanților.
Pe cale de excepție a invocat tardivitatea acțiunii, având în vedere că drepturile pretinse de reclamanți sunt aferente anilor 2002 și 2003, fiind astfel depășit termenul de prescripție de trei ani.
Pe fondul cererii, apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât dreptul la prima de concediu a fost instituit prin nr.OG38/2003 cu aplicare la data de 01.01.2004, astfel că drepturile pretinse pentru anii 2002 și 2003 nu există în condițiile în care legea dispune numai pentru viitor.
Pârâtul precizează că este doar ordonator terțiar de credite și, ca atare, nu este în măsură să efectueze plata unor sume care nu au fost prevăzute în bugetele ordonatorului principal de credite Ministerul Internelor și Reformei Administrative, pe anii 2002-2003.
La termenul de judecată din data de 26.09.2008 s-a depus cerere de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, și, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, prin care aceștia au solicitat instanței obligarea pârâtului la calcularea, actualizarea cu indicele de inflație și plata drepturilor bănești cuvenite pentru perioada august 2002 - decembrie 2003, reprezentând prime de concediu.
Prin sentința civilă nr.1602/10.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, excepție invocată de pârât.
A fost admisă acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C -
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de către, și în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-
A fost obligat pârâtul, față de reclamanți și intervenienții în interes propriu, la calcularea și plata drepturilor bănești, reprezentând primele de concediu aferente perioadei august 2002 - decembrie 2003, drepturi bănești actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Procedând cu prioritate, în conformitate cu prevederile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, la soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare, instanța a reținut că prescripția extinctivă este o sancțiune specifică prin care legea sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului, conform dispozițiilor art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
În speța de față, starea de pasivitate a reclamanților nu s-a datorat unor atitudini personale pur subiective, ci ea a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința acestora, respectiv de apariția unor acte normative succesive - legile bugetului de stat pe anii 2001 - 2006, care le-au afectat liberul exercițiu al drepturilor procesuale.
Astfel că, legile bugetului de stat adoptate pe parcursul anilor 2001 - 2006 au suspendat cursul prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, potrivit dispozițiilor art.13 din Decretul nr.167/1958.
Iar, în conformitate cu art.15, din același act normativ, cursul prescripției se reia după încetarea suspendării.
Față de aceste considerente, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților,invocată de pârât.
Pe fond instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, polițistul este funcționar public civil cu statut special.
Din adeverința nr.40819/28.07.2008 a Inspectoratului de Poliție al Județului C-S, rezultă că reclamanții și au fost încadrați la C-S în perioada august 2002 - decembrie 2003, în calitate de ofițeri de poliție, funcționari publici cu statut special.
Dispozițiile art.28 alin.1 lit. e) din Legea nr.360/2002 prevăd dreptul polițistului la concedii de odihnă plătite, iar prevederile art.37 alin.2 din nr.OG 38/2003 reglementează dreptul polițistului la prima de concediu.
Art.78 alin.1 din Statutul polițistului prevede că dispozițiile legii se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarului public și ale altor acte normative în vigoare, aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului; statutul funcționarului public reglementează în art.35 alin.2, dreptul acestora la prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, prima egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Prin nr.OG146/2007 a fost reglementată modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor actelor normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006. Art. 2 alin.1 al acestei ordonanțe de urgență include în categoria personalului, căruia îi sunt aplicate prevederile acestui act normativ și funcționarii publici cu statut special, respectiv polițiștii.
Susținerea pârâtului că nu este în măsură să efectueze plata drepturilor solicitate, este neîntemeiată și a fost înlăturată, având în vedere atât faptul că, așa cum a precizat în întâmpinare, este ordonator terțiar de credite, cât și faptul că raporturile de serviciu ale reclamanților s-au desfășurat în cadrul instituției pârâte și, ca atare, aceasta are obligația să solicite alocațiile bugetare necesare achitării drepturilor angajaților săi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul C-S solicitând modificarea sentinței recurate în senul respingerii în tot a acțiunii reclamanților și a cererilor de intervenție arătând că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților și a intervenienților în condițiile în care nu există prevederi legale care să statueze acordarea acestor prime anterior datei de 01.01.2004. Se mai arată că decizia nr. XII/05.02.2007 se referă la prima de concediu cuvenită polițiștilor pe perioada 2004 - 2006 iar nr.OUG146/2007 menționează în mod expres acordarea acestor drepturi așa cum au fost ele instituite prin nr.OG38/2003.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299, 304 pct.9, 312 Cod procedură civilă.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 20.02.2009 de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția litigii de muncă și asigurări sociale s-a procedat la scoaterea cauzei de pe rolul acestei secții și înregistrarea la secția de contencios administrativ și fiscal spre competentă soluționare.
Intimații în calitate de reclamant și în calitate de intervenient în interes propriu au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe arătând că dreptul la prima de concediu a fost recunoscut prin decizia nr. XII/05.02.2007 și rezultă din interpretarea coroborată a Legii nr.360/2002 și nr.OUG146/2007.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța constată următoarele:
Reclamanții intimați au avut calitatea de polițiști - funcționari publici cu statut special aflându-se în raporturi de serviciu cu C-S în perioada august 2002 - decembrie 2003, intervenieții și în perioada 24.08.2002 - 31.12.2003 iar intervenientul în perioada 01.05.1991 și până în prezent iar potrivit art.1 din Legea nr.360/2002 polițistul este funcționar public cu statut special, statut ce i-a fost conferit începând cu intrarea în vigoare a Legii nr.360/2002.
Actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor îl reprezintă nr.OG38/2003 act normativ care la art.37 instituit dreptul polițiștilor la prima de concediu dar, acest act normativ a intrat în vigoare la data de 01.01.2004. Reclamanții invoca faptul că anterior datei de 01.01.2004 erau îndreptățiți la plata primei de vacanță în condițiile în care Legea nr.360/2002 le conferea statutul de funcționar public cu statut special astfel încât le sunt aplicabile prevederile art.35 alin.2 din Legea nr.188/99 invocând în acest sens și dispozițiile art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 potrivit cărora dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr.188/99 privind statutul funcționarilor publici și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
Instanța nu poate reține o asemenea interpretare juridică în condițiile în care Legea nr.360/2002 prevede la același art.78 dar la alin.2 faptul că până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, aceleași dispoziții legale fiind aplicabile și în cazul pensionarii polițiștilor.(alin 3). Ca atare, în prezenta alin.2 al art.78 din Legea nr.360/2002 nu se poate reține incidența Legii nr.188/99 câtă vreme acestui domeniu, respectiv cel al salarizării polițiștilor, i se aplică în mod expres dispozițiile legale privind salarizarea personalului militar, respectiv aceștia erau retribuiți în baza Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, ținând cont și de faptul că până la data intrării în vigoare a Legii nr.360/2002 (24.08.2002) polițiștii aveau calitatea de cadre militare, o categorie distinctă de cea a funcționarilor publici.
Instanța mai reține că Legea nr.138/99 privind salarizarea militarilor nu prevede dreptul la prima de concediu pentru categoriile profesionale ce cad în incidența sa, polițiștii nefiind remunerați cu salarii ci cu solde ori, în ipoteza invocata de reclamanți plata primei de concediu se face prin raportare la salariul de bază din luna anterioara plecării în concediu, situație de nerealizat în speță în condițiile în care în perioada 2002 - 2003 reclamanții nu a fost retribuiți cu salariu ci cu soldă, astfel încât nu exista o măsură etalon între soldă și salariu.
Un alt argument îl reprezintă și faptul că prin nr.OUG146/2007 care a reglementat plata primelor de concediu, respectiv în preambulul acesteia se indica în mod clar actele normative în baza cărora s-a stabilit dreptul la prima de concediu pentru diferitele categorii profesionale, fiind invocat cuprinsul art.37 alin.2 din nr.OG38/2003 ceea ce confirmă încă odată faptul că dreptul polițiștilor la plata primei de concediu s-a născut odată cu intrarea în vigoare a nr.OG38/2003, aspect confirmat și de care a decis în soluționarea unui recurs în interesul legii că aceștia au dreptul la plata primei de concediu începând cu anul 2004. Sub acest aspect nu poate fi reținută argumentația reclamanților potrivit căreia prin soluționarea recursului în interesul legii nu se mai pune problema dreptului la prima de concediu întrucât decizia pronunțată în recursul în interesul legii a avut în vedere aplicarea unitară a prevederilor art.37 alin.2 teza I din nr.OG38/2003 aprobată prin Legea nr.353/2003 privind salarizarea și ale drepturi ale polițiștilor și rezultă evident din lecturarea acesteia că a vizat interpretarea corectă a nr.OG38/2003 confirmând implicit faptul că legislația anterioară nu prevedea plata acestui drept salarial pentru polițiști.
În ceea ce privește practica judiciară depusă de reclamanți în susținerea pretențiilor instanța reține pe de o parte faptul că aceasta nu reprezintă izvor de drept iar pe de alta parte nu dovedește existența unei practici judiciare unitare la nivelul întregii țări în aceasta chestiune.
Pentru aceste considerente de drept și de fapt și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, reținând că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii și se subordonează astfel motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea ținând cont și de dispozițiile art.911prin raportare la art.1 și urm din Legea nr.554/2004 va admite recursul declarat de pârâtul C-S și în consecință va proceda la modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților și a cererilor de intervenție în interes propriu ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul C-S împotriva sentinței civile nr.1602/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu intimații, și.
Modifică în tot sentința recurată și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții și precum și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, și în contradictoriu cu pârâtul C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.04.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/14.04.09
TEHNORED:/14.04.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
