Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 54/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.54
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S împotriva sentinței civile nr.1597/10.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta personal, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamanta depune la dosar întâmpinare, în dublu exemplar. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamanta solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.1597/10.10.2008 Tribunalul C-S a admis în partea acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică C-S, a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, de la data numirii în funcția publică până la data de 10.101.2008 și a respins în rest pretențiile reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul Autorității de Sănătate Publică C - S, după cum rezultă din adeverința depusă la dosar (fila 16 dosar).
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, revine angajatorului, respectiv pârâtei, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Reclamanta, fiind încadrată ca funcționar public, este salarizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din actul normativ citat. Reclamanta, nu a primit până în prezent sporurile respective, deși s-a adresat cu cerere în acest sens conducerii instituției pârâte (filele 8-10 dosar). Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003, publicată în în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici.
De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG 192/2002, nr.OUG 92/2004, nr.OG 2/2006, nr.OG 6/2007, nr.OG 9/2008.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004-2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr. 164/16.05.2004, apoi prin art. 44 din nr.OUG 92/2004 și prin prevederile nr.OG 2/2006.
În aceste condiții, suspendându-se exercițiul dreptului la a cere suplimentele, a fost suspendat, pe aceeași perioadă, și cursul prescripției, întrucât dreptul la acțiune nu era născut, conform dispozițiilor art. 7 din Decretul Lege nr. 167/1958. Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Totuși, instanța nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care o îndrituiește pe reclamantă la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța a respins-o întrucât creanța nu este născută și poate fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
În consecință, în baza art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C - S să îi acorde suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, de la data numirii în funcția publică până la data de 10.10.2008, respingând, în rest, pretențiile reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivare recurenta critică prima instanță pentru că a admis acțiunea deși drepturile acordate nu sunt prevăzute în actele normative ce reglementează acordarea drepturilor salariale. În dovedirea acestui aspect învedereat invocă dispozițiile OG nr.6/2007, OG nr.2/2006, Legea nr.-76/2005 și OUG nr.92/2004. Consideră că instituția în lipsa unei dispoziții legale nu avea posibilitatea legală să acorde aceste drepturi salariale. Este adevărat că art.29 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 stabilește acordarea unor dreptruri salariale funcționarilor publici, dar fără stabilirarea procentului, în acest sens consideră că actul normativ ce trebuie aplicat în astfel de situații este cel ce reglementează drepturile salariale.
Un alt aspect, se referă la faptul că instituția este în subordinea Ministerului Sănătății Publice organ ierarhic superior ce aprobă și bugetulinstituției pe capitolul cheltuieli de personal, iar acesta nu are prevăzute sume pentru acordarea drepturilor salariale solicitate.
Instanța de fond a greșit reținând faptul că instaituția avea imperativ obligația acordării suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare deoarece salarizarea funcționarilor publici și stabilirea drepturilor salariale se face atât în baza Legii nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici cât și în baza actelor normative ce stabilesc salarizarea.
Recursul este fondat.
Conform art.31 din Legea nr.188/1999 funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004-2006 dispozițiile cuprinse la litera c și d din textul legal menționat au fost suspendate prin acte normative succesive ( nr.OUG92/2004, Legea nr.76/2005, OUG2/2006 și Legea nr.417/2006).
Este de observat însă că, deși este prevăzut în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legislatorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d din art.31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legislator în seama Administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, prin urmare, este atributul exclusiv al Administrației pentru a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă, marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Pentru aceste motive, Curtea, potrivit art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă va admite recursul pârâtei și va modifica hotărârea recurată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamanta .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S împotriva sentinței civile nr.1597/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul -.
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 21.01.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red. -12.02.2009
Tehnored. C-12.02.2009/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Răzvan Pătru, Rodica Olaru
