Obligația de a face. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.61
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr.761/03.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria și Consiliul Local, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea, văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.761/3.10.2008, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Primăria și Consiliul Local.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Primăriei, reclamanta a solicitat să-i fie comunicate următoarele: dacă există o expertiză tehnică care să facă obiectul casei sale, și eventual cine a efectuat-o, dacă există orice alt act de constatare referitor la casa în cauză, cine este persoana juridică sau fizică, care a dat ordin ca acele panglici să fie montate în jurul casei sale, cine este persoana care a efectuat fizic această operațiune și în baza cărei legi existente în s-a făcut această operațiune.
La data de 05.05.2008, reclamantei i-a fost comunicată adresa nr. 1314 emisă de Primăria care conține răspunsul la petiția sa. Instanța constată nemulțumirea reclamantei față de răspunsul primit, nu poate fi asimilată cu refuzul unei autorități de a comunica informațiile de interes public solicitate.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 22 din Legea nr. 544/2001 raportat la Legea 554/2004, tribunalul a respins cererea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul este fondat.
Curtea observă că reclamanta a promovat acțiunea întemeindu-se pe prevederile Legii nr.544/2001, motivând că pârâta nu i-a răspuns la o cerere, înregistrată la Primăria comunei sub nr.1129/5.05.2008, încălcând actul normativ mai sus menționat prin refuzul nejustificat de a-i comunica informațiile de interes public solicitate.
La cererea reclamantei, constată Curtea, pârâta a răspuns cu adresa nr. 1314/29.05.2008, înscris aflat la dosarul de fond la fila 4.
Prima instanță a respins acțiunea reclamantei reținând că pârâta i-a răspuns prin adresa menționată, dar că nemulțumirea doamnei în raport de conținutul răspunsului primit, nu poate fi asimilată refuzului unei autorități publice de a comuna informațiile de interes public solicitate.
Curtea, observă însă că în maniera în care a procedat prima instanță, practic, nu a soluționat fondul cauzei. Astfel, este de remarcat că cererea doamnei adresată pârâtei conține numai puțin de cinci solicitări: prima referitoare la o anume expertiză, a două referitoare la un act de constatare referitor la imobilul proprietatea acesteia, a treia referitoare la cine a ordonat măsurile contestate de către reclamantă, a patra cine a efectua operațiunea ordonată și, în fine a cincea referitoare la temeiul legal al operațiunii. Pentru a putea vorbi de o examinare efectivă a fondului, judecătorul învestit cu soluționarea cauzei ar fi trebuit să examineze fiecare din cele cinci solicitări ale reclamantei și să verifice dacă doamna a primit răspuns la toate capetele de cerere. Mai mult, judecătorul cauzei ar fi trebuit să examineze dacă toate cererile reclamantei vizează informații de interes public în senul Legii nr.544/2001 sau, în speță, nu sunt incidente prevederile OG nr.27/2002. Chiar dacă reclamanta invocă pentru toate cererile sale incidența Legii nr.544/2001, instanța de fond este datoare să califice corect din punct de vedere pretențiile din cererea de chemare în judecată. În acest context, reclamanta este obligată să precizeze și temeiul juridic al cererii sale, dar în executarea rolului său activ, potrivit art.129 alin.4 Codul d e procedură civilă instanța este obligată să pună în discuția părților orice împrejurări de fapt sau de drept și să dea acțiunii caracterizarea juridică corespunzătoare.
În consecință, în speță, prima instanță neprocedând în modul descris mai sus, aceasta nu a procedat la judecarea fondului cauzei, astfel că se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimite cauzei spre rejudecare Tribunalului Timiș, potrivit art.312 alin.5 Cod procedură civilă, Curtea urmând să pronunțe o hotărâre în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.761/3.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 21.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
red. -13.02.2009/Tehnored. C-13.02.2009/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș /Judecător:
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Răzvan Pătru, Rodica Olaru
