Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 54/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 54/ Dosar nr-
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu Maria
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții Consiliul Județean C, Județul prin Președinte Consiliul Județean și Președintele Consiliului Județean împotriva sentinței civile nr. 1631 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise și a deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 27 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 1634/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Covasnas -a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, z, -, -, -, -, -, -a, -, -, -a, și, împotriva pârâților Consiliul Județean C, Președintele Consiliului Județean C și Județul C prin președintele Consiliului Județean.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților în funcție de data angajării suplimentul postului în procent de 25% din salariu de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază datorat începând cu data de 1.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce s-a dispus a fi actualizate cu rata inflației de la data nașterii drepturilor și până la plata efectivă:
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 4339,7 lei cheltuieli de judecată, taxă de timbru și onorariu avocațial. S-au respins restul cererilor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici, fiind angajați în cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean
În calitate de funcționari publici aceștia beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.188/1999, având dreptul ca, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime, să beneficieze, conform art.31 lit. c și din legea republicată (art.29 lit. c și din lege, în forma existentă anterior republicării) și de suplimentul postului și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste drepturi au fost suspendate prin art.44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004, acordarea lor reintrând în vigoare cu data de 01.01.2007, potrivit art.13 din Legea nr.251/2006.
Funcționarii publici, angajați ai pârâtului Consiliul Județean nu au primit sporurile menționate după cum recunosc și pârâții prin întâmpinările depuse.
Dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept, prerogative în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aplicarea prevederilor legale care confereau dreptul la aceste suplimente au fost suspendate prin dispozițiile OG nr.92/2004, reintrând în vigoare cu data de 01.01.2007.
Suspendarea acordării suplimentului postului și a celui corespunzător treptei de salarizare prin actul normativ susmenționat contravine prevederilor art.41 alin.2 din Constituția României, care garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială care privesc o serie de domenii, "- și alte situații specifice stabilite prin lege", după cum contravine și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actul normativ prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici contravine dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Trebuie precizat că prevederile art.15 alin. 2 din constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actul normativ menționat nu prevede desființarea dreptului, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădirii unui drept deja câștigat.
În fine, s-a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, nu echivalează cu abrogarea dreptului, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Cu privire la cele expuse, trebuie menționate și dispozițiile art.38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Potrivit art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale"
Conchizând, instanța a reținut că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării drepturilor pretinse sunt contrare constituției și convenției menționate astfel că funcționarii publici - angajați ai pârâtei - își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Referitor la cererea privind acordarea sporurilor pentru viitor, aceasta a fost respinsă deoarece este vorba de un drept nenăscut încă, iar creanța - reprezentând suplimentele respective - nu întrunește cumulativ cele 3 condiții de admisibilitate: de a fi certă, lichidă și exigibilă. Astfel, instanța a dispus obligarea pârâților la plata drepturilor bănești deduse judecății, începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii.
Cât privește cheltuielile de judecată, dat fiind că acțiunea s-a admis în parte, instanța a admis proporțional și cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial, respectiv suma de 4.000 lei, apreciind în temeiul dispozițiilor art.274 alin.(3) Cod procedură civilă, că această sumă este suficientă față de gradul redus de complexitate a cauzei și munca depusă de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 pct. 8 și 9 și 3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuală pasivă a Președintelui Consiliului Județean el având doar calitatea de a reprezenta Consiliul Județean C în proces nu și obligații privind acordarea sporurilor solicitate. Pe fond, se menționează că aceste sporuri au fost suspendate pe perioada 2004 - 2006 prin art. 44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 și nu au fost cuprinse în bugetul alocat. Nici în 2007 și 2008 prin actele normative în vigoare care reglementează salarizarea funcționarilor publici nu au fost prevăzute. Consideră că este greșită calificarea ca drepturi salariale, ele nu derivă dintr-un raport de muncă ci din legea specială. Consideră că o altă lege le poate înlătura sau suspenda.
Dreptul la cele două sporuri s-a născut în baza art. 31alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 deci este un drept derivat din lege. Practica judiciară în materie nu este obligatorie atât timp cât Înalta Curte de Casație și Justiție nu pronunțat un recurs în interesul legii.
La dosar au depus întâmpinare intimații reclamanți prin care au invocat nulitatea recursului față de prevederile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă și pe fond respingerea lui ca nefondat.
Excepția nulității recursului ca nemotivat a fost respinsă de C prin încheierea ședinței publice din 20.01.2009.
Deoarece excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Consiliului Județean Caf ost invocată și la judecarea fondului pricinii în fața Tribunalului Covasna, Curtea a apreciat că aceasta se impune a fi analizată împreună cu celelalte motive de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Consiliului Județean C se constată că aceasta este neîntemeiată față de dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale (care prevăd că președintele consiliului județean reprezintă județul în justiție) și art. 116 alin. 1 lit. c și 4 lit. a și b din aceeași lege (care prevăd că acesta exercită funcția de ordonator principal de credite și întocmește proiectul bugetului județean ).
În același sens sunt și prevederile art. 21 alin. 2 și art. 22 din Legea nr. 273/2006.
Motivele de recurs pe fondul cauzei sunt contradictorii. Se susține că nu există temei legal pentru acordarea lor, apoi că drepturile s-au născut din Legea nr. 188/1999 și nu din raporturi de muncă etc.
Curtea va analiza sentința atacată nu doar prin raportare la motivele de recurs invocate ci și prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă.
Conform prevederilor art. 31 alin.1 din Legea nr.188/1999(forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste dispoziții legale privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art. 44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr. 188/1999 actual art. 31),cu modificările ulterioare.
Prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006, au fost suspendate prevederile art. 29 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 (actul art. 31), până la 31 decembrie 2006.
Curtea constată că prin modificarea adusă Legii nr. 188/1999 prin Legea nr. 251/2006, lit. "d" a aliniatului 1 art. 29 care prevedea suplimentul corespunzător gradului a fost modificata, în sensul prevederii suplimentului corespunzător treptei de salarizare,Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale uncționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Conform art.1 alin 2 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art. 31 alin 1 din Legea nr.188/1999, republicată.
Ordonanța Guvernului nr.6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului. În art.48 al acestui act normativ se prevede că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999, republicată.
Deci în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar cordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale menționate. uspendarea dispusă și-a încetat aplicabilitatea, context in care dreptul revine în patrimoniul reclamanților, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din Ordonanța Guvernului 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Art. 37 alin.3 teza ultimă din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
În speța de față sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conform art. 11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
După ratificarea Convenția Europeană a repturilor Omului a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și a dobândit în cadrul acestuia, aplicabilitate directă, dispozițiile Convenției având forță constituțională și supralegislativă.
Articolul 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin jurisprudența sa constantă a arătat că noțiunea da bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit sa le dobândească.
Salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două sporuri au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanții ar fi putut să aibă în patrimoniul lor în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamanții au fost privați de un drept
constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-1
dobândească în mod efectiv.
Prin neacordarea efectivă a drepturilor aferente celor două suplimente a avut loc o încălcare a art.1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a repturilor Omului.
Astfel, partea a doua apicolului 1 din Protocolul 1 prevede trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului asupra acelui bun: privarea sa fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie, să fie impusă de o cauză de utilitate publică, să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
În speța de față iciuna dintre condițiile enunțate în textul Protocolului nu se regăsește și de altfel este necesar ca toate cele trei condiții să fie cumulativ îndeplinite.
În cauză, eclamanții au avut o speranță legitimă, consacrată de legiuitorul român privind plata celor două suplimente salariale, aceștia fiind titularii unor interese patrimoniale care intră sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul, 1, dreptul lor la a primi sporurile având o bază legală.
legitimă a reclamanților s-a întemeiat pe prevederile art.31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 așa încât ea nu poate fi apreciată ca fiind o simplă speranță, între cele două noțiuni existând o diferențiere consacrată de asemenea în practica Curții Europene-a Drepturilor Omului.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea constată că nici unul dintre motivele de recurs nu este întemeiat.
Dreptul la aceste sporuri există, a fost prevăzut de lege pentru funcționarii publici (calitatea reclamanților) și nu a fost abrogat.
Reclamanții au raporturi de serviciu cu pârâții.
Întradevăr practica judiciară nu este izvor de drept, dar aceasta nu poate fi ignorată. Se urmărește unificarea practicii, coerența ei tocmai pentru a se respecta dreptul la un proces echitabil (art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a repturilor Omului) cu componența sa "previzibilitatea" hotărârilor judecătorești și respectarea principiul securității juridice ( în acest sens se va vedea și cauza Beian României 1).
Recurenții nu au criticat sporurile acordate din punct de vedere al cuantumului în consecință Curtea nu va analiza acest aspect.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de cei trei pârâți și să mențină sentința atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă. Se va face și aplicarea dispozițiilor alin.3 a acestui articol față de obiectul pricinii și activitatea prestată de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții pârâți Consiliul Județean C, Județul C prin Președintele Consiliul Județean C și Președintele Consiliul Județean C împotriva sentinței civile nr. 1631/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna.
Obligă recurenții să plătească intimaților reclamanții:, z, -, -, -,
__
, -, -, -a, -, -, -a, și, suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi 27.01.2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu Maria
- - - - - - -
Grefier
Red. - 27.01.2009
.- 29.01.2009/2 ex.
Jud. fond-
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu Maria
